Când suntem în prezența concursului de infracţiuni și cum se aplică pedeapsa în cazul acesteia?

Concursul de infracţiuni reprezintă situaţia în care o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni înainte de a fi definitiv condamnată pentru vreuna din ele.

În mod normal, când o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni aceasta prezintă un pericol mai mare pentru societate, ceea ce impune și un tratament sancţionator specific pe care îl vom prezenta în rândurile ce urmează.

Legiuitorul arată în art. 38 alin. 1 din noul Cod penal că există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele (de exemplu, situația în care un infractor săvârşeşte mai multe infracţiuni de furt și de tâlhărie înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din aceste infracţiuni).

De asemenea, există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni (de exemplu, situația în care un infractor săvârşeşte un furt dintr-un apartament, și, fiind surprins la furat de către proprietarul apartamentului respectiv, decide sa îi suprime viața proprietarului pentru ascunderea infracţiunii inițiale de furt) .

Tot astfel, există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni (de exemplu, ne aflăm în prezența concursului de infracțiuni în situația în care un conducător al unui autoturism distruge, în cadrul unui accident, un alt autoturism și provoacă totodată și rănirea unui trecător aflat în trecere pe la locul accidentului).

În privinţa pedepsei principale, în caz de concurs de infracţiuni, s-a optat pentru sistemul absorbţiei în ipoteza în care pentru una dintre infracţiunile concurente s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă; astfel, când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă obligatoriu un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (de exemplu, inculpatul a comis în concurs 3 infracţiuni,pentru care instanţa a stabilit pedepse de 5 ani, 4 ani și 2 ani închisoare; astfel, în acest caz se va aplica pedeapsa cea mai grea de 5 ani, la care se va adăuga un spor de 1/3 din suma celorlalte două pedepse (adică un spor de 2 ani), și, în consecinţă, condamnatul va executa în final pedeapsa de 5 ani plus sporul de 2 ani, adică 7 ani închisoare.

De asemenea, art. 39 alin. 1 lit. c din noul Cod penal arată că, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii.

În schimb, când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform art. 39 alin. 1 lit. c din noul Cod penal.

În fine, în materia sancţionării concursului a fost introdusă o dispoziţie de excepţie, și anume art. 39 alin. 2 din noul Cod penal care permite ca în situaţia comiterii mai multor fapte deosebit de grave, instanţa să poată aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă, chiar dacă aceasta nu a fost stabilită pentru niciuna dintre infracţiunile concurente.

Astfel, legiuitorul arată că, atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Când suntem în prezența recidivei și cum se aplică pedeapsa în cazul acesteia?

Art. 41 din noul Cod penal arată că, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Există, de asemenea, recidivă şi atunci când una dintre pedepse este detenţiunea pe viaţă.

De exemplu, o persoană este liberată condiţionat înainte de executarea pedepsei şi comite o nouă infracţiune până la împlinirea termenului de reabilitare, pedeapsa – de cel puțin un an închisoare – pentru fapta nouă, comisă în stare de recidivă, se adăugă la pedeapsa anterioară neexecutată.

Din exemplu dat anterior nu putem să nu constatăm că recidiviştii au parte de un tratament mai dur în condiţiile noului Cod penal, față de vechiul Cod penal.

Astfel, în materia tratamentului sancţionator legiuitorul a recurs la un cumul aritmetic în cazul recidivei postcondamnatorii. Suntem în prezența recidivei postcondamnatorii atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune intenţionată sau cu intenție depășită, înainte de începerea executării, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de cel puţin un an sau detenţiunea pe viaţă.

De asemenea, în materia tratamentului sancţionator legiuitorul a recurs la majorarea legală a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate  în cazul recidivei postexecutorii. Suntem în prezența recidivei postexecutorii atunci când, după executarea sau considerarea ca executată a unei pedepse cu detenţiunea pe viaţă sau a unei pedepse cu închisoarea mai mare de un an, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel puţin un an.

Pentru ipoteza în care termenul al doilea al recidivei (adică infracțiunile săvârșite postcondamnatoriu sau postexecutoriu pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an) este alcătuit dintr-un concurs de infracţiuni, se aplică mai întâi dispoziţiile referitoare la concursul de infracțiuni şi apoi cele incidente în cazul recidivei.

Mai reținem că, și în materia recidivei postcondamnatorii, a fost consacrată în art. 43 alin.3 din noul Cod penal, cu titlu de excepţie, posibilitatea aplicării detenţiunii pe viaţă chiar dacă pedepsele stabilite constau în închisoare, atunci când numărul şi gravitatea faptelor comise ar justifica acest lucru.

Cititorul nostru trebuie să rețină și că există condamnări care nu atrag starea de recidivă, și anume în cazul faptelor care nu mai sunt prevăzute de legea penală, a infracţiunilor amnistiate, precum și a infracţiunilor săvârşite din culpă.

Ai nevoie de Noul Cod penal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here