Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul D.C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate încheiat pe durată nedeterminată contractul individual de muncă nr 78/05.05.2007 , începând cu 04.01.2010.

În motivarea în fapt a cererii , reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr 78/05.05.2007 pe durată determinată pentru postul de şofer , contract ce i-a fost prelungit prin actul adiţional din 03.01.2008 până la 31.12.2008 , prin actul adiţional din 31.12.2008 până la 31.12.2009 , prin actul adiţional nr 3/04.01.2010 până la 31.12.2010 , prin actul adiţional nr 4 până la 31.12.2011, prin actul adiţional nr 5 până la 31.12.2012 , iar ulterior prin act adiţional până la 31.12.2013. Prin actul adiţional nr.7, contractul său a fost prelungit până la 31.12.2014, fiind în vigoare în prezent.

A mai arătat că toate actele adiţionale menţionate au fost încheiate în temeiul art. 17 alin. (4) coroborat cu art. 41 din Codul muncii.

Reclamantul a mai arătat că art. 82 alin. 4 Codul muncii , în vigoare până la 01.05.2011 prevedea că între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată , iar potrivit alin 5 contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea ultimului contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive şi  nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.

Reclamantul a apreciat că încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată conduce la concluzia unei nevoi permanente a pârâtei de postul ocupat de reclamant, rezultând simularea caracterului temporar al acestei nevoi.

În drept , reclamantul a invocat dispozițiile art. 192 alin 1 , art 194 Cod procedură civilă, art 81-84 Codul muncii.

Ca probe, s-a solicitat proba cu înscrisuri (carte de identitate, contracte individuale de muncă pe durată determinată, carnet de muncă). 

Ce apărări concrete a formulat pârâta în cauză?

Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care acesta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta a arătat că în baza art. 19 alin. 3 OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor coroborat cu art 82 şi 83 lit h din Codul muncii a fost încheiat şi prelungit  contractul individual de muncă pe durată determinată al reclamantului .

Reclamantul a beneficiat de toate drepturile cuvenite prevăzute de Legea nr. 284/2010, în vigoare în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat  hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. 353/27.01.2015 instanţa de fond a admis acţiunea și a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă al reclamantului din data de 04.01.2010.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Din copia carnetului de muncă coroborat cu contractul individual de muncă nr. 78/05.05.2007 şi actele adiţionale din 03.01.2008, 31.12.2008,04.01.2010 ,01.01.2011, 01.01.2012, 01.01.2013 , 01.01.2014, a rezultat că reclamantul a fost angajatul pârâtei începând 05.05.2007 şi până la 31.12.2014 , după cum rezultă din ultimul act adiţional nr. 7.

Art. 82 alin. (4) din Codul muncii prevede că intre aceleaşi părţi  se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durata determinata, iar conform alin. (5) din acelaşi articol, contractele individuale de muncă pe durata determinata încheiate in termen de 3 luni de la încetarea unui contract de  muncă  pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.

Regula instituită de Codul muncii este prevăzută de art. 12  care prevede  la alin. 1 aspectul potrivit căruia contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată  şi numai prin excepţie, potrivit alin. 2, se pot încheia şi contracte pe durată determinată, dar în condiţiile expres prevăzute de lege.

Prin adoptarea Legii nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, regimul juridic aplicabil contractului individual de muncă a suferit unele modificări şi completări determinate, în principal, de necesitatea izvorâtă în practică de a flexibiliza desfăşurarea relaţiilor de muncă, Curtea Constituţională statuând  cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 383/2011, că această lege este constituţională.

Astfel, art. 83 Codul muncii a fost modificat în sensul extinderii situaţiilor în care încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată este admisă, cu scopul de a răspunde exigenţelor din practică, legiuitorul rămânând însă în sfera enumerării limitative a cazurilor în care este permisă încheierea acestui tip de contracte. Ipoteza solicitată a fi avută în vedere de pârâtă se subsumează celei prevăzută la art. 83 lit. h) Codul muncii, în vigoare în ianuarie 2010, potrivit cărora este permisă încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată, în cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe.

Instanţa de fond a constatat că dispoziţiile legale aplicabile în cauză sunt  cele  în  vigoare la data  la care a expirat cel de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, respectiv la data de 31.12.2009, iar nu cele în vigoare la data introducerii acţiunii, urmare a  aplicării   principiului ” tempus regit actum” , având în vedere faptul că abia la data de 01.05.2011 au fost abrogate dispoziţiile cuprinse în anteriorul art. 84 din Codul muncii prin adoptarea Legii nr. 40/2011.

În prezent, la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, succesiv – prevăzut de fostul art. 80 alin. 4 din Codul muncii –  angajatorul nu mai este obligat să încheie un contract pe durată nedeterminată. Instanţa a înlăturat apărările pârâtei în sensul că specificul activităţii sanitar veterinare astfel cum rezultă din dispoziţiile art 19 alin 3 O.G. 42/2004 impune încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată ,întrucât aceste dispoziţii legale prevăd încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată , însă ” în condiţiile legii “,ceea ce duce la concluzia că aceste dispoziţii legale se completează cu dispoziţiile Codului muncii, în vigoare la momentul încheierii celui de-al patrulea contract individual de muncă cu durată determinată , respectiv dispoziţiile art. 84 C.M., precum şi dispoziţiile art. 12 alin.2 din Codul Muncii –în vigoare şi astăzi, care prevăd  încheierea a maximum trei contracte de muncă pe durată determinată.

Prin urmare, în raport cu legea aplicabilă la data de 04.01.2010 – data  încheierii următorului contract de muncă , după expirarea celui de-al treilea contract de muncă cu durata cuprinsă între   01.01.2009-31.12.2009 – angajatorul era obligat să încheie cu  reclamantul  un contract de muncă pe durată nedeterminată, iar nu unul de acelaşi tip, pe durată determinată, confirmare a specificului activităţii desfăşurate de reclamant . Specificul activităţii reclamantului trebuie analizat şi prin prisma Ordinului nr. 64/2007 şi ulterior a Ordinului nr. 112/2011 emise de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară  şi pentru Siguranţa Alimentelor  în implementarea prevederilor Regulamentului European şi al Consiliului nr. 882/2004/CE  privind controalele oficiale  efectuate pentru a se asigura verificarea conformităţii cu legislaţia  privind hrana pentru animale şi cea privind alimentele  şi cu regulile de sănătate şi de protecţie a animalelor, care au creat structuri şi au determinat efectuarea unor activităţi cu caracter permanent, făcând  inoperantă excepţia prevăzută la art. 81  litera e C.M. – atât în vechea cât şi în actuala reglementare – pentru activitatea desfăşurată de reclamant, astfel cum este definită de  obiectul activităţii sale –  asigurarea activităţii de asistenţă, inspecţie şi control sanitar veterinar de stat.   

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârâtă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa de control judiciar?

Da, sentinţa civilă nr. 353/27.01.2015 a fost atacată de către pârâtă cu apel, dar instanţa superioară, de control judiciar a respins apelul ca nefondat și a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia. 

Extras din Sentinta civila nr. 353/27.01.2015 , Tribunalul Dolj, www.rolii.ro

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

1 COMENTARIU

  1. Buna ziua.
    La inceput scrieti de un CIM si 7 acte.aditionale apoi mai jos scrieti de.mai multe contracte pe perioada determinata. Nu inteleg de ce numiti actul aditional de prelungire a duratei ~ contract.

  2. Speta respectiva intr-adevar se refera la situatia de fapt in care s-a incheiat de catre un angajator un CIM initial pe durata determinata si 7 acte aditionale ale acestuia (pe o perioada aproape de 7 ani!), aspect -de altfel- constatat a fi nelegal de catre instanta de fond, prin hotararea pronuntata in cauza respectiva.
    Când si-a motivat hotararea sa, instanta de fond a prezentat normele legale aplicabile in cazul unui CIM pe durata determinata (din Codul muncii) si cum ar fi trebuit sa procedeze angajatorul in mod legal (si cum-de altfel- nu a facut-o!); tocmai de aceea apare discrepanta intre situatia de fapt prezentata (nelegala) si situatia legala aratata de instanta (cum ar fi trebuit sa procedeze legal angajatorul)!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here