Legiuitorul arată în noul Cod penal că, în cazul în care există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege, o faptă, deși este prevăzută de legea penală, nu constituie infracţiune, și, ca atare, persoana care a săvârşit fapta respectivă nu va fi trasă la răspundere penală.
Astfel, cauzele justificative – acele împrejurări care înlătură cea de-a doua dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii – caracterul nejustificat, sunt următoarele: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii și consimţământul persoanei vătămate.
Reținem că efectul cauzelor justificative se răsfrâng atât asupra autorului, dar şi asupra participanţilor.
De asemenea, legiuitorul arată în noul Cod penal că, dacă fapta a fost comisă în condiţiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate, fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracţiune, și, ca atare, persoana care a săvârşit fapta respectivă nu va fi trasă la răspundere penală.
Reținem aspectul potrivit căruia cauzele de neimputablitate sunt cauze personale, care nu se răsfrâng asupra participanţilor, de ele urmând a beneficia doar persoana care a acţionat sub imperiul lor.
Astfel, sunt cauze de neimputabilitate următoarele: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicaţia, eroarea și cazul fortuit.
Când o persoană se află în legitimă apărare?
Se arată în art. 19 alin. 2 din noul Cod penal că este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
De asemenea, se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile art. 19 alin. 2 din noul Cod penal, acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
În ceea ce privește legitima apărare s-a renunţat la condiţia pericolului grav generat de atac, menționată în vechiul Cod penal, gravitatea atacului a şi a acţiunilor comise pentru înlăturarea sa fiind apreciate pe terenul proporţionalităţii în accepțiunea noului Cod penal.
De exemplu, s-a considerat că făptuitorul s-a aflat în legitimă apărare în situația în care victima a pătruns în locuinţa făptuitorului noaptea, prin escaladare şi efracţie, şi a lovit cu o bâtă în cap pe cel aflat în încăpere, aşa încât s-a considerat că riposta, deşi a avut urmări mortale pentru victimă, este justificată.
În schimb, s-a considerat că făptuitorul nu s-a aflat în legitimă apărare în situația în care a fost atacat cu pumnii de victimă pentru a-i fura portofelul, dar acesta a ales să se apăre împușcând-o în cap pe victimă și omorându-o.
Când o persoană se află în stare de necesitate?
Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
Exemplu – se prezumă a fi în stare de necesitate pompierul care, pentru a salva o persoană dintr-un incediu izbucnit într-un apartament, sparge/distruge parțial/total ușa imobilului respectiv.
Ce presupune cauza justificativă constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege?
Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta. Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.
Exemplu în ceea ce privește exercitarea unui drept îl poate reprezinta autoritatea parentală/dreptul de corecție al părinților asupra copiilor minori, cu condiția ca această autoritate/acest drept să aibă caracter justificativ numai în raport cu fapte care nu lezează demnitatea minorului și nu influențează negativ creșterea și educarea acestora. Dreptul de corecţie poate să fie delegat de către părinţi în favoarea altor persoane (educatori, persoane în grija cărora este lăsat minorul) și nu se recunoaște existența unui drept de corecție asupra unui copil străin.
În ceea ce privește îndeplinirea unei obligații, trebuie reținut că aceasta își poate avea originea atât într‐o lege, cât și într‐o dispoziție a autorității și presupune un comportament care este impus.
De exemplu, în îndeplinirea activitații de menținere a ordinii publice de către forțele de poliție/ jandarmerie pot fi săvârșite fapte care ar putea fi încadrate ca infracțiuni contra integrității corporale, dar ele nu atrag răspunderea penală a persoanelor respective întrucât reprezintă o cauză justificativă.
Ce presupune cauza justificativă constând în consimţământul persoanei vătămate?
Art. 22 alin. 1 din noul Cod penal arată că este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu consimţământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
Așadar, consimţământul persoanei vătămate arată acordul unei persoane vătămate ca o altă persoană să săvârşească asupra sa ori împotriva patrimoniului său o faptă prevăzută de legea penală.
De exemplu, proprietarul unui teren pe care s-a cultivat porumb anunţă, la sfârșitul perioadei de recoltare, că oricine poate să culeagă porumbul rămas pe câmp.
Consimţământul nu va opera însă ca o cauză justificativă în cazul acelor valori sociale de care persoana nu poate dispune, fie pentru că nu îi aparţin (spre exemplu, în cazul infracţiunii de bigamie, consimţământul unui soţ dat pentru ca celălalt să încheie o nouă căsătorie nu este valabil, pentru că valoarea lezată nu îi aparţine), fie pentru că ar duce la o pierdere totală şi ireversibilă a valorii sociale (spre exemplu, consimţământul dat de victimă ca autorul să îi amputeze un picior, fără a exista o necesitate medicală în acest sens).
Tot astfel, consimţământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracţiunilor contra vieţii, precum şi atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.
Ce presupune excesul neimputabil?
În ceea ce privește excesul neimputabil, noul Cod penal arată că nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
De asemenea, nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu şi-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Este minoritatea făptuitorului o cauză de neimputabilitate?
Da, nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal. Astfel, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal; minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ; în schimb, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.
Ce presupune iresponsabilitatea?
Iresponsabilitatea este o altă cauză de neimputabilitate; astfel, nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
De exemplu, o persoană care în timpul somnului, fiind somnambulă, ameninţă o altă persoană nu va răspunde pentru infracţiunea de ameninţare.
Ce presupune cauza de neimputabilitate constând în intoxicație?
Art. 29 din noul Cod penal arată că nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive; suntem în prezența unei alte cauze de neimputabilitate, și anume intoxicaţia.
De reținut că intoxicaţia involuntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive (droguri, medicamente etc). este singura formă care înlătură responsabilitatea din punct de vedere al legii penale; intoxicaţia voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive nu înlătură răspunderea penală.
Când o persoană se află în stare de eroare?
Eroarea este o altă cauză de neimputabilitate; un exemplu clasic lansat de către doctrină este cel în care la o partidă de vânătoare, A trage într-un tufiș crezând că este un porc mistreț și îl ucide pe B; nu se va putea reține în sarcina lui A intenție din cauza erorii, dar i se va putea reține infracțiunea de ucidere din culpă.
Ai nevoie de Noul Cod penal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
Esti tare Madalina…!!! Vreau sa te cunosc