Excepția de neconstituționalitate pe care o prezentăm a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, întrucât noul proprietar nu procedase la transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculul cumpărat.
Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) și “art. 11 alin. (1)” din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Motivarea excepției de neconstituționalitate
Autorul acesteia a susținut, în esență, că sancțiunea amenzii se aplică în mod legal nu persoanei contraveniente, care a circulat efectiv la volanul autoturismului respectiv, ci persoanei care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, deși aceasta nu are nicio legătură cu fapta de a circula fără rovinietă valabilă. Astfel, existența sintagmei “înscrise în certificatul de înmatriculare” în conținutul definiției termenului “utilizator” conduce la concluzia eronată că nu încălcarea de către făptuitor a normei legale constituie contravenție, ci inacțiunea persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare de a nu solicita obligarea noului proprietar la transcrierea dreptului de proprietate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate
Din examinarea notelor scrise ale autorului excepției, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) și art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, și, prin urmare, reține că obiectul excepției îl constituie aceste prevederi legale, care au următorul cuprins:
– Art. 1 alin. (1) lit. b):
“(1) În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
[…]
b) “utilizatori – persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;”;
– Art. 1 alin. (2): “Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.”
Examenul de neconstituţionalitate
CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, cu argumente dintre care le reţinem pe cele ce urmează.
– Prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 15/2002 definesc noțiunea “utilizator” al rețelei de drumuri naționale, stabilind că au această calitate persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România sau în alte state.
– Prin prevederile art. 1 alin. (2) din ordonanță se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru toate vehiculele înmatriculate și pentru toți utilizatorii români și străini. Neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă.
– În cauza de față, autorul excepției critică prevederile legale, deoarece sancțiunea amenzii nu se aplică persoanei care a circulat efectiv la volanul autoturismului respectiv, ci persoanei care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, deși aceasta nu are nicio legătură cu fapta de a circula fără rovinietă valabilă.
– Sub acest aspect, în acord cu jurisprudența sa, Curtea reține că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma, cum de altfel reiese și din prevederile legale criticate, că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat.
– Pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține.
– Deși în limbajul comun termenul “utilizator” poate evoca acea persoană care conduce la un moment dat autovehiculul, legiuitorul a oferit o definiție legală, circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Astfel, acesta a optat pentru stabilirea obligației de plată a tarifului de utilizare în sarcina celui înscris în certificatul de înmatriculare, în considerarea faptului că, teoretic, același autovehicul poate fi folosit, temporar și succesiv, de mai multe persoane.
– Prezumția legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumție relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancționată contravențional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârșirii contravenției, nu întrunea condițiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale și a fi sancționată în consecință.
– Totodată, deținătorul sau, după caz, cel care folosește în mod legal autovehiculul are acțiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul, dacă aceasta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autovehiculul și a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă.
– DE REŢINUT – Prin Decizia nr. 4/2018, referitoare la examinarea sesizării cu privire la “interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 8 alin. (1), raportate la cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în sensul stabilirii subiectului activ al contravenției ce constă în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, în cazul în care se face dovada, cu un înscris înregistrat cu dată certă la o instituție publică, că vehiculul a fost înstrăinat anterior datei constatării contravenției“, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea de utilizator și de subiect activ al contravenției constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă și că dovada transmiterii dreptului de proprietate se face potrivit dreptului comun.
– Decizia nr. 640/2018, publicată în M.Of. nr. 1107 din 28 decembrie 2018 –
Ai nevoie de Decizia nr. 640/2018? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!