11 Decembrie, 2017

Ce drepturi au salariaţii la transferul întreprinderii

Mai jos găsiţi trimiteri la reglementările din Codul muncii care fac aplicare foarte succintă la normele comunitare în materie, motiv pentru care prezentăm şi dispoziţii util de reţinut din Directiva nr. 23/2001.
 
Codul muncii
În capitolul privitor la protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia, Codul muncii prevede că salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.

Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

Transferul întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaţilor de către cedent ori de către cesionar.

Cedentul şi cesionarul au obligaţia de a informa şi de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor cu privire la implicaţiile juridice, economice şi sociale asupra salariaţilor, decurgând din transferul dreptului de proprietate.
 
Directiva nr. 23/2001
Reglementarea comunitară realizează apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unităţi sau părţi de întreprinderi sau unităţi.

Directiva se aplică în cazul oricărui transfer al unei întreprinderi, unităţi sau al unei părţi de întreprindere sau de unitate către un alt angajator, ca rezultat al unui transfer legal sau al unei fuziuni.

Ca principiu, se consideră transfer cel al unei unităţi care îşi menţine identitatea, înţeleasă ca ansamblu organizat de mijloace, care are obiectivul de a desfăşura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară.

Reglementarea se aplică în cazul întreprinderilor publice şi private care exercită o activitate economică, indiferent dacă au sau nu scop lucrativ.

Atenţie pentru cei care lucrează în sistemul public: în sensul directivei, o reorganizare administrativă a autorităţilor administraţiei publice sau transferul unor funcţii administrative între autorităţile administraţiei publice nu reprezintă un transfer.

Părţile implicate în transfer, astfel cum se regăsesc tratate în directivă, sunt:

  • “cedent” care poate fi orice persoană fizică sau juridică care, printr-un transfer îşi pierde calitatea de angajator în ceea ce priveşte întreprinderea, unitatea sau partea de întreprindere sau de unitate;
  • “cesionarul” reprezintă orice persoană fizică sau juridică care, printr-un transfer dobândeşte calitatea de angajator în ceea ce priveşte întreprinderea, unitatea sau partea de întreprindere sau unitate;
  • “reprezentanţii lucrătorilor” sunt cei prevăzuţi de legislaţia sau practica statelor membre;
  • “lucrător” reprezintă orice persoană care, în statul membru respectiv, este protejată ca lucrător în cadrul legislaţiei naţionale privind ocuparea forţei de muncă. De reţinut, aici, că definiţia dă o arie largă de acoperire a drepturilor a ceea ce Directiva denumeşte « lucrător ».
În acelaşi timp, însă, Directiva nu aduce atingere dreptului naţional în ceea ce priveşte definirea contractului de muncă sau a raporturilor de muncă.

Raporturi de muncă incluse în sfera de protecţie a lucrătorului. Prin construcţia sa, reglementarea comunitară face ca statele membre să nu excludă din domeniul de aplicare contractele de muncă sau relaţiile de muncă numai:

  • din cauza numărului de ore de muncă efectuate sau care urmează să fie efectuate;
  • pentru că sunt relaţii de muncă reglementate de un contract de muncă cu durată determinată
sau
  • pentru că sunt relaţii de muncă temporare, iar întreprinderea, unitatea sau partea de întreprindere sau de unitate transferată este sau face parte din întreprinderea de muncă temporară, care reprezintă angajatorul.
Menţinerea drepturilor lucrătorilor. Drepturile şi obligaţiile cedentului care decurg dintr-un contract de muncă sau o relaţie de muncă existentă la data transferului, în cazul unui astfel de transfer, sunt transferate cesionarului.

Statele membre pot prevedea ca, după data transferului, cedentul şi cesionarul să fie responsabili, împreună şi separat, de obligaţiile care au decurs anterior datei transferului dintr-un contract de muncă sau dintr-o relaţie de muncă existentă la data transferului.

Articolul continuă pe pagina următoare!

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu