17 Decembrie, 2018

Cine poate fi furnizor de servicii sociale?

Reglementat de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, dreptul de a acorda servicii sociale a suferit modificări, cu privire la furnizorii privaţi. Modificările au fost aduse prin Ordonanţa nr. 31/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 651/2015.

Legea asistenţei sociale prevede că furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.

Furnizori publici de servicii sociale pot fi:

  • structurile specializate din cadrul/subordinea autorităţilor administraţiei publice locale şi autorităţile executive din unităţile administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oraş, municipiu şi sectoare ale municipiului Bucureşti;
  • autorităţile administraţiei publice centrale ori alte instituţii aflate în subordinea sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribuţii privind acordarea de servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari;
  • unităţile sanitare, unităţile de învăţământ şi alte instituţii publice care dezvoltă, la nivel comunitar, servicii sociale integrate.

Furnizori privaţi de servicii sociale pot fi:

  • organizaţiile neguvernamentale, respectiv asociaţiile şi fundaţiile;
  • cultele recunoscute de lege;
  • persoanele fizice autorizate în condiţiile legii;
  • filialele şi sucursalele asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;
  • operatorii economici cu scop lucrativ, pentru toate categoriile de servicii sociale organizate în condiţiile legii, cu anumite excepţii care privesc servicii sociale acordate exclusiv de către furnizorii publici (potrivit modificărilor aduse prin O.G. nr. 31/2015).
Notă: În caseta foto puteţi vedea o parte dintre modificările aduse de OG nr. 31/2015 asupra Legii asistenţei sociale nr. 292/2011 (stânga – forma veche, dreapta – forma nouă). Atenţie: Urmărirea modificărilor la nivel de paragraf este disponibilă doar abonaţilor Lege5.

serviciisociale_august2015
Sursa foto: Lege5.ro

Care sunt serviciile pe care nu le poate acorda un furnizor privat?

O primă categorie o constituie unele din serviciile sociale din domeniul protecţiei copilului şi familiei, şi anume:

  • servicii de prevenire a separării copilului de familie;
  • servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de părinţii săi.

Pot fi, astfel acordate atât de furnizori privaţi cât şi de furnizori publici servicii de reconciliere a vieţii de familie cu viaţa profesională, precum şi servicii de sprijin pentru familiile aflate în situaţii de dificultate. În cazul acestor servicii sociale, precum şi pentru alte servicii sociale destinate copilului din familie, stabilite prin legea specială, părinţii suportă o parte din cheltuielile aferente acestora, achitând o contribuţie stabilită în funcţie de nivelul costului serviciului pe beneficiar şi de nivelul veniturilor pe membru de familie. Cuantumul contribuţiei, serviciile oferite, obligaţiile şi drepturile părţilor sunt înscrise în contractul de furnizare de servicii, încheiat între furnizor şi părinte/reprezentantul legal al copilului.

Serviciile sociale din domeniul protecţiei copilului şi familiei pot fi acordate în instituţii sau în unităţi de asistenţă socială, respectiv în centre de zi, centre rezidenţiale, precum şi la domiciliul familiei, la domiciliul persoanei care acordă îngrijire copilului sau în comunitate.

Sunt, de asemenea, exclusiv în sarcina furnizorilor publici serviciile sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie care pot fi organizate în centre de zi şi rezidenţiale, cu sau fără personalitate juridică, de interes local ori judeţean. Principalele categorii de servicii sociale organizate în centre rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată sunt:

  • centre de primire în regim de urgenţă a victimelor violenţei în familie;
  • centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie;
  • locuinţe protejate.

Principalele categorii de servicii sociale organizate în centre de zi sunt:

  • centre de consiliere pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
  • centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei.

Serviciile sociale destinate agresorilor sunt, de asemenea, acordate numai de furnizori publici şi se organizează în centre de zi care au drept obiectiv reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educaţie, consiliere şi mediere familială. Serviciile sociale dezvoltate în domeniul prevenirii violenţei în familie se adresează cu prioritate victimelor, dar şi agresorilor acestora.

În sfârşit, furnizorii privaţi sunt exceptaţi de la acordarea de servicii sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi. Astfel de servicii sociale, la care au dreptul persoanele cu dizabilităţi stabilite în baza evaluării socio-psiho-medicale, se acordă la domiciliu, în centre rezidenţiale sau în centre de zi, proiectate şi adaptate nevoilor individuale ale persoanei asistate.

Convenţiile de parteneriat

Serviciile publice de asistenţă socială, organizate la nivel judeţean şi local, pot încheia convenţii de parteneriat între ele, cu orice alţi furnizori de servicii sociale şi contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 619/2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, cu modificările şi completările ulterioare

Contractul pentru convenţia de parteneriat cuprinde în mod obligatoriu serviciile oferite, natura şi costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor, perioada şi condiţiile de furnizare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de serviciu, precum şi sancţiunile aplicate în condiţiile unor servicii sociale de calitate necorespunzătoare.

În temeiul recentei ordonanţe nr. 31/2015, a fost abrogată prevederea din O.G. nr. 68/2003 care prevedea că modelul contractului se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

Convenţiile de parteneriat se referă la cadrul de cooperare stabilit în urma negocierilor la nivel judeţean şi local sau între judeţe, între judeţe şi localităţi din judeţe diferite sau între localităţi din acelaşi judeţ cu scopul organizării şi dezvoltării serviciilor sociale acordate de către furnizorii implicaţi în parteneriat.

Atenţie! Reamintim, în context, recenta Lege a economiei sociale nr. 219/2015, publicată în Monitorul oficial nr. 561/2015, a cărei prezentare o puteţi consulta aici pe LegeStart.

Ai nevoie de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu