Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pe care o prezentăm a apreciat că persoana îngrijită și protejată într-un centru rezidențial pentru persoane cu handicap, pe de o parte, și persoana cu handicap care este internată într-un cămin pentru persoane vârstnice, pe de altă parte, nu se află în situații egale, întrucât serviciile oferite de centrele pentru persoane cu handicap sunt specifice și adaptate nevoii persoanelor cu dizabilități, lucru ce nu poate fi realizat în căminele pentru persoane vârstnice. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 21 teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu referire la art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind acordarea unor drepturi corespunzătoare încadrării în grad de handicap. Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate - Partea interesată a susţinut că, prin adăugarea sintagmei "ori în alte tipuri de instituții rezidențiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreținere completă din partea autorității administrației publice pe o perioadă mai mare de o lună" la conținutul inițial al art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006, nu se mai acordă indemnizația lunară și nici bugetul personal complementar lunar pentru persoanele cu handicap, care sunt internate în cămine pentru persoane vârstnice, aceste din urmă centre sociale încadrându-se în sfera sintagmei nou-introduse în lege, respectiv "alte tipuri de instituții rezidențiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreținere completă din partea autorității administrației publice pe o perioadă mai mare de o lună". Prin urmare, în opinia autorului excepției, în acest caz nu se mai poate vorbi despre o reală protecție specială și egalitate de șanse, în ceea ce privește persoanele cu handicap, în temeiul dispozițiilor art. 50 din Constituție, atât timp cât în cadrul căminelor pentru persoane vârstnice nu se acordă servicii sau prestații suplimentare persoanelor cu handicap, care să înlocuiască indemnizația lunară și bugetul personal complementar lunar. Petentul a  arătat că, potrivit H.G. nr. 867/2015 , prin care s-a aprobat Nomenclatorul serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, în căminele pentru persoane vârstnice nu se regăsesc serviciile de asistență pentru sănătate și cele de recuperare/reabilitare funcțională, care sunt esențiale și specifice pentru îngrijirea persoanei cu handicap și care sunt asigurate doar în centrele rezidențiale pentru persoanele cu handicap enumerate în Legea nr. 448/2006, și nici servicii medicale sau medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pe care o prezentăm a apreciat că persoana îngrijită și protejată într-un centru rezidențial pentru persoane cu handicap, pe de o parte, și persoana cu handicap care este internată într-un cămin pentru persoane vârstnice, pe de altă parte, nu se află în situații egale, întrucât serviciile oferite de centrele pentru persoane cu handicap sunt specifice și adaptate nevoii persoanelor cu dizabilități, lucru ce nu poate fi realizat în căminele pentru persoane vârstnice. Prin urmare, persoana cu dizabilități care este încadrată în grad de handicap la momentul intrării într-un cămin pentru persoane vârstnice sau care dobândește un handicap pe perioada șederii în respectivul cămin este discriminată față de o persoană fără dizabilități  care locuiește în aceleași condiții și primește aceleași servicii din partea căminului pentru persoane vârstnice, fiind privată de drepturile aferente gradului său de handicap. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate Curtea a reținut că obiect al excepției îl constituie dispozițiile art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "(6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4): a)adulții cu handicap îngrijiți și protejați în centre rezidențiale publice, cu excepția centrului de tip respiro, ori în alte tipuri de instituții rezidențiale publice cu caracter social sau medico- social, în care se asigură întreținere completă din partea autorității administrației publice pe o perioadă mai mare de o lună;" . Textul de lege criticat face referire la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, potrivit căruia: "(4) Adultul cu handicap beneficiază, în condițiile prezentei legi, de următoarele prestații sociale: a)indemnizație lunară, indiferent de venituri: (i) 70% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, pentru adultul cu handicap grav; (ii) 53% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat; b)buget personal complementar lunar, indiferent de venituri; (i) 30% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru adultul cu handicap grav; (ii) 22% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat; (iii) 12% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru adultul cu handicap mediu." Motivele de respingere CCR a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate, susţinându-şi decizia pe argumente şi demonstraţii juridice. Iată care au fost principalele aspecte pe cqre le-am reţinut pentru cei interesaţi : - Persoanele cu handicap beneficiază de servicii și prestații sociale, care se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condițiile Legii nr. 448/2006. Astfel, potrivit art. 42 alin. (1) și (4), adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent personal sau indemnizație de însoțitor, iar adulții cu handicap grav pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare. De asemenea, potrivit art. 46 din lege, pentru fiecare adult cu handicap aflat în îngrijirea și protecția asistentului personal profesionist se acordă o alocație lunară de îngrijire reprezentând cheltuieli lunare de locuit, hrană și echipament. - În speţă, potrivit art. 32 alin. (1) și art. 51 alin. (5) din legea criticată, serviciile sociale acordate persoanei cu dizabilități constau în îngrijire la domiciliu (caz în care persoana în cauză optează între primirea unei indemnizații lunare sau îngrijirea acordată prin asistent personal sau asistent personal profesionist, remunerat de către direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București), în comunitate, în cadrul centrelor de zi, și, în mod subsidiar, în cadrul centrelor rezidențiale, dacă persoanei în cauză nu i se poate acorda îngrijirea la domiciliu și în comunitate. - În ceea ce privește prestațiile sociale acordate persoanelor cu handicap (art. 57 și următoarele din lege), se acordă la cerere, prin decizie a directorului executiv al direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în baza documentului care atestă încadrarea în grad de handicap, și constau în alocația de stat pentru copilul cu handicap, inclusiv cu handicap de tip HIV/SIDA, indemnizația pentru plata însoțitorului primită de adultul cu handicap vizual grav și, respectiv, indemnizația lunară și bugetul personal complementar care se acordă adultului cu handicap, în temeiul art. 58 alin. (4) din lege. Potrivit art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 21 din O.U.G. nr. 51/2017, textul de lege criticat în prezenta cauză, de prestațiile sociale acordate sub forma indemnizației lunare și a bugetului personal complementar nu pot beneficia adulții cu handicap internați în centre rezidențiale publice, cu excepția centrului de tip respiro, ori în alte tipuri de instituții rezidențiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreținere completă din partea autorității administrației publice pe o perioadă mai mare de o lună. - Așadar, în concepția legiuitorului, asistența socială acordată persoanelor cu dizabilități constă fie în acordarea unei alocații lunare de îngrijire cu scopul de a asigura cheltuielile lunare de locuit, hrană și echipament (art. 46 din lege), fie a unei indemnizații lunare [art. 42 alin. (4) din lege], fie acoperirea acestor cheltuieli prin munca prestată de un asistent personal ori, respectiv, internarea în centre rezidențiale, unde se asigură întreținere completă, finanțate de la bugetul de stat, prin bugetul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului sau al autorității administrației publice locale la nivel de municipiu, oraș sau comună, după caz. - Potrivit art. 5 pct. 10 și 19 din Legea nr. 448/2006, bugetul personal complementar stabilește limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, în funcție de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament radio/TV, a abonamentului telefonic cu impulsuri incluse și a taxei pentru abonamentul la curentul electric, în timp ce indemnizația lunară constituie prestația socială lunară reprezentând sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natură să faciliteze egalizarea de șanse, asigurarea unei vieți autonome și favorizarea incluziunii lor sociale. Aceste drepturi bănești nu sunt acordate în vederea asigurării îngrijirii medicale ori procurării de medicamente de care persoanele cu handicap au nevoie, ci mai degrabă pentru a compensa dificultățile pe care acestea le au în ceea ce privește incluziunea socială și pentru a facilita acest proces. De asemenea, ținând cont de capacitatea redusă a acestor persoane de a desfășura o activitate în vederea obținerii unor venituri suficiente acoperirii tuturor nevoilor de trai, bugetul personal complementar vine să suplimenteze veniturile, în vederea decontării taxei de abonament radio/TV și a abonamentului telefonic. - Având în vedere scopul acordării acestor prestații sociale, este justificată neacordarea acestora concomitent cu internarea într-un centru rezidențial unde se asigură întreținere completă din partea autorității administrației publice. Din acest punct de vedere, al scopului determinat pentru care sunt acordate prestațiile sociale cu caracter pecuniar, reglementate de art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, precum și faptul că în centrele rezidențiale, indiferent de serviciile sociale acordate, este asigurată întreținerea completă a persoanelor cazate, în vederea asigurării îngrijirilor personale și a susținerii necesităților zilnice de viață, atât persoanele cu dizabilități, cât și persoanele vârstnice, se află în aceeași situație juridică, astfel încât nu este justificată instituirea unui tratament juridic diferit. - În ceea ce privește diferențierea relevată în motivarea excepției, între centrele rezidențiale pentru persoane cu handicap, pe de o parte, și centrele pentru persoane vârstnice, pe de altă parte, argumentele formulate de autorul excepției converg spre a demonstra că centrele pentru persoane vârstnice nu sunt adecvate pentru a oferi servicii specializate și adaptate persoanelor cu handicap. Or, textul de lege criticat se referă la neacordarea unor indemnizații de natură pecuniară, respectiv indemnizație lunară și buget personal complementar, având un scop bine determinat, astfel încât, prin prisma destinației specifice a acestor prestații sociale, nu pot compensa prin ele însele lipsa facilităților specifice destinate persoanelor cu dizabilități, existente în centrele specializate, adaptate nevoilor acestora. De altfel, serviciile sociale acordate în centrele rezidențiale trebuie adaptate în funcție de situația particulară ale persoanei în cauză, respectiv de nevoile sale specifice, individuale. Din acest punct de vedere, este opțiunea exclusivă a legiuitorului ca, în funcție de scopul urmărit și de realitățile economice sau sociale existente, să dimensioneze modul în care asigură măsurile specifice de protecție și asistență socială, în funcție de nevoile particulare ale persoanelor cu dizabilități, cu respectarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 50. Decizia nr. 69/2020, publicată în Monitorul oficial nr. 565 din 29 iunie 2020, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României