De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 835 din 01.10.2018  a fost publicată Decizia CCR nr. 325 din 10.05.2018 și menționam faptul că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, de la data publicării (în cazul de față de la data de 01.10.2018) decizia CCR  este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins  excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 

Care este conținutul textelor de lege declarat constituțional de Curtea Constituționala?

Art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă:„Dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea depusă potrivit prezentului alineat rămâne indisponibilizară chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă și este deductibilă din cauțiunea finală stabilită de instanță, dacă este cazul.” 

Cum și-a motivat autorul-în esență – excepția de neconstituționalitate ?

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât cererea de suspendare provizorie a executării silite se soluționează prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac și fără citarea părților.

În acest sens, s-a arătat că prin procedura instituită de dispozițiile legale criticate sunt încălcate principiul contradictorialității și dreptul la apărare, întrucât partea este în imposibilitatea de a se apăra, instanța pronunțându-se doar în baza probelor administrate de contestator, iar dezbaterile nu sunt nici publice și nici contradictorii. De asemenea, s-a arătat că este încălcat și dreptul la un recurs, deoarece încheierea pronunțată de președintele instanței ce are ca obiect suspendarea provizorie a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Or, căile de atac au drept scop atât verificarea temeiniciei, cât și a legalității hotărârii judecătorești, precum și rolul de a responsabiliza judecătorul fondului.

S-a mai arătat că se încalcă principiul egalității armelor în procesul civil, deoarece contestatarul, spre deosebire de cealaltă parte, beneficiază de serviciile unui avocat, poate formula concluzii scrise și are cunoștință de termenul de judecată. Prin urmare, dispozițiile legale criticate limitează dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea oralității și publicității ședinței de judecată, nerespectarea principiului egalității armelor, nerespectarea dreptului la apărare, al desemnării aleatorii a completului de judecată, precum și nerespectarea dreptului la o cale efectivă de atac. Prin posibilitatea președintelui instanței de a suspenda executarea silită în repetate rânduri, fără existența unei căi de atac, se poate da naștere unei practici abuzive.

În susținerea excepției s-a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, spre exemplu Hotărârea din 19.03.1997 pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40, sau Hotărârea din 02.05.2000 pronunțată în Cauza Condron împotriva Regatului Unit. De asemenea, se invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31.01.2008. 

Cum a motivat CCR – în esență – decizia sa?

Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că soluția legislativă prevăzută de dispozițiile legale criticate potrivit căreia cererea de suspendare provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare se soluționează prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac și fără citarea părților se regăsea în Codul de procedură civilă din 1865 la art. 403 alin. 4, care prevedea că „în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță, Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul,”, dispoziții legale care au format în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate, CCR constatând constituționalitatea acestora (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 459/08.05.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522/27.07.2012, sau Decizia nr. 236/09.03.2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276/ 28.03.2006).

Astfel, împrejurarea că împotriva încheierii instanței prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării, până la soluționarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, la folosirea căilor de atac și la înfăptuirea justiției, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac. În acest sens s-a pronunțat CCR, cu valoare de principiu, în Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/08.02.1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69/16.03.1994, unde s-a reținut că legea poate exclude folosirea unor căi de atac fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită caracterului modic al obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecție a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă și definitivă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 389/09.05.2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525/19.06.2006).

Așadar, CCR reține că soluțiile și considerentele deciziilor menționate se aplică mutatis mutandis și în cauza de față.

În continuare, având în vedere, pe de-o parte, urgența care impune suspendarea provizorie a executării silite – urgență care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanței -, iar, pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de instanță nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretențiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile și garanțiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauțiuni menite să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite, CCR a reținut că această măsură nu este de natură a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil.

Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here