19 Septembrie, 2019

CCR: Cum se aplică legea privind noua procedură în cazul proceselor și executărilor silite?

De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 338 din 03.05.2019 a fost publicată Decizia CCR nr. 151 din 14.03.2019 și menţionăm faptul că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 03.05.2019) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor. 

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 

Care este conținutul textului legal menționat de CCR în Decizia nr. 151 din 14.03.2019? 

Art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă :“Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.” 

Cum și-a motivat autorul -în esență- excepţia de neconstituţionalitate? 

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut, în esență, că dispozițiile legale criticate care reglementează supraviețuirea legii vechi sunt în contradicție cu principiul aplicării imediate și generale a legii noi. 

Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa? 

Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că, prin Decizia nr. 409/28.05.2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521/13.07.2015, paragraful 12, a statuat că prin dispoziția legală criticată legiuitorul a optat ca legea de procedură nouă să se aplice numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, spre deosebire de vechea reglementare procesual civilă (art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865), potrivit căreia legea nouă se aplică, de la data intrării ei în vigoare, și proceselor, și executărilor silite începute sub legea veche.

Dispozițiile legale criticate au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora “Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, justificat de necesitatea asigurării unei judecăți sau executări silite unitare, care să se desfășoare după reguli previzibile – dinainte cunoscute, având în vedere caracterul unitar al procesului civil.

În jurisprudența sa, CCR a mai reținut faptul că în ceea ce privește rezolvarea conflictului în timp al legilor de procedură, prin determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care sunt guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii în timp, care este de competența exclusivă a instanțelor judecătorești (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 152/30.03.2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420/11.05.2004).

Principiul aplicării imediate a normei procesuale este de sorginte legală, iar nu constituțională, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la acesta în anumite situații particulare, fără ca o atare soluție să fie calificată ca neconstituțională.

Prin urmare, principiile care guvernează aplicarea în timp a legii de procedură civilă – aplicarea imediată a normei procesuale și, corelativ, supraviețuirea legii vechi – sunt de sorginte legală, iar nu constituțională, legiuitorul având competența conferită de art. 126 din Legea fundamentală de a da preeminență unuia dintre ele, astfel încât CCR nu poate reține nicio relație de contrarietate dintre dispozițiile legale criticate și art. 78 din Constituție care conferă cetățenilor posibilitatea cunoașterii prevederilor legii în vederea respectării drepturilor și obligațiilor corelative reglementate de acestea. De altfel, CCR a reținut că, astfel cum au fost formulate, criticile de neconstituționalitate vizează aplicarea în timp a legilor, ceea ce nu intră în sfera de cuprindere a art. 78 din Constituție.

Ai nevoie de Decizia CCR nr. 151/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu