Întrebare. Bună ziua. Am nevoie de ajutor. SRL A deține 50% din capitalul social al lui SRL B. SRL A împrumută SRL B pe o perioadă de 7 ani. Ce natură contabilă are împrumutul dat(acordat) de SRL A către SRL B ? Mulțumesc. (Dorina B.,  Costinești)

Opinie.

  1. Să clarificăm sensul noțiunilor contabile, astfel cum sunt prezentate la pct. 8 din Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, cu modificările și completările ulterioare ,,8. – În înţelesul prezentelor reglementări se aplică următoarele definiţii: (..)
  • societate-mamă înseamnă o entitate care controlează una sau mai multe filiale; 
  • filială înseamnă o entitate controlată de o societate-mamă, inclusiv orice filială a societăţii-mamă care le conduce; 
  • grup înseamnă o societate-mamă şi toate filialele acesteia; 
  • 12. entităţi afiliate înseamnă două sau mai multe entităţi din cadrul unui grup; 
  • entitate asociată înseamnă o entitate în care o altă entitate are un interes de participare şi ale cărei politici de exploatare şi financiare fac obiectul unei influenţe semnificative exercitate de cealaltă entitate. Se consideră că o entitate exercită o influenţă semnificativă asupra altei entităţi dacă deţine cel puţin 20% din drepturile de vot ale acţionarilor sau asociaţilor respectivei entităţi. Ca urmare, existenţa unei entităţi asociate presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv deţinerea unui interes de participare în cealaltă entitate şi exercitarea influenţei semnificative asupra politicilor de exploatare şi financiare ale acesteia; (..),,

2. Baza de reglementare a practicii contabile arată că:

– Contabilizarea şi prezentarea elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico- financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni.

– Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părţi trebuie să prevadă modul de derulare a operaţiunilor şi să respecte cadrul legal existent.

– Forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanţă cu realitatea economică. Atunci când există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operaţiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.

– Exemple de situaţii când se aplică acest principiu pot fi considerate: încadrarea de către utilizatori a contractelor de leasing în leasing operaţional sau financiar; recunoaşterea veniturilor din chirii, respectiv a cheltuielilor din chirii în funcţie de fondul economic al contractului şi de eventualele gratuităţi (stimulente) aferente; încadrarea operaţiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignaţie; recunoaşterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit şi pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; recunoaşterea participaţiilor deţinute ca fiind de natura acţiunilor deţinute la entităţi afiliate sau sub forma altor imobilizări financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.

– Entităţile au obligaţia ca la întocmirea documentelor justificative şi la contabilizarea operaţiunilor economico- financiare să ţină seama de toate informaţiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situaţiile în care natura economică a operaţiunii să fie diferită de forma juridică a documentelor care stau la baza acestora.

(Pct. 57 din Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, cu modificările și completările ulterioare)

  1. Politici contabile aplicabile împrumuturilor acordate entităţilor afiliate

– Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, acţiunile deţinute la entităţi asociate şi entităţi controlate în comun, împrumuturile acordate entităţilor asociate şi entităţilor controlate în comun, alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi. (Pct. 264 alin. (1) din Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, cu modificările și completările ulterioare)

– La alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la terţi. În conturile de creanţe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii. Entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţe imobilizate cu scadenţa mai mare de un an, vor prezenta în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţa mai mare de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe. (Pct. 265 din Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, cu modificările și completările ulterioare)

-Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie.  (Pct. 266 din Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, cu modificările și completările ulterioare)

-Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare. (Pct. 267 din Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, cu modificările și completările ulterioare)

  1. Contul 267 “Creanţe imobilizate” ţine evidenţa creanţelor imobilizate sub forma împrumuturilor acordate pe termen lung altor entităţi, a altor creanţe imobilizate, cum sunt depozite, garanţii şi cauţiuni depuse de entitate la terţi, precum şi a obligaţiunilor achiziţionate cu ocazia emisiunilor de obligaţiuni efectuate de terţi, care urmează a fi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Contul 267 “Creanţe imobilizate” este un cont de activ. Tipologia operațiunilor contabile:
  • sume plătite reprezentând valoarea împrumuturilor acordate altor entităţi (276=512);
  • dobânzile aferente creanţelor imobilizate (267=766);
  • valoarea garanţiilor depuse la terţi (267=411);
  • sume plătite sau de plătit, reprezentând valoarea obligaţiunilor achiziţionate cu ocazia emisiunilor de obligaţiuni efectuate de terţi, care urmează a fi deţinute pe o perioadă mai mare de un an (267=512, 462);
  • diferenţele favorabile de curs valutar, aferente împrumuturilor acordate în valută şi depozitelor constituite în valută, rezultate din evaluarea acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar (267=765);
  • diferenţele favorabile aferente creanţelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar (267=768).
  • valoarea împrumuturilor restituite de terţi (512=267);
  • dobânzile încasate, aferente creanţelor imobilizate (512=267);
  • valoarea garanţiilor restituite de terţi (512=267);
  • valoarea pierderilor din creanţe imobilizate (663=267);
  • diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente împrumuturilor acordate, rezultate în urma evaluării acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar, sau în urma încasării creanţelor (665=267);
  • diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente depozitelor constituite în valută, rezultate în urma evaluării acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar, sau cu ocazia lichidării lor (665=267);
  • diferenţele nefavorabile aferente creanţelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora, la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar (668=267).
  1. Administratorii entităţii trebuie să aprobe politici contabile pentru operaţiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situaţiile prevăzute de legislaţie. În cazul entităţilor care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligaţia gestionării entităţii respective. Aceste politici trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către specialişti în domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de entitate. (pct. 61 din Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate aprobate prin Ordinul MFP nr. 1802/2014)
  2. Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale CECCAR, răspunderea pentru conducerea contabilității revine acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale. (art. 10 alin. (4) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare)
  1. Faptele contravenționale în domeniul contabilității și sancționarea acestora sunt reglementate la art. 41 și art. 42 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
  2. Tranzacțiile între părți afiliate fac analiza dosarului prețurilor de transfer. Tranzacțiile dintre părțile afiliate trebuie să se facă la valoarea de piață. Părțile angajate în relații intra-grup au obligația întocmirii dosarului prețurilor de transfer. Întocmirea acestui dosar al prețurilor de transfer are ca scop verificarea aplicării principiului valorii de piață între afiliați, sau cu alte cuvinte, în ce măsură rezultate finale ale companiei reflectă corectitudinea și realitatea acestora.

 

Temei legal:

  • Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
  • Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
  • Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
  • Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
  • Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare;
  • Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare;
  • Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, cu modificările și completările ulterioare;
  • Ordinul MFP nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile;
  • Ordinul MFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here