19 Septembrie, 2017

Cheltuielile de judecată – reglementări şi o critică de neconstituţionalitate

Partea care pierde procesul este obligată să suporte cheltuielile de judecată. Până aici, clar; complicaţile apar atunci când recuperarea cheltuielilor de judecată este solicitată pe cale separată, în cadrul unui proces de sine stătător. Şi iată de ce. 

Reglementarea de principiu, prevăzută prin art. 453 din Codul de procedură civilă spune că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, astfel încât cel care a pierdut să ştie la ce să se aştepte. Partea care a pierdut procesul, tocmai din această cauză, se află în situaţia denumită în procedura civilă drept « culpă procesuală », culpă care nu se suprapune cu reaua-credinţă a părţii, fiind indiferent, sub aspectul cheltuielilor de judecată, atitudinea procesuală a celui care a pierdut procesul. Buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul nu justifică exonerarea ei de plata cheltuielilor de judecată. Din acest punct de vedere, între partea care a obţinut câştig de cauză, dreptul ei fiind recunoscut prin hotărâre, şi partea care acceptă judecata şi pierde procesul, riscul acestei situaţii trebuie să fie suportat de această din urmă parte care, prin comportamentul său, chiar dacă nu a fost de rea-credinţă, a obligat pe partea potrivnică câştigătoare să angajeze cheltuielile din proces. 

Ce intră în cheltuielile de judecată?

Acestea constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. Cu alte cuvinte, cheltuielile de judecată sunt acelea efectuate pentru derularea litigiului principal, aflat pe rolul instanţei. Astfel, aceste cheltuieli au caracter accesoriu, acordarea acestora depinzând de rezultatul capătului de cerere principal. 

Cheltuieli solicitate pe cale separată

Ce se întâmplă, însă, dacă cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale separată? Referitor la o asemenea situaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, prin Decizia nr. 19/2013, pronunţată cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii, că aceste cereri sunt principale şi sunt supuse taxei judiciare de timbru. Aşa fiind, pentru cererile principale prin care se solicită, pe cale separată, plata cheltuielilor de judecată, cererea trebuie taxată la valoarea pretenţiilor.

Prin declanşarea unui nou litigiu pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, se generează costuri suplimentare pentru sistemul judiciar. Nu numai că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, dar este justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie

Iată şi o opinie contrară

Ne referim, aici, la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie formulată într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii respinse de pârât. Autorul excepţiei contestă ipoteza în care cheltuielile de judecată pot fi solicitate pe cale separată, în cadrul unui proces de sine stătător. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reglementarea criticată “permite şi favorizează situaţia potrivit căreia orice cetăţean român, în exercitarea dreptului său constituţional de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime – indiferent din ce calitate procesuală o face (de reclamant sau pârât), se află în imposibilitatea de a prevedea care sunt efectele acţiunilor sale în situaţia în care acesta va pierde procesul”.

Concret, acesta se referă strict la împrejurarea generată de textul criticat, în sensul că “partea care pică în pretenţii va fi obligată să plătească părţii care a câştigat cheltuielile de judecată printr-o procedură distinctă de cea iniţială, generatoare la rândul ei de alte cheltuieli de judecată, la a căror plată va fi în mod cert obligată partea care a picat în pretenţii în primul ciclu procesual, prin însăşi efectul dispoziţiei legale criticate”.

CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 463/2016, publicată în Monitorul oficial nr. 655/2016, din care am preluat extrase în materialul nostru. 

Cheltuieli de judecată care pot fi reduse de instanţă

Este bine de reţinut o altă prevedere, conţinută în art. 451 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Reducerea cheltuielilor poat fi dispusă de instanţă şi la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor (experţi, inclusiv specialişti în analize de laborator sau ai altor instituţii relevante).

ATENŢIE! Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor

Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Un comentariu

  • Răspunde
    Jan
    august 16 2017

    Aveți idee, dacă cineva (reclamantul) a dat pe altcineva in judecată (pârâtă) și cere ca plata cheltuielilor judiciare sa fie făcute de către pârâtă, însă acesta nu are avocat in apărarea sa, deoarece nu-și permite iar cauza procesului este ‘stabilirea de paternitate” si nu exista niciun copil ce trebuie sa adauge la dosar să nu plătescă acele cheltuieli judiciare?

Scrie un comentariu