Potrivit art. 561 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.
CCR a fost sesizată cu soluţionarea unei critici de neconstituţionalitate, prin care – aşa cum s-a pronunţat reprezentatul ministerului public – se solicită Curții Constituționale să stabilească dacă textul de lege criticat se aplică doar construcțiilor ce urmează a fi edificate, nu și celor care au fost edificate deja.
Iată care a fost situaţia de fapt, argumentele celui interesat şi decizia CCR.
Curtea de Apel București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. e) și ale art. 561 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, excepție ridicată de într-o cauză având ca obiect anularea unui certificat de urbanism emis de primarul sectorului 1 București și obligarea acestuia la emiterea unui alt certificat care să îi permită solicitantului intrarea în legalitate.
Motivare
În motivarea excepției de neconstituționalitate, petentul din cauza principală a susținut că prevederile art. 32 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 350/2001 sunt neclare și contravin art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât, în ceea ce privește posibilitatea de a se întocmi documentația tehnică necesară autorizației de construire, fără elaborarea unei documentații de urbanism, textul criticat nu face distincție între construcțiile deja edificate și cele care urmează a fi edificate, astfel că instanțele pot adăuga la lege, instituind o nouă condiție, aceea conform căreia, pentru a se permite întocmirea documentației tehnice în lipsa documentației de urbanism, imobilul nu trebuie să fi fost deja edificat. Se precizează că o astfel de interpretare ar încălca și dreptul de proprietate, autorul excepției susținând că ar fi în imposibilitatea de a obține autorizația de construcție la care are dreptul în temeiul legii, deși imobilul proprietatea sa se află în aceiași parametri urbanistici – aceeași înălțime – cu imobilele învecinate, deja autorizate.
În concluzie, autorul excepției critică neclaritatea textului de lege menționat, care nu îi permite să beneficieze de același tratament cu cel de care beneficiază vecinii săi. Concret, precizează că a construit deja un imobil depășind autorizația de construire, dar nu mai poate intra în legalitate, deși a construit pe o parcelă în cadrul unui front preexistent, în care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel al imobilului său, deoarece i se invocă inaplicabilitatea art. 32 alin. (1) lit. e) și, implicit, i se opune lipsa unei documentații de urbanism (plan urbanistic zonal). Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a arătat, în context, că dacă o persoană dorește să construiască în viitor un imobil în aceleași condiții de înălțime, aceasta poate beneficia de prevederile menționate, putând construi fără documentația de urbanism. Or, deși situațiile sunt similare, tratamentul juridic aplicat este diferit, în urma acestuia suportând o ingerință în dreptul său de proprietate.
În ceea ce privește art. 561 din Legea nr. 350/2001, solicitantul a apreciat că, întrucât folosește în conținutul său noțiunea „documentații de urbanism”, fără să distingă dacă aceasta include sau nu și documentația tehnică, nimic nu îndreptățește autoritatea care interpretează și aplică legea să creeze o diferență de tratament juridic, în sensul includerii documentației tehnice în noțiunea „documentații de urbanism”. Această neclaritate a legii creează premisele unei discriminări, ceea ce ar genera un tratament juridic diferit aplicabil unor persoane aflate în situații similare. Susține că prevederile menționate contravin și art. 44 din Constituție.
Considerentele pentru care CCR a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) lit. e) și cele ale art. 561 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, care au următorul conținut:
– Art. 32 alin. (1) lit. e):
„(1) În cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism
(…):
- e)să permită întocmirea documentației tehnice pentru autorizația de construire, fără elaborarea unei documentații de urbanism, în situația construirii pe o parcelă în cadrul unui front preexistent, în care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel solicitat.”;
– Art. 561: „Nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.”
Din considerentele Curţii reţinem numai argumentele referitoare la critica prevederilor art. 561 din Legea nr. 350/2001. Curtea a reținut că documentațiile de urbanism au o reglementare proprie, rolul, conținutul și regimul lor juridic fiind explicitate detaliat în art. 44 și 45 din Legea nr. 350/2001. Potrivit acestor prevederi, documentațiile de urbanism stabilesc condițiile de ocupare a terenurilor cu construcții și sunt rezultatul unui proces de planificare urbană referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează situația existentă și se stabilesc obiectivele, acțiunile, procesele și măsurile de amenajare și de dezvoltare durabilă a localităților.
Totodată, legea enumeră expres documentațiile de urbanism, și anume planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia; planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia și planul urbanistic de detaliu. În schimb, documentația tehnică își găsește consacrarea într-un alt act normativ, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în conformitate cu care documentația tehnică este necesară pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborarea acesteia constituind una dintre etapele procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții, procedură care începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire. Așadar, nu se poate susține că art. 561 din Legea nr. 350/2001, criticat în cauză, ar fi neconstituțional ca urmare a pretinsei neclarități și imprecizii.
Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019, Decizia nr. 734/2019 a CCR a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 19 februarie 2020.
Reamintim, în context, recenta Lege nr. 7/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu precizări, între altele, referitoare la certificatul de atestare/adeverința privind edificarea construcției în cazul în care execuția lucrărilor s-a realizat fără autorizație de construire