19 Octombrie, 2019

Ce presupune conducerea unui vehicul, în contextul unui proces penal

Acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.

Astfel s-a pronunţat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 6/2019 pentru dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept 

Curtea de Apel Oradea a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: “Dacă acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie?“. 

Expunerea succintă a cauzei

Prin Sentința penală pronunțată de Judecătoria Oradea s-a dispus achitarea inculpatului cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal.

În fapt, s-a reținut că inculpatul, având o alcoolemie de 1,65g/l, a pus în mișcare prin împingere autoturismul, iar ulterior, drumul fiind în pantă, a intrat în habitaclul autoturismului și a acționat mecanismele de frânare și direcție, având intenția de a porni în acest fel motorul, deplasându-se în acest mod pe o distanță de aproximativ 300 metri, din care o parte a împins autoturismul și o altă parte s-a aflat la volanul acestuia, fără ca motorul autoturismului să fie în stare de funcționare.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Oradea a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal impune ca acțiunea de conducere să aibă ca obiect un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, adică un autovehicul, astfel cum acesta este definit de art. 6 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește acțiunea de conducere, s-a reținut că aceasta reprezintă operațiunea tehnică prin care se pune în mișcare și se dirijează un autovehicul prevăzut cu motor care să îi asigure deplasarea și care are aptitudinea de a se deplasa prin mijloace proprii.

Prin urmare, în condițiile în care, deplasarea pe drumul public a autovehiculului s-a efectuat ca urmare a punerii în mișcare prin împingere și dirijare prin acționarea mecanismelor de frânare și direcție, fără a se realiza actul de conducere specific autoturismului, respectiv cu motorul în stare de funcționare, s-a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea care a susținut că fapta concretă, reținută în sarcina inculpatului, întrunește elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal.

La termenul de judecată, din oficiu, instanța de apel  a dispus sesizarea instanței supreme pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: “Dacă acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie?”. 

Considerentele  ÎCCJ de admitere a sesizării

Înalta Curte de casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, stabilind că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea – după consultarea practicii instanţelor teritoriale, precum şi în urma răspunsurilor primate de la specialişti – a avut în vedere considerente din care reţinem următoarele.

- Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul.

- Conducerea unui autovehicul este operațiunea tehnică prin care o persoană pune în mișcare autovehiculul și îl dirijează pe drumurile publice. Conducerea presupune deplasarea autovehiculului, aflarea acestuia în mișcare.

- Însă conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune obligatoriu ca motorul să funcționeze, ci înseamnă “a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini” din interiorul acestuia, chiar dacă motorul nu este efectiv în funcțiune.

- Spre exemplu, cazul în care vehiculul se deplasează pe un drum public în pantă, în sens descendent, iar conducătorul auto acționează doar direcția și frânele din interiorul autovehiculului sau situația când un vehicul este tractat pe un drum public de un alt vehicul cu ajutorul unei legături flexibile omologate.

- Ca atare, și în aceste situații, conducătorul auto al vehiculului tractat sau care se deplasează din inerție pe o pantă descendentă, iar motorul nu funcționează, însă acționează frânele, direcția sau semnalizarea vehiculului poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, în condițiile în care, în timp ce se află la volanul acestuia, are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

- Excluderea din sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 336 alin. (1) din Codul penal a situațiilor în care conducerea autovehiculului se realizează pe un drum public de o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, deși motorul nu funcționează, echivalează cu dezincriminarea parțială și restrânge nejustificat, fără un temei legal, sfera de aplicare a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

- Nu există o motivare obiectivă și rezonabilă care să justifice o diferențiere, sub aspectul răspunderii penale, a acțiunii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice sub influența alcoolului în raport cu funcționarea motorului de propulsie – condiție neprevăzută de norma de incriminare -, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, conducerea autovehiculului în pantă, în sens descendent, este posibilă, chiar dacă motorul nu funcționează, iar pericolul pe care îl generează această faptă nu este diminuat de omisiunea punerii în funcțiune a motorului.

- Starea de pericol nu rezultă din modul de deplasare a autovehiculului (prin autopropulsie/rulare pe o pantă descendentă), ci din faptul că acesta este condus, rulat pe drumurile publice de o persoană sub influența alcoolului peste limita legală.

- De altfel, textul legal – art. 336 din Codul penal se referă exclusiv la acțiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere -, nefiind condiționată de punerea în funcțiune a motorului de propulsie, ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut în vedere toate cazurile în care o persoană conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe pentru a o sancționa penal.

Pronunțată în ședință publică în data de 21 martie 2019, Decizia nr. 6/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 386 din 16 mai 2019.

Ai nevoie de Decizia nr. 6/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu