Ce face un inspector social?

Apărută încă din 2011, instituţia inspectorului social a fost reorganizată, ca drepturi şi obligaţii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 965 din 29.11.2016. 

Prin art. 108 alin. (2) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, coroborat cu art. 8 alin. (2) din OUG nr. 113/2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2012, s-a reglementat funcţia şi statutul inspectorilor sociali.

Guvernul Cioloş a constatat că sistemul de servicii sociale este slab dezvoltat ca acoperire, dar şi din punct de vedere calitativ există o serie de locaţii în care calitatea acordării serviciilor este precară, fapt semnalat inclusiv prin articole apărute în mass-media ce fac referire la nenumărate abuzuri asupra beneficiarilor, inclusiv la decesele suspecte survenite în unele instituţii care furnizează servicii sociale, atât publice, cât şi private, precum şi la suspiciunea de fraudă apărută în acordarea beneficiilor de asistenţă socială şi la încadrarea în grad şi tip de handicap, în grad de invaliditate sau dependenţă. În urma acestor constatări, Executivul a considerat necesar acordarea unor prerogative inspectorilor sociali în vederea prevenirii şi eliminării cauzelor care au generat astfel de situaţii.

Pe de altă parte s-a impus şi legalizarea atribuţiilor de autoritate de stat ale inspectorului social, inclusiv acordarea unor drepturi specifice ale inspectorului social pentru a se preveni atât la migrarea acestora către alte instituţii cu recunoaştere socială şi profesională, cât şi  acordarea de compensaţii suplimentare.

Începând cu anul 2017, inspecţia socială pe lângă atribuţiile de control, evaluare, monitorizare şi investigare socială privind respectarea drepturilor beneficiarilor de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale, are o nouă atribuţie de control şi investigare socială privind acordarea pensiilor de invaliditate, fiind prevăzută realizarea a cel puţin o campanie de control, ţinând cont de setul de sancţiuni aplicabile pentru programele de asistenţă socială privind: alocaţia de stat pentru copii, venitul minim garantat, indemnizaţiile pentru persoanele cu dizabilităţi, alocaţia pentru susţinerea familiei, indemnizaţia pentru creşterea copilului şi ajutoarele de încălzire.

Am citat, mai sus, din expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă, în susţinerea măsurilor promovate prin actul normativ. 

Statutul special al funcţiei publice specifice de inspector social

Pe de o parte, ordonanţa de urgenţă a reglementat statutul funcţionarilor publici numiţi în funcţia publică specifică de inspector social, drepturile, îndatoririle şi atribuţiile specifice, incompatibilităţile, interdicţiile şi conflictele de interese aplicabile inspectorului social.

În acelaşi timp, au fost aduse şi modificări la acte normative care au legătură cu activitatea inspecţiei sociale.

Potrivit ordonanţei, funcţia publică specifică de inspector social se exercită în scopul de a controla, evalua, monitoriza şi investiga, după caz:

• respectarea şi aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul protecţiei sociale, care include două domenii interdependente: asistenţă socială şi asigurări sociale;
• funcţionarea şi dezvoltarea eficientă a sistemului de protecţie socială;
• întrunirea condiţiilor de calitate în domeniul serviciilor sociale şi menţinerea acestora;
• accesul egal şi nediscriminatoriu al cetăţenilor la serviciile sociale, beneficiile de asistenţă socială şi la încadrarea în grad şi tip de handicap, în grad de invaliditate sau de dependenţă, după caz.

Inspectorul social este apărat de orice ingerinţă de natură să îi influenţeze libertatea de execuţie, de apreciere şi de decizie sau de alte influenţe care pot îngrădi realizarea misiunii de inspecţie sau, după caz, a activităţii de investigare socială.

Inspectorul social supus ingerinţelor, influenţei sau oricăror altor forme de presiune este obligat să notifice de urgenţă situaţia cu care se confruntă conducătorului ierarhic superior sau, după caz, conducătorului instituţiei centrale iar, până la înlăturarea constrângerilor care îi afectează libertatea de acţiune, inspectorul social este înlocuit din echipa de inspecţie. 

Misiunea de inspecţie se desfăşoară la sediul instituţiilor inspectate şi, după caz, la domiciliul beneficiarilor de protecţie socială, aşa cum prevede Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2012.

Prin activitatea de investigare socială, ordonanţa de urgenţă înţelege activitatea prin care se identifică cazurile de fraudă, abuz şi neglijenţă care au generat prejudicii materiale şi financiare aduse statului, precum şi încălcări grave ale drepturilor sociale ale beneficiarilor şi transmiterea datelor şi informaţiilor obţinute către organele abilitate.

Inspectorul social are dreptul să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă la locul destinat furnizării de servicii sociale, precum şi la sediul unităţilor care stabilesc modul de încadrare în grad şi tip de handicap, în grad de invaliditate sau în grad de dependenţă, după caz.

Inspectorul social de la nivel teritorial efectuează misiuni de inspecţie în raza de competenţă a instituţiei publice unde îşi desfăşoară activitatea.

Misiunea de inspecţie şi activitatea de investigare socială se pot desfăşura şi în afara orelor de program, în zilele de sâmbătă şi duminică sau în zilele de sărbătoare legală, în funcţie de specificul activităţii entităţii supuse controlului şi/sau de programul de lucru al acesteia, la solicitarea conducătorului instituţiei, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Actul normativ stabileşte, în sarcina inspectorului social un set de atribuţii specifice, dinre care menţionăm aici câteva:

• controlează şi monitorizează modul de stabilire şi acordare a beneficiilor de asistenţă socială,  
• controlează şi monitorizează modul de acordare şi de furnizare a serviciilor sociale;
• controlează modul de îndeplinire a prevederilor legale privind încadrarea în grad şi tip de handicap, în grad de invaliditate sau în grad de dependenţă, după caz;
• controlează respectarea criteriilor de eligibilitate a beneficiarilor din sistemul de protecţie socială;
• evaluează şi monitorizează modul de respectare a criteriilor şi standardelor minime care au stat la baza acreditării furnizorilor şi serviciilor sociale, precum şi a indicatorilor aferenţi nivelurilor de calitate; formulează recomandări de îmbunătăţire continuă a calităţii serviciului social evaluat, după caz.

De asemenea, inspectorul social monitorizează modul de îndeplinire a măsurilor/recomandărilor dispuse în activitatea de control şi evaluare şi, după caz, aplică sancţiunile contravenţionale pentru neîndeplinirea acestora, conform prevederilor legale.

Mai reţinem şi reglementarea care prevede că, în cazul unei acţiuni în instanţă iniţiată de către instituţia controlată sau de un angajat al acesteia împotriva unui inspector social în legătură cu actele şi faptele îndeplinite în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, care fac obiectul unor proceduri juridice, acesta are dreptul să solicite sprijin financiar din partea instituţiei prin suportarea sumelor necesare asigurării asistenţei juridice. 

Ai nevoie de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!