Noul Cod penal amintește în partea destinată cauzelor care înlătură răspunderea penală  următoarele cauze: amnistia, prescripţia răspunderii penale, lipsa sau retragerea plângerii prealabile și împăcarea. În articolul de față ne-am propus să prezentăm câteva aspecte referitor la cauzele care înlătură răspunderea penală, aspecte ce pot prezenta interes pentru cititorul nostru.

Ce trebuie să cunoaștem despre amnistie?

Amnistia este actul de clemență referitor la anumite infracțiuni prevăzute în legea amnistiei și care au fost savârșite până la data apariției acestei legi.

Astfel, în situația în care legea de amnistie a fost adoptată și intrată în vigoare înainte de a fi declanşat procesul penal pentru infracţiunea săvârşită, procesul respectiv nu va mai fi declanșat niciodată; în situația în care procesul fusese deja declanşat anterior intrării în vigoare a legii de amnistie, acesta va înceta; legiuitorul permite totuși inculpatului să solicite continuarea procesului în vederea demonstrării nevinovăției sale, procesul putându-se termina chiar cu o soluție de achitare în situația în care inculpatul este găsit nevinovat de către judecătorul cauzei.

În situația în care legea de amnistie a fost adoptată și intrată în vigoare după condamnare, ea înlătură şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării, cu mențiunea că amnistia nu are totuși efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.

În ceea ce privește amenda plătită până în momentul intervenirii actului de amnistie, reținem faptul că aceasta nu se va restitui.

Ce trebuie să cunoaștem referitor la prescripţia răspunderii penale?

Prescripţia răspunderii penale este o sancţiune pentru pasivitatea organelor judiciare care nu au întreprins cele necesare tragerii la răspundere penală a infractorului într-un interval rezonabil și care are ca efect înlăturarea răspunderii penale a infractorului pentru fapta săvârşită.

Astfel, după un interval de timp considerabil scurs de la data savârșirii infracțiunii (interval în care aceasta nu a fost descoperită și sancționată) se consideră că aplicarea sau executarea unei pedepse devine ineficientă raportat la scopul sancțiunilor de drept penal.

Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt prevăzute de legiuitor la art. 154 din noul Cod penal și sunt cuprinse între 15 ani-termenul maxim (când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani) și 3 ani-termenul minim (când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda), cu mențiunea că aceste termene pot fi:

  • întrerupte (prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză) sau 
  • suspendate (pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal).

După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie, după cum prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Cititorul nostru va reține că, în situația în care termenele prevăzute la art. 154 din noul Cod penal au fost depăşite cu încă o dată, acestea vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni, prin aceasta reglementându-se prescripţia specială dorită de către legiuitor tocmai pentru a evita o prescripţie la infinit, perpetuă.

Subliniem și faptul că răspunderea penală a infractorului nu este înlăturată de către lege în legătură cu infracţiunile de genocid, contra umanităţii şi de război (indiferent de data la care au fost comise), infracţiunile de omor, omor calificat şi infracţiunile intenţionate urmate de moartea victimei.

Ce trebuie să cunoaștem despre lipsa sau retragerea plângerii prealabile?

Tragerea la răspundere penală a infractorilor are loc de regulă din oficiu; totuși, prin excepție, în situația în care legiuitorul a prevăzut că acţiunea se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a părţii vătămate, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală a infractorului.

Cu toate acestea, reținem că acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu (de exemplu minor sub 14 ani), este o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă (de exemplu minor între 14 și 18 ani) sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor; de asemenea acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu și dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii.

În situația în care prin aceeaşi faptă s-a adus vătămare mai multor persoane, făptuitorul va fi tras la răspundere penală  raportat la toate persoanele vătămate, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre acestea.

De asemenea, în situația în care fapta a fost comisă de mai multe persoane fizice sau juridice este suficientă introducerea plângerii de către persoana vătămată pentru unul singur dintre participanţi pentru a se antrena răspunderea penală a tuturor participanţilor.

Retragerea plângerii prealabile este manifestarea de voință a persoanei vătămate printr-o infracțiune care, ulterior momentului depunerii plângerii prealabile (necesare punerii în mișcare a acțiunii penale), renunță, în condițiile legii, la plângerea sa (înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive).

Legiuitorul arată că retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

Pentru a produce efectele dorite, retragerea plângerii prealabile trebuie făcută fie de  către persoana vătămată, fie de reprezentantul legal (pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu). În cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, legiuitorul arată că retragerea se face cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.

De asemenea, pentru a produce efectele dorite, retragerea trebuie să fie explicită, totală (adică să privească atât latura civilă, cât și penală a procesului) și necondiționată (fără condiționări ulterioare a unor reparații civile).

Potrivit art. 158 din noul Cod penal, in cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însuşită de procuror.

Ce trebuie să cunoaștem referitor la împăcare?

Împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă si poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.

Reținem că împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.

Legiuitorul a prevăzut faptul că pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.

În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau convenţional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea intervenită între persoana juridică ce a săvârşit infracţiunea şi persoana vătămată nu produce efecte faţă de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiaşi fapte.

În fine, în cazul în care infracţiunea este săvârşită de reprezentantul persoanei juridice vătămate, dispoziţiile art. 158 alin. 4 din noul Cod penal se aplică în mod corespunzător.

Ai nevoie de Noul Cod penal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here