1. Astfel, în data de 16.02.2016 “Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că dispoziţiile art.399 alin.3 lit.d din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate”.
Menționăm faptul că art.399 alin.3 lit.d din Codul de procedură penală, are următorul conținut:
„(3) De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunţă: […]
d) o măsură educativă.”
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat CCR, respectiv Judecătoriei Chișineu Criș.
CCR a reținut că dispozițiile de lege criticate contravin principiului statului de drept - consacrat de prevederile art.1 alin.3 din Constituție - în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice și a siguranței cetățenilor, întrucât obligă instanţa ca, la momentul soluţionării acţiunii penale în fond, să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv chiar şi atunci când pronunţă o măsură educativă privativă de libertate.
2. De asemenea, la aceeași dată de 16.02.2016 “Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma «ori de alte organe specializate ale statului» din cuprinsul dispoziţiilor art.142 alin.1 din Codul de procedură penală este neconstituţional”.
Potrivit art. 142 alin. 1 din Codul de procedură penală, procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat CCR, respectiv Tribunalului București – Secţia I-a Penală .
CCR a constatat că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.3 conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sunt garantate. De asemenea, sintagma supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucât nu permite subiecţilor de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.
În fine mai menționăm și faptul că argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul CCR în data de 16.02.2016 vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ce efecte produc Deciziile Curţii Constituţionale din data de 16.02.2016 mai sus amintite?
În condiţiile declarării ca neconstituţionale a prevederilor art.399 alin.3 lit.d și a art.142 alin.1 din Codul de procedură penală (în maniera descrisă de CCR), se impune şi constatarea efectelor deciziilor CCR în urma admiterii respectivelor excepţii de neconstituţionalitate.
Potrivit art.147 alin.1 din Constituţie, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.147 alin.4 din Constituţie: „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”
Ai nevoie de Codul de procedura penală? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
