Ce obligaţii de raportare au instituţiile financiare?

Un recent ordin al MFP stabileşte instituţiile financiare care au obligaţia de declarare la ANAF, categoriile de informaţii privind identificarea contribuabililor, informaţiile de natură financiară referitoare la conturile deschise şi/sau închise de aceştia la instituţiile financiare, precum şi alte aspecte procedurale.

Ordinul MFP nr. 1939/2016 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 648/2016. 

De ce a fost nevoie de această reglementare?

Mai întâi, pentru că, prin Codul de procedură civilă este transpusă Directiva nr. 16/2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal; de asemenea, începând din 2016 România a aderat la Acordului multilateral, din 2014, al autorităţilor competente pentru schimb automat de informaţii privind conturi financiare. În sfârşit, România are semnat (în 2015) cu SUA un Acord pentru îmbunătăţirea conformării fiscale internaţionale şi pentru implementarea FATCA (legea Statelor Unite privind Conformarea Fiscală aplicabilă Conturilor din Străinătate)

Prin ordinul semnalat, se aplică Standardul comun de raportare (CRS) cu privire la conturile financiare şi se emit prevederi de aplicare unitară cu privire la:

• stabilirea instituţiilor financiare care au obligaţia de declarare;
• categoriile de informaţii privind identificarea contribuabililor, precum şi informaţiile de natură financiară referitoare la conturile deschise şi/sau închise de aceştia la instituţiile financiare;
• instituţiile financiare nonraportoare din România şi conturile excluse de la obligaţia de declarare;
• regulile de conformare aplicabile de către aceste instituţii în vederea identificării conturilor raportabile de către acestea, precum şi procedura de declarare a acestor informaţii;
• normele şi procedurile administrative menite să asigure punerea în aplicare şi respectarea procedurilor de raportare şi diligenţă fiscală. 

Ce informaţii se raportează?

Instituţiile financiare raportoare trebuie să raporteze ANAF următoarele informaţii generale referitoare la fiecare cont raportabil al respectivelor instituţii financiare raportoare:

• identificarea titularului de cont, cu precizări distincte pentru persoane fizice şi ceea ce ordinul denumeşte entităţi – care poate fi titular de cont dar şi persoană raportabilă,
• soldul sau valoarea contului, inclusiv, în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract cu rentă viageră, valoarea de răscumpărare, valabil/valabilă la sfârşitul anului calendaristic relevant, în cazul în care contul a fost închis în cursul anului în cauză, sau valoarea ultimei tranzacţii imediat înainte de închiderea contului, în cazul închiderii contului în timpul anului.

În cazul unui cont de custodie se raportează, cumulativ, şi :

• suma totală brută a dobânzilor plătite sau creditate în cont sau în legătură cu acel cont, în cursul unui an calendaristic;
• suma totală brută a dividendelor plătite sau creditate în cont sau în legătură cu acel cont, în cursul anului calendaristic;
• suma totală brută a altor venituri generate în legătură cu activele deţinute în cont, plătite sau creditate în contul respectiv sau în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic;
• încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea activelor financiare plătite sau creditate în cont în cursul anului în legătură cu care instituţia financiară raportoare a acţionat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al titularului de cont.

În cazul oricărui cont de depozit, se raportează cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic.

În cazul oricărui cont diferit de conturile de custodie sau de depozit, se raportează cuantumul brut total plătit sau creditat titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic în legătură cu care instituţia financiară raportoare este debitoare sau datoare să îl plătească, inclusiv cuantumul agregat al oricăror rambursări plătite titularului de cont în cursul anului calendaristic.

Nu este lipsit de interes să menţionăm şi prevederile din art. 11 alin. (3), pe care îl reproducem ca atare: “Raportarea pentru scopul prevăzut la art. 1 nu include informaţiile furnizate doar la cerere.”  

Cont raportabil şi cerinţe generale de diligenţă fiscală

Potrivit normelor stabilite prin ordinul semnalat, un cont este considerat a fi un cont raportabil, începând cu data la care este identificat astfel în urma aplicării procedurilor de diligenţă. Din momentul în care un cont este considerat un cont raportabil, acesta îşi menţine această funcţie până la data la care încetează a mai fi un cont raportabil, chiar dacă soldul sau valoarea contului este egală cu zero sau este negativă sau nu există nicio sumă plătită sau creditată în contul respectiv sau în legătură cu respectivul cont.

Sunt scutite de verificare toate conturile individuale preexistente care sunt contracte de asigurare cu valoare de răscumpărare şi contracte de rentă viageră, cu condiţia ca instituţiei financiare raportoare să îi fie strict interzis de lege să vândă astfel de contracte rezidenţilor unui stat care face obiectul raportării. 

Conturi excluse din conturile financiare

Prin termenul “cont exclus” procedura înţelege oricare dintre următoarele conturi:

• conturi de pensii;
• conturi reglementate în alte scopuri decât pentru pensii, care beneficiază de un tratament fiscal favorabil;
• contracte de asigurare de viaţă pe o anumită perioadă de timp;
• conturi de patrimoniu succesoral;
• conturi escrow;
• conturi de depozit datorate plăţilor în exces; şi
• conturi excluse cu risc scăzut;
• conturile prevăzute a fi excluse de la raportare, astfel cum sunt prevăzute în Acordul cu SUA.

Pentru a determina dacă un cont respectă toate cerinţele unei anumite categorii de cont exclus, o instituţie financiară raportoare poate să se bazeze pe informaţiile aflate în posesia sa, inclusiv informaţiile colectate în conformitate cu prevederile din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, republicată, cu modificările ulterioare, sau care sunt disponibile public, conform cărora poate să stabilească în mod rezonabil că un anume cont este un cont exclus.