Capitolul din Codul fiscal privitor la obligaţiile de plata a TVA va suferi modificări, de la 1 ianuarie 2013, prin dispoziţiile O.G. nr. 15/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 621 din 29 august a.c. .
Modificările vor afecta reglementările privitoare la răspunderea individuală şi în solidar pentru plata taxei.
Mai întâi, o privire succintă asupra prevederilor legale cu caracter general, de natură să facă mai accesibile modificările pe care le semnalăm.
1) Livrări de bunuri. Pentru operaţiuni taxabile în România, este obligată să plăteasca taxa pe valoarea adăugată persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii.
De la această regulă, există şi excepţii, situaţii în care beneficiarul este obligat la plata TVA:
– Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA, care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România şi care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României, chiar dacă este înregistrată în România.
– Taxa este datorată de orice persoană înregistrată, căreia i se livrează gaze naturale sau energie electrică, dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul României, chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România.
– Taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA, care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, în condiţiile prevăzute de art. 150 alin. (4) Cod fiscal.
– Taxa este datorată de persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situaţiile de scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri, astfel cum sunt prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) şi d).
– În alte situaţii decât cele de le punctele de mai sus, în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României şi care nu este înregistrată în România, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România, dar înregistrată în România, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România.
Tot beneficiarul este obligat la plata TVA, prin taxarea inversă – cu condiţia ca ambii parteneri să fie înregistraţi în scopuri de TVA – pentru următoarele tipuri de operaţiuni:
* livrarea de bunuri:
– deşeuri feroase şi neferoase, reziduuri şi alte materiale reciclabile alcătuite din metale feroase şi neferoase, aliajele acestora, zgură, cenuşă şi reziduuri industriale ce conţin metale sau aliajele lor;
– deşeuri de materiale reciclabile şi materiale reciclabile uzate constând în hârtie, carton, material textil, cabluri, cauciuc, plastic, cioburi de sticlă şi sticlă;
* livrarea materialelor de mai sus după prelucrarea/transformarea acestora prin operaţiuni de curăţare, polizare, selecţie, tăiere, fragmentare, presare sau turnare în lingouri, inclusiv a lingourilor de metale neferoase pentru obţinerea cărora s-au adăugat alte elemente de aliere;
* livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase.
* livrarea de cereale şi plante tehnice menţionate în art. 160 alin.(2) lit. c) Cod fiscal;
* transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră.
2) Pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri, este obligată la plata taxei persoana care face achiziţia taxabilă.
3) La importul de bunuri, plata taxei cade în sarcina importatorului.
4) Răspunderea individuală şi în solidar pentru plata taxei. Ajungem, acum, la secţiunea care va suferi modificări de la 1 ianuarie 2013 şi pe care le menţionăm în cele ce urmează.
În viitoarea formulare, beneficiarul este ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care persoana obligată la plata taxei este furnizorul sau prestatorul, dacă factura:
– nu este emisă;
– cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveşte una dintre următoarele informaţii: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare;
– nu menţionează valoarea taxei sau o menţionează incorect.
ATENŢIE! Dacă în prezent trimiterile privind informaţiile pe care trebuie să le conţină factura se fac la art. 155 (5), în noua formulare articolul 155 privind facturarea va fi modificat şi, mai ales completat substanţial.
Condiţiile de conţinut vor fi cuprinse în alineatul (19) al acestui articol, din care subliniem, în scopurile acestui material, numai deosebirile de reglementare sau completările privind informaţiile pe care trebuie să conţină în mod obligatoriu factura:
– denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile (în timp ce, în redactarea în vigoare, se vorbeşte despre “persoana impozabilă care emite factura”);
– baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor sau, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;
– în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului, menţiunea «autofactură»;
– în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispoziţiile aplicabile din reglementările privind TVA ori din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;
– în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, menţiunea «taxare inversă»;
– în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, menţiunea «regimul marjei – agenţii de turism»;
– dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile «regimul marjei – bunuri second-hand», «regimul marjei – opere de artă» sau «regimul marjei – obiecte de colecţie şi antichităţi», după caz;
– în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, menţiunea «TVA la încasare»;
– o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune.
Prin derogare, dacă beneficiarul dovedeşte achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei.
ATENŢIE! Când beneficiarul este plătitor. Dacă factura sau autofactura nu este emisă sau cuprinde date incorecte/incomplete (privind numele/denumirea, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate/serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare) sau dacă nu menţionează valoarea taxei sau o menţionează incorect, furnizorul sau prestatorul va fi cel ţinut ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, aşa cum am prezentat în excepţiile prezentate la începutul acestui material.
ATENŢIE! Achiziţii intracomunitare. Dacă factura sau autofactura nu este emisă sau cuprinde date incorecte/incomplete sau dacă nu menţionează valoarea taxei sau o menţionează incorect, furnizorul va fi ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care persoana obligată la plata taxei pentru o achiziţie intracomunitară de bunuri este beneficiarul.
