Acţionarii dintr-o societate au dreptul să conteste în instanţă, pe calea acțiunii în anulare, deciziile consiliului de administrație luate în exercitarea atribuției delegate de majorare a capitalului social. Astfel a decis CCR, în soluţionarea unei critici de neconstituţionalitate pe Legea societăţilor nr. 31/1990. 

Delegarea atribuţilor A.G.A. către consiliul de administraţie: ce prevede legea?

• Art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, a reglementat posibilitatea ca exercițiul atribuțiilor adunării generale extraordinare referitoare la mutarea sediului societății, schimbarea obiectului de activitate al acesteia – limitată doar la activitatea ori activitățile secundare ale societății, mai puțin domeniul și activitatea principală -, precum și la majorarea capitalului social să fie delegate către consiliul de administrație, respectiv directorat prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare.

• Prin alin. (3) al art. 114 din lege se stabileşte că deciziile consiliului de administrație sau directoratului date în domeniul atribuțiilor delegate de A.G.A. cu privire la mutarea sediului sau schimbarea obiectului secundar de activitate pot fi atacate cu acțiune în anulare. În aceste cazuri, se aplică dispozițiile art. 132 din lege care, la alin. (2), statuează că „Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.”

• În schimb, atunci când consiliul de administrație, respectiv directoratul este mandatat să majoreze capitalul social, alin. (2) al art. 114 din lege, face trimitere la aplicarea deciziilor acestuia a dispozițiilor art. 2201 din același act normativ, ceea ce înseamnă că majorarea capitalului societății poate fi făcută în condițiile stabilite de textul legal la care se face trimitere. Astfel, prin actul constitutiv, consiliul de administrație sau directoratul poate fi autorizat pe o perioadă de maximum 5 ani de la data înmatriculării societății să majoreze capitalul social subscris până la o anumită valoare nominală determinată – capital autorizat, prin emiterea de noi acțiuni în schimbul aporturilor. Această autorizare poate fi dată și după înființarea societății, de către adunarea generală a acționarilor, care va modifica actul constitutiv în acest sens printr-o hotărâre adoptată cu cvorumul și cerințele de vot prevăzute de lege, tot pentru o perioadă ce nu poate depăși 5 ani, dar care curge, de data acesta, de la momentul înregistrării modificării. În actul constitutiv se poate insera o clauză care să prevadă cerințe speciale de cvorum pentru o astfel de modificare, iar valoarea nominală a capitalului autorizat nu poate depăși jumătate din capitalul social subscris, existent în momentul autorizării. Totodată, legiuitorul a prevăzut că prin mandatul acordat, consiliului de administrație, respectiv directoratului i se pot stabili și atribuții în a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilor existenți.

• În concluzie, potrivit prevederilor coroborate din Legea societăţilor, pot fi atacate în justiție doar deciziile consiliului de administrație/directoratului prin care s-au adoptat măsuri referitoare la mutarea sediului societății sau schimbarea obiectului de activitate, dar nu pot fi contestate în instanţă deciziile organelor de gestiune ale societății date în exercitarea atribuției mandatate de majorare a capitalului social. În acest din urmă caz, deși decizia este luată în temeiul actului constitutiv sau al hotărârii adunării generale a acționarilor de delegare a atribuției, ca și în cazul schimbării sediului sau a obiectului secundar de activitate, acest fapt nu presupune punerea sub semnul egalității a deciziei consiliului de administrație/directoratului cu cea a hotărârii adunării generale pentru a putea fi invocate dispozițiile art. 132 din lege. 

O critică de neconstituţionalitate a acestor prevederi din lege

Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de în cauze având ca obiect soluționarea apelurilor formulate împotriva hotărârilor tribunalului prin care au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de anulare a unor hotărâri ale consiliului de administrație prin care s-a decis majorarea capitalului social, precum și soluționarea acțiunii în anulare a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor și a unor hotărâri ale consiliului de administrație prin care s-a decis majorarea capitalului social.

Motivare. Autorii au susţinut, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât:

– este limitat dreptul de a contesta în justiție deciziile/hotărârile consiliului de administrație având ca obiect majorarea capitalului social al societăților pe acțiuni, atribuție delegată acestuia de către adunarea generală.

– prin faptul că acționarii și persoanele  interesate pot ataca în justiție hotărârile adunării generale prin care s-a dispus majorarea capitalului social al societății pe acțiuni, însă deciziile/hotărârile consiliului de administrație prin care s-a dispus majorarea capitalului social al societății pe acțiuni nu pot fi atacate în justiție, textul legal criticat încalcă accesul liber la justiție printr-o excludere care ar avea semnificația încălcării egalității de tratament juridic. 

Critica de neconstituţionalitate a fost admisă

Pentru a se pronunţa aşa cum am arătat în introducerea acestui material, CCR a făcut o serie de aprecieri, din care reţinem:

• Dreptul de contestare în instanţă a existat în lege, dar a dispărut. Din succesiunea modificărilor aduse dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 31/1990, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 441/2006 (pentru modificarea legii societăţilor), puteau fi supuse controlului instanței de judecată și deciziile consiliului de administrație/directorat date în îndeplinirea atribuției delegate de majorare a capitalului social, pentru ca ulterior acestui moment, legiuitorul să prevadă în cazul acestora doar condițiile în care organul de gestiune al societății poate fi mandatat.

• Delegarea prevăzută de art. 114 din Legea nr. 31/1990 are un caracter excepțional și determinat, motivată fiind de operativitatea realizării măsurii respective și are semnificația delegării de competențe, și nu a transferului de atribuții, astfel încât deciziile organelor de gestiune pot fi supuse controlului de legalitate.

• Excluderea de la controlul judecătoresc a deciziilor consiliului de administrație/directorat de majorarea capitalului social echivalează cu imposibilitatea ca o instanță să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege de către un astfel de act. Așadar, soluția legislativă consacrată prin dispozițiile art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 care nu permite exercitarea controlului judecătoresc asupra deciziilor consiliului de administrație/directorat de majorare a capitalului social – în acest din urmă caz putând fi atacate în justiție numai hotărârile adunării generale prin care s-a dispus majorarea capitalului social – este de natură să aducă atingere substanței dreptului de acces liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție.

• Textul legal criticat nu stabilește limitări sau condiționări ale dreptului de acces liber la justiție, aspecte compatibile, de principiu, cu exigențele intrinseci ale acestuia, ci refuză beneficiul acestui drept fundamental persoanelor ale căror drepturi au fost afectate prin deciziile consiliului de administrație/directorat de majorare a capitalului social, astfel încât lipsa controlului judecătoresc în materia analizată constituie o încălcare a accesului la justiție. 

CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând că soluția legislativă cuprinsă în art. 114 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, care nu permite contestarea în justiție, pe calea acțiunii în anulare prevăzute de art. 132 din lege, a deciziilor consiliului de administrație, respectiv directoratului luate în exercitarea atribuției delegate de majorare a capitalului social, este neconstituțională.

Decizia nr. 382/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 668 din 1 august 2018.

Ai nevoie de Legea societăţilor nr. 31/1990? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here