Prin acţiunea formulată reclamanta H.S. a chemat în judecată pe pârâta H.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se stabilească că masa succesorală rămasă după defunctul său soţ H. I., cetăţean român, decedat la data de 18.01.2002 în SUA, se compune din cota de ½-a parte din imobilul înscris în CF nr. 68341 Cluj-Napoca, cu nr. top 18617/1/C/II situat în Cluj-Napoca, str. X, nr. 164 A – compus din casă de locuit cu 2 camere şi dependinţe, garaj şi terenul înscris în CF nr. 24545 Cluj-Napoca cu nr. top 18617/1 în suprafaţă de 855,36 mp (aferent construcţiei); să se stabilească calitatea de moştenitoare a reclamantei, ca soţie supravieţuitoare şi singura acceptantă a succesiunii, ca moştenire legală şi testamentară asupra întregii mase succesorale în baza testamentului autentificat sub nr. 901/7.05.1999 la notar public C.F. din Cluj, în lipsă de descendenţi; să se dispună predarea masei succesorale în întregime către reclamantă şi intabularea dreptului de proprietate în CF în favoarea sa cu titlu de drept moştenire legală şi testamentară.

Ulterior, reclamanta H.S. a formulat modificare şi precizare de acţiune având în vedere declaraţia de acceptare a succesiunii formulată în termenul legal de acceptare de 6 luni de către pârâtă, după cum urmează:

1. Solicită a se constata calitatea de moştenitoare rezervatară a pârâtei H.A., ca ascendentă – mamă a defunctului şi să se stabilească cotele de succesiune potrivit legii şi testamentului, în favoarea reclamantei şi a pârâtei.

Defunctul a moştenit cota de 1/12 parte după tatăl său predecedat, din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Y nr. 181 A, astfel încât îşi precizează acţiunea astfel:

2. Solicită a se constata că în masa succesorală rămasă după defunctul H. I. se cuprinde şi cota de 1/12 parte din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Y, nr. 181A, înscris în CF nr. Cluj-Napoca, construcţii şi teren; să se dispună partajarea masei succesorale, prin atribuirea întregii mase succesorale din imobilul situat în str. .X nr. 164 A înscris în CF nr. 68341 Cluj şi respectiv 24545 Cluj în favoarea reclamantei şi întreaga masă succesorală privind imobilul din str. Y nr. 181 A în favoarea pârâtei – fără plata de sulte.

Prin extinderea de acţiune reclamanta H.S. şi-a extins acţiunea faţă de pârâţii H.V., H.P.A., E.M., H.V., C.R., B.A.N., T.L., H.P.A.N., I.L., B.S., H.V., H.C., H.A..

Pârâţii au calitatea de moştenitori – fii – fiice (primii 10) şi nepoţi de fiu predecedat pârâţii de rândul 11, 12, 13, întrucât pârâta din acţiune H.A. a decedat.

Reclamanta a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, stabilindu-se calitatea reclamatei de unică moştenitoare, testamentară şi legală, după soţul său decedat H. I. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. 25332/18.12.2012, Judecătoria Cluj-Napoca a admis actiunea civila formulată și precizată de reclamanta H.S. în contradictoriu cu pârâții H.V.,H.P.A., E.M. si H.V., C.R.,B.A.N.,T.L.,H.P.-A.N. , H.P.A.N., I.L. j,B.S.,H.V., H.C., H.A. și în consecință a constatat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului H. I. Decedat la data de 18.01.2002. A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 651 din Codul civil succesiunile se deschid prin moarte”,astfel că data deschiderii succesiunii coincide cu momentul morții celui care lasă moștenirea, iar stabilirea acestui moment este importantă întrucât în funcție de acest element se determină bunurile care compun masa partajabilă, persoanele chemate la moștenire, capacitatea lor succesorală, drepturile care li se cuvin ori incidența instituției reprezentării succesorale.

Soţul supravieţuitor nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali, dar concurează cu orice clasă chemată la moştenire. Prin urmare, el nu este nici înlăturat de la moştenire, dar

nici nu îndepartează de la moştenire rudele defunctului, indiferent din ce clasă fac ele parte.

De regulă, în cazul decesului unui soţ, împărţirea bunurilor comune se face pe cale amiabilă între soţul rămas în viaţă şi ceilalţi succesibili ai lui de cujus la un birou notarial. Dacă părțile nu se înţeleg, ele pot investi instanța cu o cerere prin care să solicite stabilirea pe cale judecătorească a cotelor-părți din masa succesorală ce revin fiecăreia dintre acestea.

Potrivit condiţiilor stabilite în art. 655 din Codul civil pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să întrunească două condiţii: una pozitivă, aceea de a exista la data deschiderii succesiunii, adică de a avea capacitate succesorală şi una negativă, respectiv de a nu fi nedemnă. La aceste condiţii expres cerute de lege, doctrina a mai adăugat una, şi anume aceea a existenţei vocaţiei la moştenire.

Dreptul succesoral român conferă vocaţie succesorală generală la moştenirea ab intestat rudelor defunctului, respectiv persoanelor care se află într-o legătură de descendenţă sau ascendenţă în linie dreaptă sau colaterală cu de cuius, precum şi soţului supravieţuitor.

Pentru a veni efectiv la moştenirea lui de cuius, cel cu vocaţie succesorală trebuie să accepte succesiunea înăuntrul termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod civil.

Expirarea termenului de prescripţie, fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moştenirii are drept consecinţă pierderea dreptului de a accepta moştenirea, iar odată cu acesta şi a vocaţiei succesorale, fiind considerat străin de moştenire.

Mai trebuie reţinut că reclamanta H.S. are şi o vocaţie succesorală la moştenirea deschisă de pe urma defunctului H. I. şi în calitate de moştenitor universal, în baza testamentului autentificat sub nr. 901/07.05.1999 de BNP F.C. prin care a fost instituită de către defunctul H. I. în calitate de legatar universal, al tuturor bunurilor mobile şi imobile ce se vor găsi în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii.

Potrivit art. 689 teza a II-a Cod civil, acceptarea este expresă atunci când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, voinţa de a accepta succesiunea trebuind, aşadar, să fie manifestată în formă scrisă.

Potrivit aceluiaşi text legal, acceptarea tacită constă în săvârşirea de către succesibil a unui act sau fapt, pe care nu-l putea săvârşi decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă neîndoielnic intenţia sa de acceptare a moştenirii.

Acceptarea pură şi simplă forţată este impusă de lege, în condiţiile art. 703 şi 712 Cod civil, atunci când succesibilul a dat la o parte sau a ascuns bunuri ale moştenirii, cu intenţia frauduloasă de a le însuşi în exclusivitate şi de a păgubi pe comoştenitori.

În lumina situaţiei de fapt reţinute trebuie văzut dacă părţile litigante şi-au însuşit în interiorul termenului de prescripţie de 6 luni de la data deschiderii succesiunii calitatea de erede, consolidând, astfel, transmisiunea succesorală care a operat prin simplul fapt al morţii defunctulu.

Potrivit art. 689 Cod civil, însuşirea, consolidarea necondiţionată a calităţii de moştenitor se realizează prin acceptare expresă, prin acte de acceptare tacită a moştenirii sau prin acceptarea forţată a moştenirii.

Codul civil nu reglementează sistematic actele de acceptare tacită, rezumându-să să prevadă în art. 690 că actele de conservare, de îngrijire şi administrare provizorie nu constituie prin ele însele acte de primire a moştenirii, iar în art. 691 că actele de dispoziţie juridică asupra drepturilor succesorale constituie acte de acceptare.

Mama defunctului H. A., după decesul fiului său nu a facut nici un act de acceptare a moștenirii. Din cei 13 copii a fost prezent în cauză doar pârâtul H. P.A.l în calitate de împuternicit al mamei sale dar fără vreo dovadă în acest sens până la decesul acesteia în la data de 25.09.2003.

Referitor la persoana pârâților, instanţa a reţinut că aceștia nu au probat în cauză calitatea de erede, întrucât nu au dovedit neechivoc faptul că au acceptat succesiunea de pe urma defunctului.

Mai mult, în afara pârâtului H. P.A. toți ceilalți pârâți au solicitat a se constata că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului

Constatând că pârâții nu au vocaţie succesorală concretă la moştenirea defunctului H.I. şi că nu au acceptat în termen moştenirea, instanţa a constatat că pârâții fiind străini de succesiunea defunctului, prin neacceptare, nu justifică nici un drept asupra succesiunii rămase de pe urma defunctului H. I..

Din întregul material probator administrat la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta este unicul moștenitor al defunctului H. I., în calitate de soţ supravieţuitor, prin acte de acceptate a moştenirii, aşa cum s-a arătat mai sus.

În acest sens, instanța a reținut că reclamanta a administrat dovezi pertinente și concludente în sensul acceptării tacite a succesiunii. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către vreunul dintre pârâți şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanţa superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa civilă nr. 25332/18.12.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost atacată de către pârâtul H. P.A.L atât cu apel, cât și cu recurs, dar ambele instanțe de control judiciar, în speță Tribunalul Cluj , precum și Curtea de Apel Cluj au respins apelul, respectiv recursul pârâtului ca nefondat, menținând hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă Tribunalul Cluj, ca instanţă de apel, în rejudecare a avut în vedere următoarele considerente:

Prin acţiunea promovată reclamanta a solicitat să se constate calitatea de unică moştenitoare acceptantă după soţul său, defunctul H. I., decedat în 18.01.2002 în SUA, în

contradictoriu cu succesibilii acestuia, inclusiv mama sa.

Mama defunctului, decedată în timpul procesului, acţiunea fiind continuată de către fiul său, apelantul în cauză, a susţinut însă că a acceptat în mod tacit succesiunea, aşa cum de altfel rezultă din motivele de apel.

În apel, în dovedirea unor acte de acceptare tacită a moştenirii rămasă după defunctul H. I., făcute de către mama acestuia H.A., apelantul a propus interogatoriu reclamantei intimate şi audierea martorilor P.A. şi F. A..

Aceste probe administrate în apel nu au fost relevat existenţa unor acte de acceptare tacită a moştenirii făcute de mama defunctului H. I., numita H.A..

Folosinţa de către mama defunctului a grădinii şi casei din Cluj-Napoca, str. Y, nr. 181 A este echivocă, deoarece, aşa cum rezultă din CF 16116 Cluj-Napoca, H.A. este coproprietar al acestui imobil, având o cotă de 60/144 parte. Folosinţa acestui imobil de către H.S., atât anterior, cât şi ulterior decesului fiului său H. I., cât şi reparaţiile la acest imobil făcute în cursul lunilor aprilie-mai 2002, la care s-a referit martorul P.A. în declaraţia sa, îşi au temeiul în calitatea acesteia de coproprietar al imobilului, drept înscris din anul 1993.

Nu există nici o dovadă la dosar din care să rezulte că în termenul legal de acceptare a succesiunii după fiul său, mama defunctului H. I. şi-a manifestat voinţa de a-şi însuşi cota fiului său din acest imobil, în calitate de succesor al acestuia.

Fiind echivoce, folosinţa acestui imobil şi lucrările de renovare şi conservare făcute de H.S. la acest imobil nu pot fi socotită drept un act de acceptare tacită a moştenirii defunctului H. I., în sensul art. 689 Cod civil, întrucât din acestea nu poate fi desprinsă voinţa neîndoielnică a mamei de acceptare a moştenirii fiului.

Martorul F. A. a arătat în declaraţia sa că în luna mai 2002, a văzut-o pe doamna H.A. şi pe fiul acesteia H. P. ridicând din imobilul de pe strada X o sobă şi o damigeană de 50 de litri, pe care le-au incărcat intr-un cărut şi le-au dus la casa de pe strada Y. Martorul nu cunoaşte cui aparţineau soba şi damigeana.

În opinia instanţei, luarea acestor bunuri nu poate fi socotită act de acceptare tacită a moştenirii, câtă vreme nu se cunoaşte cui aparțineau aceste bunuri şi care a fost intenţia lui H.A. în momentul la care a luat aceste două bunuri din casa fiului său.

Este foarte posibil ca aceste bunuri să fie ale ei şi să le fi luat înapoi, sau să le fi luat cu titlu de împrumut, nu cu alt titlul sau intenţie decât aceea de a-şi însuşi definitiv un bun din moştenirea fiului său.

Declaraţia prin care H.S. îl împuterniceşte pe apelant în acest dosar să accepte în numele său succesiunea rămasă după fiul său, declaraţie dată la data de 19.05.2003, nu constituie un act de acceptare a succesiunii apt să atragă insuşirea calităţii de succesor al defunctului, deoarece a fost făcută în afara termenului de acceptare a succesiunii prev. de art. 700 Cod civil.

Susţinerile apelantului în sensul acceptării succesiunii raportat la declaraţia unui martor şi încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că martorul nu a fost audiat în acest dosar şi nu s-a precizat în care anume a fost administrată această probă, iar în privinţa actului, acest înscris s-a realizat în 1996, anterior decesului defunctului, între mama acestuia şi apelant, fiind lipsit de relevanţă din perspectiva acceptării succesiunii

Extras din Decizia civilă nr. nr. 51/R/27.01.2015, Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă , www. curteadeapelcluj.ro

Ai nevoie de Codul civil? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

1 COMENTARIU

  1. am primit tirlul de proprietate in anul 1994 impreuna cu fratele meu pe acelasi titlu,ne-am inteles f bine si am lucrat terenul acuma dupa 25 ani fiica lui contesta prezenta mea pe titlupe motiv ca n-am depus cerere de reconstituire,intradevar acea cerere nu se afla in registru,cine e de vina,eu am trimis cererea chiar prin fratele meu,nu cred ca nu a dat-o comisiei de aia am si fot trecuta pe titlu.nu accept sa suport eu consecintele unei erori materiale a comisiei din primarie. ce pot face in apararea mea,multumesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here