Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a dedicat un titlu aparte modificării unor acte normative, sub aspect procedural. Ne referim în cele ce urmează la modificările aduse legilor care guvernează regimul cambiei, biletului la ordin şi cecului.
● În ce priveşte Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările ulterioare, prin efectul Legii nr. 76/2012, reglementările reformulate referitoare la somaţie prevăd că în termen de 5 zile de la comunicarea somaţiunii, debitorul poate face contestaţie la executare.
Contestaţia se va introduce la instanţa de executare, care o va judeca potrivit Codului de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini. Hotărârea pronunţată asupra contestaţiei va putea fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare. Instanţa va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura. În caz de suspendare a executării, creditorul va putea obţine măsuri de asigurare.
Faţă de formulările anterioare, remarcăm, mai întâi, sintagma “contestaţie la executare” în loc de “opoziţie la executare”, precum şi – corespunzător – “contestator “ în loc de “oponent”. Reţinem şi formularea potrivit căreia contestaţia se va introduce la instanţa de executare, faţă de textul anterior care prevedea că opoziţia se va introduce la judecătoria care a investit cambia cu formula executorie.
Legea asupra cambiei şi biletului la ordin vorbeşte despre somaţie atunci când se referă la regresul în caz de neacceptare sau neplată. Astfel, Acţiunea cambială este directă sau de regres: directă contra acceptantului şi avaliştilor săi; de regres contra oricărui alt obligat. Posesorul poate exercita drepturi de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi:
– la scadenţă, dacă plata nu a avut loc;
– chiar înainte de scadenţă: dacă acceptarea a fost refuzată în totul sau în parte; în caz de faliment al trasului, fie că acesta a acceptat sau nu; în caz de încetare de plăţi din partea acestuia, chiar dacă încetarea de plăţi nu este constatată printr’o hotărîre, dacă urmărirea bunurilor lui a rămas fără rezultat; în caz de faliment al trăgătorului unei cambii stipulată neacceptabilă.
Refuzul de acceptare sau de plată trebuie să fie constatat printr-un act autentic (protest de neacceptare sau de neplată).
În cazul când trasul a încetat plăţile, fie că a acceptat sau nu, sau în cazul când o urmărire a bunurilor acestuia nu a dat rezultat, posesorul nu poate exercita dreptul său de regres, decât numai după ce cambia a fost prezentată trasului spre plată şi după ce protestul a fost făcut.
În cazul când trasul, fie că a acceptat sau nu, a fost declarat în stare de faliment, cum şi în caz de faliment al trăgătorului unei cambii stipulate neacceptabile, prezentarea hotărîrii declarative de faliment este îndestulătoare pentru a permite posesorului exercitarea dreptului de regres.
Posesorul trebuie să îl încunoştiinţeze pe girantul său şi pe trăgător despre neacceptare sau neplată, în cele patru zile lucrătoare ce urmează zilei protestului sau zilei prezentării, dacă există stipulaţiunea “fără cheltuieli”.
Trăgătorul, girantul, sau avalistul, pot, prin stipulaţiunea “fără cheltuieli”, “fără protest”, sau orice altă expresiune echivalentă, scrisă pe cambie şi semnată, să îl scutească pe posesor pentru exercitarea dreptului de regres, de întocmirea protestului de neacceptare sau neplată. Această stipulaţiune nu îl scuteşte, însă, pe posesor de prezentarea cambiei la termenele stabilite, nici de încunoştiinţările ce urmează a fi făcute. Dovada neobservării termenelor cade în sarcina aceluia care o opune posesorului.
Trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidari faţă de posesor.
Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat. Acelaşi drept îl are orice semnatar care a plătit cambia.
Acţiunea pornită împotriva unuia din obligaţi, nu împiedică urmărirea celorlalţi, chiar dacă sunt posteriori aceluia împotriva căruia s-a procedat mai întâi.
Posesorul poate cere pe cale de regres:
– suma arătată în cambia neacceptată sau neplătită, împreună cu dobânda, dacă a fost stipulată;
– dobânda legală socotită cu începere dela scadenţă;
– cheltuielile de protest, acelea ale încunoştiinţărilor făcute, precum şi alte cheltuieli justificate.
Cel care a plătit prin regres cambia poate cere de la giranţii săi:
– întreaga sumă plătită;
– dobânda legală la această sumă, socotită cu începere din ziua când a plătit suma;
– cheltuielile pe care le-a făcut.
În cazul unui regres, după o acceptare parţială, cel care plăteşte suma pentru care cambia nu a fost acceptată poate cere să se facă menţiune de această plată pe cambie şi să i se dea chitanţă. Posesorul trebuie, în afară de aceasta, să-i predea o copie a cambiei, certificată conform, precum şi protestul, pentru a-i face posibil exerciţiul regresurilor ulterioare.
Oricare persoană, având dreptul să exercite regresul, poate, dacă nu s-a stipulat altfel, să se despăgubească prin o nouă cambie (contracambie), trasă la vedere asupra unuia din giranţii săi şi plătibilă la domiciliul acestuia.
Între mai mulţi obligaţi care au o situaţie egală în cambie nu se poate exercita acţiunea cambială, raporturile dintre aceste persoane vor fi reglementate după normele relative la obligaţiunile solidare.
Cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. Competenţa pentru a investi cambia cu formula executorie este judecătoria. Încheierea de investire nu este supusă apelului.
Somaţia de executare trebue să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită.
Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procură, somaţia va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul.
● În ce priveşte Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare, modificările sunt de aceeaşi natură ca cele semnalate la legea asupra cambiei şi biletului la ordin. Astfel, textul articolului 54 modificat prevede că în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, debitorul poate face contestaţie la executare. Contestaţia se va introduce la instanţa de executare, care o va judeca potrivit Codului de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini. Hotărârea pronunţată asupra contestaţiei va putea fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare. Instanţa va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura. În caz de suspendare a executării, creditorul va putea obţine măsuri de asigurare.
