Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului Dâmboviţa – Secţia I civilă.
CCR a constatat, în esență, că prin exceptările prevăzute de lege se introduce un factor de neclaritate în aplicarea criteriilor privind despăgubirile cuvenite, încălcându-se art.1 alin.(5) din Constituție, în componenta sa privind claritatea legii. Aceste interpretări sunt de natură să aducă atingere art.44 privind dreptul de proprietate din Legea fundamentală.
Prevederile legale criticate instituie, în realitate, o diferenţiere nejustificată între proprietarii vizaţi de ipoteza Legii nr. 255/2010 şi ceilalţi proprietari expropriaţi sau al căror drept de proprietate este afectat în baza altor temeiuri legale care nu exclud acordarea despăgubirilor menţionate. În aceste condiţii, prevederile legale criticate apar ca fiind neconstituţionale prin raportare la art.16 din Constituţie.
Argumentele reţinute în motivarea soluției pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Care este conţinutul textului de lege declarat neconstituţional de CCR?
Art.14 din Legea nr. 255/2010 are următorul conținut: „Scoaterea, definitivă ori temporară, a terenurilor necesare pentru obiectivele de interes naţional, judeţean şi local din circuitul agricol şi, respectiv, din fondul forestier naţional se exceptează de la plata taxelor prevăzute la art.92 alin.(4) din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a taxelor şi a celorlalte sume datorate potrivit art.33 alin.(2) lit.h), art.36 alin.(2), art.41 şi 42 din Legea nr.46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, şi art.42 alin.(3) lit.h) din Legea îmbunătăţirilor funciare nr.138/2004, republicată, cu completările ulterioare.”
Adăugam și faptul că, prevederile Codului silvic în vigoare la data exproprierii autorului excepției de neconstituționalitate (2014) aveau următoarea formulare:
Art.41: „(1) Pentru terenurile scoase definitiv din fondul forestier, în cazurile prevăzute la art.36 şi 37, obligaţiile băneşti sunt următoarele:[...]
b) contravaloarea terenului scos definitiv din fondul forestier, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată a persoanelor fizice, juridice sau proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, iar pentru terenurile proprietate publică a statului, administratorului pădurilor proprietate publică a statului, făcându-se venit la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;
c) contravaloarea pierderii de creştere determinate de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii tehnice, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată a persoanelor fizice, juridice sau proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, iar pentru terenurile proprietate publică a statului, administratorului pădurilor proprietate publică a statului, făcându-se venit la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;
d) contravaloarea obiectivelor dezafectate; în cazul pădurilor proprietate publică a statului, aceasta se achită administratorului, iar pentru celelalte categorii de proprietate forestieră se achită proprietarului; [...]”
Art.42: „(1) Pentru terenurile care se ocupă temporar din fondul forestier, în cazurile prevăzute la art.39, obligaţiile băneşti sunt următoarele: [...]
b) chiria, care se achită proprietarului, în cazul fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, respectiv al celui proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale; pentru fondul forestier proprietate publică a statului, 50% din chirie se depune în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor şi 50% se achită administratorului;
c) contravaloarea pierderii de creştere determinate de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii tehnice, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale; pentru fondul forestier proprietate publică a statului, contravaloarea pierderii de creştere se achită administratorului, care o depune în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;
d) valoarea obiectivelor dezafectate de pe terenurile respective; în cazul pădurilor proprietate publică a statului, aceasta se achită administratorului, iar în celelalte cazuri se achită proprietarului; [...]”
Ce efecte produce Decizia Curţii Constituţionale din data de 21.02.2017 mai sus amintită?
În condiţiile declarării ca neconstituţionale a prevederilor art.14 din Legea nr. 255/2010, se impune şi constatarea efectelor deciziei Curţii Constituţionale în urma admiterii respectivei excepţii de neconstituţionalitate.
Potrivit art.147 alin.1 din Constituţie, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.147 alin.4 din Constituţie: „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”Ai nevoie de Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!
