În Monitorul Oficial 216 din 2 aprilie 2012 au fost publicate Normele privind instituirea măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul activităţii de consultanţă fiscală, aprobate prin Hotărârea nr.7/2012 a Camerei Consultanţilor Fiscali.
Normele acestea stabilesc măsuri de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul consultanţilor fiscali şi societăţilor comerciale de consultanţă fiscală.
De asemenea, normele mai reglementează standardele minime pentru elaborarea normelor de cunoaştere a clientelei, ca parte esenţială a administrării riscului de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
Care sunt obligaţiile consultanţilor fiscali şi ale societăţilor comerciale de consultanţă fiscală?
Potrivit actului normativ, interesul legitim al consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală este acela de a asigura desfăşurarea normală a activităţilor în care acordă consultanţă clienţilor, în ceea ce priveşte:
a) acordarea de servicii profesionale în domeniul fiscal;
b) acordarea de servicii şi asistenţă de specialitate pentru întocmirea declaraţiilor de impozite şi taxe;
c) asistenţă şi servicii pe probleme de procedură fiscală;
d) asistenţă privind întocmirea documentaţiei pentru exercitarea căilor de atac împotriva titlurilor de creanţă şi a altor acte administrative fiscale;
e) asistenţă privind creanţele bugetului general consolidat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
f) asistenţă şi reprezentare în faţa organelor fiscale, inclusiv acordarea de asistenţă de specialitate pe parcursul derulării inspecţiei fiscale;
g) asistenţă fiscală în cauzele aflate pe rolul unei autorităţi jurisdicţionale.
Una dintre obligaţiile societăţilor comerciale de consultanţă fiscală este să aplice strategii şi politici de cunoaştere a clientelei care să prevină folosirea acestora în scopul spălării banilor sau al finanţării actelor de terorism.
De asemenea, societăţile comerciale de consultanţă trebuie să aplice strategii de păstrare a evidenţelor, de control intern, de evaluare şi gestionare a riscurilor şi să aplice managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preveni şi a împiedica implicarea entităţii reglementate în operaţiuni suspecte de spălare de bani şi de finanţare a actelor de terorism. Nu în ultimul rând, acestea trebuie să asigure instruirea corespunzătoare a angajaţilor.
Totodată, societăţile comerciale de consultanţă fiscală sunt obligate să informeze toţi angajaţii asupra politicilor şi procedurilor emise în baza Legii nr. 656/2002.
Potrivit Normelor, consultanţii fiscali şi societăţile comerciale de consultanţă fiscală au obligaţia să identifice, să verifice şi să înregistreze identitatea clienţilor şi a beneficiarilor reali înainte de a iniţia orice relaţie de afaceri sau de a efectua tranzacţii în numele clientului/beneficiarului real.
În acelaşi timp, societăţile comerciale de consultanţă fiscală trebuie să adopte norme interne de cunoaştere a clientelei care să prevină folosirea acestora pentru desfăşurarea unor activităţi ce au ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism.
Aceste norme interne trebuie să corespundă naturii, volumului, complexităţii şi întinderii activităţii acesteia şi trebuie să fie adaptate la gradul de risc asociat categoriilor de clienţi pentru care aceasta prestează servicii de consultanţă şi la gradul de risc al produselor/serviciilor oferite.
O altă reglementare prezentă în Norme stipulează: „consultanţii fiscali şi societăţile comerciale de consultană fiscală au obligaţia de a păstra o copie de pe documentul de identitate, ca dovadă de identitate, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, începând cu data când se încheie relaţia cu clientul”.
De asemenea, consultanţii fiscali şi societăţile comerciale de consultanţă fiscală au obligaţia să păstreze evidenţele secundare sau operative şi înregistrările tuturor operaţiunilor financiare ce decurg din derularea unei relaţii de afaceri ori a unei tranzacţii ocazionale pentru o perioadă de minimum 5 ani de la încheierea relaţiei de afaceri.
Această decizie a fost luată pentru ca documentele să poată fi folosite ca mijloace de probă în justiţie, dacă este necesar. Evidenţele trebuie să fie suficiente pentru a permite o reconstituire a tranzacţiei individuale, inclusiv suma şi tipul valutei.
Prezentele norme intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Sursa: Monitorul Oficial
