Prin OpANAF nr. 3704/2015 au fost stabilite elementele de patrimoniu şi de venituri ce trebuie declarate de persoana fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale, precum şi modelului declaraţiei aferente. În vigoare de la 1 ianuarie 2016, ordinul preşedintelului ANAF a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 972/2015.
Ce se declară?
Elementele de patrimoniu care se declară de către persoana fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale sunt următoarele:
- bunuri imobile: terenuri, clădiri, alte bunuri imobile;
- bunuri mobile:
- mijloace de transport (terestre/navale/aeriene) înmatriculate/înregistrate, potrivit legii;
- bunuri sub formă de metale preţioase, bijuterii, obiecte de artă şi de cult, colecţii de artă şi numismatică, antichităţi, obiecte care fac parte din patrimoniul cultural naţional sau universal, a căror valoare de achiziţie însumată depăşeşte 15.000 lei;
- animale, inclusiv animale de rasă sau care participă la competiţii/curse, a căror valoare însumată depăşeşte 15.000 lei;
- active financiare:
- conturi şi depozite bancare, fonduri de investiţii, forme echivalente de economisire şi investire;
- plasamente, investiţii directe şi împrumuturi acordate;
- alte bunuri, titluri şi/sau deţineri a căror valoare individuală depăşeşte 10.000 lei;
- poliţe de asigurare, cu excepţia asigurărilor de răspundere civilă auto;
- cheltuieli:
- cheltuieli personale;
- cheltuieli cu persoanele aflate în întreţinere;
- datorii.
Elementele de patrimoniu se declară pe fiecare categorie, indiferent de locul situării sau realizării, în ţară ori în străinătate.
Elementele de venituri care se declară de către persoana fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale sunt următoarele:
- venituri realizate pentru care se aplică regimul de reţinere la sursă a impozitului;
- venituri realizate care nu sunt impozabile;
- venituri scutite de impozit, potrivit legii.
Elementele de venituri se declară pe fiecare categorie şi sursă de venit, indiferent dacă sunt obţinute în ţară sau în străinătate.
Temeiul legal al reglementării
Codul de procedură fiscală stabileşte, prin art. 138, obiectul şi regulile privind verificarea persoanelor fizice. Astfel, organul fiscal central are dreptul de a efectua o verificare fiscală a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.
Pentru verificarea situaţiei fiscale personale a persoanei fizice, organul fiscal central efectuează următoarele activităţi preliminare:
- analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituţii ori autorităţi publice;
- selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare;
- verificarea fiscală prealabilă documentară.
Prin situaţie fiscală personală se înţelege totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a persoanei fizice pe perioada verificată.
Verificarea fiscală prealabilă documentară constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori şi, pe de altă parte, veniturile estimate determinate în baza situaţiei fiscale personale a persoanei fizice. Această verificare se efectuează având în vedere documentele şi informaţiile deţinute/obţinute de organul fiscal central care au relevanţă pentru determinarea situaţiei fiscale, cu notificarea persoanei fizice.
Dacă organul fiscal central constată o diferenţă semnificativă între, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori şi, pe de altă parte, veniturile estimate determinate în baza situaţiei fiscale personale, acesta continuă verificarea, prin comunicarea avizului de verificare.
Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile estimate calculate în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori este o diferenţă mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puţin de 50.000 lei.
În situaţia în care organul fiscal central constată diferenţe semnificative, acesta solicită persoanei fizice prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal central.
Persoana supusă verificării are obligaţia de a depune o declaraţie de patrimoniu şi de venituri la solicitarea organului fiscal central. În situaţia în care solicitarea are loc odată cu comunicarea avizului de verificare, declaraţia se depune în termenul menţionat. În acest caz, solicitarea se anexează la avizul de verificare. În situaţia în care solicitarea are loc pe perioada verificării, declaraţia se depune în termen de 15 zile de la data comunicării solicitării. Falsul în declaraţii constituie infracţiune prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 326 din Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
Cu ocazia verificării situaţiei fiscale personale, organul fiscal central stabileşte veniturile obţinute de persoana fizică în cursul perioadei verificate. În acest scop organul fiscal central utilizează metode indirecte de stabilire a veniturilor, aprobate prin ordin al preşedintelui ANAF.
Ai nevoie de Noul Cod de procedură fiscală? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
