Un consiliu local intenţionează să acorde cu titlu gratuit, prin contract de comodat, un apartament, ca facilitate pentru un cadru didactic. Apartamentul se află, însă, în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale, iar legea permite doar închirierea, concesionarea sau vânzarea unor asemenea bunuri.
La solicitarea consiliului local, CCR a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 121 alin. (1) și art. 123 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, într-o cauză având obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă principiul autonomiei locale, deoarece împiedică autoritățile administrației publice locale să dispună liber de bunurile aflate în domeniul lor privat, dreptul acestora fiind limitat la concesionare, închiriere sau vânzare, în timp ce dreptul comun, reprezentat prin Codul civil, este înlăturat. În speță, consiliul local nu poate acorda cu titlu gratuit, prin contract de comodat, un apartament, ca facilitate pentru un cadru didactic, deoarece bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale pot face obiectul dreptului comun, doar dacă prin lege nu se dispune altfel. Or, legea permite doar închirierea, concesionarea sau vânzarea unor asemenea bunuri.
Din examinarea notelor scrise ale autorului excepției, Curtea a observat că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează prevederile art. 121 alin. (2) și art. 123 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, astfel încât reține ca obiect al excepției aceste prevederi legale, care au următorul cuprins:
- art. 121 alin. (2): " Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.";
- art. 123 alin. (1): "Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii."
În speță, problema analizată, din punctul de vedere al constituționalității prevederilor art. 121 alin. (2) și art. 123 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, a fost aceea a încălcării principiului autonomiei locale, având în vedere că, de lege lata, nu este posibil un transfer cu titlu gratuit al folosinței bunurilor din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale către o persoană fizică.
Completul CCR a respins critica de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, pentru motive din care reţinem ca fiind de interes cele de mai jos.
• Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute în domeniul public, și, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este supus dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel. Cu alte cuvinte, în privința bunurilor ce aparțin domeniului privat al unităților administrativ-teritoriale, regula este cea a aplicării regimului juridic de drept comun, reprezentat de Codul civil, excepțiile fiind strict reglementate de lege.
• În calitatea sa de autoritate deliberativă a administrației publice locale, consiliul local nu are personalitate juridică și, prin urmare, nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi și obligații proprii în cadrul raporturilor juridice.
• Dimpotrivă, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi și obligații pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile și asumându-și obligațiile existente în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.
• Principiul autonomiei nu presupune totală independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale; autoritățile administrației publice locale nu au totală independență nici în privința exercitării dreptului de proprietate privată al unităților administrativ-teritoriale.
• Dispozițiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituție stabilesc că limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce înseamnă că prin lege pot fi stabilite anumite limite, restricționări, inclusiv în privința atributelor dreptului de proprietate privată (dispoziție, folosință, posesie), pentru apărarea intereselor sociale și economice generale, esențial fiind ca prin aceste restricții să nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Or, prin prevederile legale criticate, legiuitorul tocmai în acest sens reglementează, stabilind o derogare de la dreptul comun în privința circulației juridice a bunurilor aflate în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale.
• În aceste condiții, instituirea, prin lege, a unor reguli derogatorii de la dreptul comun este justificată de caracteristica unităților administrativ-teritoriale, titulare ale dreptului de proprietate privată, de a fi atât persoane juridice civile, cât și de drept public, direct implicate în asigurarea respectării intereselor colectivităților pe care autoritățile administrației publice locale le reprezintă.
• Pe cale de consecință, stabilirea regimului juridic al domeniului privat aparținând unităților administrativ-teritoriale reprezintă o opțiune a legiuitorului, astfel încât este constituțională soluția legislativă potrivit căreia bunurile aflate în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale pot fi date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, concesionate ori închiriate.
• Bunurile aflate în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale pot fi vândute prin licitație publică (art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001) sau date în folosință gratuită, pe termen limitat, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice (art. 124 din lege).
Pronunțată în ședința din data de 19 iunie 2018, Decizia nr. 412/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial, nr. 744/2018.
