1. Răspunderea materială

Pentru pagubele generate de pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor se stabilesc răspunderi materiale, care cuprind şi eventualele cheltuieli ocazionate de reconstituirea documentelor respective.

Găsirea ulterioară a documentelor originale, care au fost reconstituite, poate constitui motiv de revizuire a sancţiunilor aplicate, în condiţiile legii. În cazul găsirii ulterioare a originalului, documentul reconstituit se anulează pe baza unui proces-verbal, şi se păstrează împreună cu procesul-verbal în dosarul de reconstituire.

Conducătorii unităţilor vor lua măsuri pentru asigurarea înregistrării şi evidenţei curente a tuturor lucrărilor întocmite, primite sau expediate, stabilirea şi evidenţa responsabililor de păstrarea acestora, evidenţa tuturor reconstituirilor de documente, precum şi pentru păstrarea dosarelor de reconstituire, pe toată durata de păstrare a documentului reconstituit.

2. Fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, conform art. 3 din Lege nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.


Sursa foto: Lege5.ro

3. Obiectul infracţiunii

Fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse constituie o infracţiune de pericol. Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale născute din obligaţia reconstituirii evidenţelor contabile distruse, în scopul colectării corespunzătoare a veniturilor şi prevenirii evaziunii fiscale.

Obligaţia de refacere a documentelor are caracter preventiv în ceea ce priveşte evaziunea fiscală. În lipsa documentelor de evidenţă contabilă sau dacă acestea sunt degradate este mai facilă sustragerea de la plata contribuţiilor către bugetul general consolidat.

Infracţiunea nu are obiect material, deoarece valoarea socială protejată prin incriminarea faptei de omisiune a refacerii documentelor distruse nu are aspect fizic, iar neîndeplinirea obligaţiei de refacere nu determină o vătămare fizică, valoarea socială ocrotită de legea penală având natură abstractă.

4. Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ al infracţiunii privind fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse este contribuabilul care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă.

Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, şi contribuţii. Rezultă că infracţiunea are subiect activ calificat (contribuabilul persoană fizică şi/sau contribuabilul persoană juridică). Dacă o persoană care nu îndeplineşte condiţiile calităţii de subiect activ refuză reconstituirea documentelor contabile distruse, ea nu va răspunde penal, ci, eventual, disciplinar, contravenţional etc.

Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală în forma instigării şi a complicităţii. De asemenea, este posibilă participaţia penală improprie. Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, deoarece el este persoana vătămată prin săvârşirea infracţiunii, iar nu organul de control care a stabilit obligaţia de refacere a documentelor fiscale distruse.

5. Sancţionarea şi aspecte procesuale

Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta contribuabilului care nu reface. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

Află mai multe despre acest subiect şi din articolul „Refacerea documentelor financiar-contabile pierdute, sustrase sau distruse – o obligaţie de care trebuie să ne achităm!