Vă propunem să reluăm aici o reglementare mai veche, dar care încă mai declanşează întrebări. Actul normativ în discuţie îl reprezintă Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, publicată în Monitorul Oficial nr. 291 din 2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se aplică, după caz:
- procedurilor de emitere a autorizaţiilor;
- procedurilor de reînnoire a autorizaţiilor;
- procedurilor de reautorizare ca urmare a expirării termenului de suspendare a autorizaţiilor sau a îndeplinirii măsurilor stabilite de organele de control competente.
Reglementarea se referă la autorizaţie ca act administrativ emis de autorităţile administraţiei publice competente prin care se permite solicitantului desfăşurarea unei anumite activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; sunt inclusde aici şi avizele, licenţele, permisele, aprobările sau alte asemenea operaţiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării.
Prin aplicarea procedurii tacite, autorizaţia este considerată acordată dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii.
DE REŢINUT, însă, că răspunsul negativ al autorităţii administraţiei publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizaţiei, NU echivalează cu aprobarea tacită.
Autorităţile administraţiei publice care au competenţa de a emite autorizaţii au obligaţia de a afişa la sediul acestora şi, după caz, pe pagina proprie de internet lista autorizaţiilor cărora li se aplică procedura aprobării tacite din domeniul de activitate al autorităţilor respective, precum şi, pentru fiecare tip de autorizaţie, următoarele informaţii:
- formularul cererii care trebuie completată de către solicitant, precum şi modul de completare a acesteia;
- lista cu toate documentele necesare pentru eliberarea autorizaţiei şi modul în care acestea trebuie prezentate autorităţii administraţiei publice;
- toate informaţiile privind modul de întocmire a documentelor şi, dacă este cazul, indicarea autorităţilor administraţiei publice care au competenţa de a emite acte administrative ce fac parte din documentaţia ce trebuie depusă, precum: adresa, numărul de telefon sau fax, programul de lucru cu publicul.
În scopul simplificării procedurilor administrative, autorităţile administraţiei publice efectuează o analiză a tuturor condiţiilor cerute pentru emiterea autorizaţiilor şi identifică acele condiţii care nu sunt absolut necesare, în vederea eliminării sau a înlocuirii acestora cu declaraţii pe propria răspundere.
Art. 6 din ordonanţă prevede:
(1) Autorizaţia se consideră acordată sau, după caz, reînnoită dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizaţii.
(2) Dacă legea nu prevede un termen pentru soluţionarea cererii de autorizare, autorităţile administraţiei publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia.
După expirarea termenului stabilit de lege pentru emiterea autorizaţiei şi în lipsa unei comunicări scrise din partea autorităţii administraţiei publice, solicitantul poate desfăşura activitatea, presta serviciul sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea.
Pentru obţinerea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea activităţii, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, solicitantul se poate adresa autorităţii în cauză sau direct instanţei judecătoreşti.
În situaţia în care solicitantul s-a adresat autorităţii administraţiei publice în cauză, acesta îi aduce la cunoştinţă existenţa cazului de aprobare tacită cu privire la orice act supus aprobării tacite, potrivit legii, şi solicită totodată eliberarea, prin registratura autorităţii respective, a unui document oficial prin care să se confirme faptul că nu a fost eliberat, în termenul prevăzut de lege, niciun răspuns cu privire la solicitarea sa.
Documentul permite solicitantului desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii şi se eliberează în termen de 5 zile de la solicitare.
Documentul ţine loc de autorizaţie în toate situaţiile, inclusiv în faţa organelor de control, cu excepţia autorizaţiei care este validă numai în formă standard, expres reglementată de lege.
Acţiunea în instanţă
În cazul în care autoritatea administraţiei publice respective nu răspunde sau refuză să elibereze documentul oficial, prin care permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, precum şi în cazul în care autorizaţia este validă numai în formă standard, expres reglementată de lege, solicitantul se poate adresa instanţei judecătoreşti
Cererea de chemare în judecată a autorităţii administraţiei publice având ca obiect constatarea aprobării tacite se introduce la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.
Instanţa trebuie să soluţioneze cererea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia, cu citarea părţilor.
Cererea este scutită de taxa de timbru.
Art. 11 din ordonanţă prevede următoarele:
(1) Dacă instanţa constată existenţa răspunsului autorităţii administraţiei publice sau, după caz, a notificării transmise potrivit art. 6 alin. (4), purtând data poştei de la locul de expediere a corespondenţei sau data la care solicitantul a luat cunoştinţă de răspuns, anterioare expirării termenului legal pentru emiterea autorizaţiei, respinge cererea reclamantului.
(2) În cazul în care instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă privind aprobarea tacită, pronunţă o hotărâre prin care obligă autoritatea administraţiei publice să elibereze documentul oficial prin care se permite solicitantului să desfăşoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie.
(3) Hotărârile se redactează în termen de 10 zile de la pronunţare şi sunt irevocabile.
Studiu de caz
Această din urmă dispoziţie din ordonanţa de urgenţă a făcut obictul unei critici de neconstituţionalitate, excepţie ridicată de Societatea Comercială „R. I.” – S.R.L.
Autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă sunt neconstituţionale, având în vedere lipsa celui de al doilea grad de jurisdicţie şi imposibilitatea părţilor de a beneficia de garanţia controlului unei „instanţe superioare cu caracter colegial”. Unicul grad de jurisdicţie prevăzut de normele legale criticate instituie o îngrădire a dreptului părţilor de a avea acces liber la justiţie şi de a beneficia de un proces echitabil şi conduce la o negare a imparţialităţii şi egalităţii în faţa justiţiei. De asemenea, se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, de vreme ce sintagma „în condiţiile legii”, din cuprinsul normei fundamentale evocate, nu poate fi interpretată ca o negare a ceea ce Constituţia menţionează, adică posibilitatea de a exercita căile de atac.
Constatările Curţii. Soluţionarea acţiunii în constatare a aprobării tacite se face pe baza documentelor depuse de părţi, respectiv: din partea reclamantului, copia cererii de autorizare purtând numărul şi data înregistrării la autoritatea administraţiei publice pârâte, iar din partea pârâtului, răspunsul sau notificarea adresate solicitantului autorizaţiei, în termenele prevăzute de lege. Confruntând aceste documente cu normele legale incidente, instanţa de judecată constată o situaţie de drept, adică dacă au fost sau nu respectate termenele în care autoritatea publică avea obligaţia să răspundă reclamantului, fără a administra, ca în cazul altor tipuri de acţiuni judecătoreşti, un alt fel de probatoriu, deci fără a se pronunţa asupra unei situaţii de fapt. Astfel, instanţa va respinge cererea, dacă în cauză constată că autoritatea publică şi-a îndeplinit, în termenul legal, obligaţia de a-i răspunde sau a-l notifica pe solicitantul autorizaţiei; în caz contrar, când aceste termene sunt depăşite sau nu există niciun fel de răspuns sau notificare a autorităţii publice pârâte, instanţa judecătorească va admite cererea şi va obliga autoritatea să emită documentul oficial solicitat.
Potrivit art. 9 alin. (2) din Ordonanţă, instanţa competentă a soluţiona această acţiune în constatare este tribunalul – secţia de contencios administrativ. O eventuală cale de atac ar fi fost de competenţa curţii de apel, care, reluând soluţionarea pe fond a cauzei, nu ar fi făcut nimic altceva în plus faţă de prima instanţă decât să confrunte, încă o dată, aceleaşi documente depuse de părţi, ajungând la una dintre soluţiile prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din ordonanţă. Or, un asemenea demers ar fi contrar însuşi scopului OUG nr. 27/2003, acela de a soluţiona cu celeritate cauza, finalitatea urmărită de reclamant fiind emiterea şi, respectiv, obţinerea actului administrativ vizat. Pe de altă parte, Curtea a mai reţinut că, dacă în situaţia analizată este pe deplin justificată lipsa căii ordinare de atac, persoana interesată poate apela la căile extraordinare de atac, în condiţiile prevăzute de lege.
CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 656/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 68 din 26.01.2017.
Ai nevoie de Ordonanţa de urgenţă nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!
