18 Aprilie, 2019

CCR: Avem o discriminare între participanții la sistemul de pensii militare de stat?

De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1046 din 10.12.2018 a fost publicată Decizia CCR nr. 546 din 18.09.2018 și menționăm faptul că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, de la data publicării (în cazul de față de la data de 10.12.2018) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor. 

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 

Care este conținutul textului de lege declarat constituțional de Curtea Constituțională? 

Art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015: “Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parțială militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin 10 ani vechime în serviciu, și care se află în una dintre următoarele situații:

a) sunt trecuți în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, precum și pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale;

b) sunt trecuți în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.” 

Cum și-au motivat autorii – în esență – excepţia de neconstituţionalitate ? 

Autorii excepției au considerat că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 15 alin. (1) privind universalitatea și art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, coroborate cu art. 4 alin. (2) referitor la criteriile de nediscriminare între cetățeni, precum și în art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate, art. 47 privind nivelul de trai și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. 

Cum a motivat CCR – în esență – decizia sa? 

Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a constatat că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare.

Astfel, în paragraful 33 al Deciziei nr. 225 din 17.04.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 17.07.2018, CCR a analizat, de asemenea, o critică ce viza pretinsa neclaritate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. CCR a reținut că acea critică punea în discuție o dificultate de interpretare a textului de lege, cauzată de faptul că sunt folosite verbe la timpuri diferite, precum și faptul că interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 clarifică modul în care acestea trebuie să fie aplicate. Astfel, a reținut CCR, textul de lege se referă la acordarea pensiei de serviciu anticipate militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special, care sunt “în activitate” și care solicită deschiderea dreptului la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015. Această ipoteză exclude interpretarea autorilor excepției, în sensul că aceste dispoziții legale ar prevedea acordarea pensiei de serviciu anticipate persoanelor care “au încetat raporturile de serviciu” anterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015.

Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că în prezenta cauză prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 încalcă și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. În Decizia nr. 225 din 17.04.2018, CCR a răspuns pe larg unor critici formulate, din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. În paragraful 28 al Deciziei nr. 225 din 17.04.2018, CCR a reținut că prevederea unor condiții limitative care permit obținerea unei pensii de serviciu în sistemul pensiilor militare de stat este în perfect acord cu prevederile constituționale ale art. 47 alin. (2). De asemenea, a mai statuat CCR, aceste criterii legale nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, atât timp cât nu creează diferențe de tratament între persoane aflate în situații identice.

CCR a mai reținut că autorii excepției de neconstituționalitate erau nemulțumiți însă de faptul că dispozițiile de lege criticate nu se aplică și persoanelor care au fost trecute în rezervă anterior datei intrării în vigoare a legii, ci doar celor care vor fi trecute în rezervă după această dată. Referitor la o critică asemănătoare, CCR, în jurisprudența sa, a arătat că “este evident că persoanele care se pensionează ca militari activi se află într-o situație obiectiv diferită față de cele care au fost trecute în rezervă la o dată la care nu îndeplineau condițiile de pensionare ori pentru că nu aveau împlinită vârsta sau pentru că nu aveau încă vechimea totală necesară“. (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 496 din 29.09.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 14.10.2005).

În sfârșit, în paragraful 31 al Deciziei nr. 225 din 17.04.2018, CCR a reținut că nici în situația în care instanța de contencios constituțional ar aprecia că persoanele care au trecut în rezervă ori cărora le-a încetat raportul de serviciu anterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 ar fi îndreptățite la obținerea unei pensii de serviciu potrivit acestui act normativ nu ar putea statua că aceștia se supun acelorași reglementări ca militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, “în activitate”, declarând ca neconstituțională această sintagmă din cuprinsul art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, întrucât astfel s-ar substitui legiuitorului prin completarea legii și stabilirea unui tratament juridic uniform pentru persoane aflate în situații diferite, încălcând astfel principiul separației puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituție.

În contextul criticii formulate din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituție, în plus față de cele reținute în Decizia nr. 225 din 17.04.2018, CCR reiterează faptul că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (Decizia nr. 820 din 09.11.2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18.01.2007).

Autorii excepției de neconstituționalitate mai arată că se încalcă principiul contributivității, care este de esența dreptului la pensie, așa cum este acesta reglementat de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind, astfel, afectată substanța dreptului la pensie. CCR constată că din enumerarea de la art. 2 din Legea nr. 223/2015, care conține principiile de bază ale sistemului pensiilor militare, lipsește principiul contributivității. În schimb, în conformitate cu art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit principiului contributivității, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. În plus, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, “Fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat și a altor drepturi de asigurări sociale cuvenite pensionarilor militari se asigură de la bugetul de stat, prin bugetele instituțiilor prevăzute la alin. (1) “. În schimb, potrivit art. 21 din Legea nr. 263/2010, “Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din: a) contribuții de asigurări sociale, dobânzi și penalități de întârziere, precum și din alte venituri, potrivit legii; b) sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat, care se aprobă prin legile bugetare anuale.

Prin urmare, având în vedere că, potrivit Deciziei nr. 395 din 14.06.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 19.08.2016 (paragraful 15), legiuitorul este în drept ca, în reglementarea cadrului sistemului public de pensii, să stabilească criteriile și condițiile concrete în funcție de care asigurații pot beneficia de pensie, tipurile de pensii care pot fi acordate, regulile generale de acordare a acestora și regulile derogatorii pentru situații deosebite, precum și modul de calcul al pensiilor, CCR reține că dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție nu îi interzic să instituie sisteme publice de pensii care să nu se bazeze și pe principiul contributivității.

CCR conchide că atât soluția pronunțată în Decizia nr. 225 din 17.04.2018, respectiv de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, cât și considerentele acesteia și ale celorlalte decizii invocate anterior își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Ai nevoie de Legea nr. 223/2015? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu