Cazuri particulare în care Fiscul datorează şi dobânzi de întârziere pentru excedentul de TVA de rambursat

Cererea de decizie preliminară priveşte interpretarea articolului 183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al TVA (denumită în continuare „Directiva TVA”), cu privire la o cerere de plată a dobânzilor aferente rambursării tardive a excedentului de TVA achitată în amonte din TVA‑ul pe care Steaua Română îl datora.

În dreptul UE, articolul 183 primul paragraf din Directiva TVA prevede că, atunci când, pentru o anumită perioadă fiscală, valoarea deducerilor depăşeşte valoarea TVA‑ului datorat, statele membre pot fie efectua o rambursare, fie reporta excedentul în perioada următoare, în condiţiile pe care le stabilesc. Potrivit articolului 252 alineatul (2) din Directiva TVA, fiecare stat membru stabileşte perioada fiscală la o lună, două luni sau trei luni. Cu toate acestea, statele membre pot stabili perioade fiscale diferite, cu condiţia ca perioadele respective să nu depăşească un an.

Curtea a făcut referire şi la dispoziţiile din Codul de procedură fiscală, în vigoare la data judecării cauzei, şi anume art. 124, potrivit căruia “pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut […] Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.”

* Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 18 din Ordonanţa nr. 2/2012 începând cu 02.02.2012.
** Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 17 din Ordonanţa de urgenţă nr. 39/2010 începând cu 01.07.2010.
Sursa foto: Lege5 Online

Este citat, de asemenea, Ordinul MEF nr.  1857/2007 din 1 noiembrie 2007 (Monitorul Oficial nr. 785 din 20 noiembrie 2007) privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, act care prevede în capitolul 1 secţiunea B punctul 6 că solicitările de rambursare se soluţionează, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare.

Situaţia de fapt din litigiul principal şi întrebarea preliminară

Din deconturile de TVA depuse de societatea Steaua Română pentru lunile decembrie 2007 şi ianuarie 2008 a rezultat un sold negativ în valoare de 3.697.738 de lei, a cărui rambursare a fost acceptată de ANAF, în urma unui control.

Cu toate acestea, în urma aceluiaşi control, Agenţia a emis o decizie de impunere prin care a stabilit în mod nelegal în sarcina societăţii Steaua Română două obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 19.002.767 de lei cu titlu de TVA şi, respectiv, de 5.374.404 de lei cu titlu de majorări de întârziere. Ulterior, Agenţia a emis două note prin care a efectuat rambursarea excedentului de TVA sub forma unei compensări, ceea ce a condus astfel la lichidarea acestor două obligaţii fiscale.

Întrucât contestaţiile formulate de Steaua Română împotriva deciziei de impunere şi a notelor de compensare au fost respinse, aceasta a formulat acţiuni în justiţie la Curtea de Apel Ploieşti, care a anulat decizia şi notele menţionate. Recursurile formulate de ANAF împotriva acestor hotărâri au fost respinse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărârile din 2009 şi 2010. În consecință, Agenţia a fost obligată să restituie societăţii Steaua Română suma de 3.697.738 de lei solicitată cu titlu principal.

Întemeindu‑se pe nelegalitatea notelor de compensare şi a rambursării cu întârziere a sumei reprezentând TVA‑ul nelegal compensat, Steaua Română a solicitat, de asemenea, Agenţiei plata dobânzilor aferente acestei sume, calculate de la data expirării termenului legal de 45 de zile prevăzut pentru soluţionarea deconturilor de TVA şi până la data restituirii efective a sumei menţionate. Steaua Română a cifrat cuantumul acestor dobânzi la 1.793.972 de lei.

Întrucât Agenţia nu a dat curs acestei cereri în termenul prevăzut de legislaţia aplicabilă, Steaua Română a depus, în două rânduri, contestaţii prin care a solicitat plata unei sume totale de 1.793.972 de lei cu titlu de dobânzi legale.

Întrucât această cerere a fost respinsă prin decizie a ANAF, Curtea de Apel Bucureşti a anulat această decizie printr‑o hotărâre din 2011 şi a obligat Agenţia să plătească societăţii Steaua Română suma de 1.793.972 de lei cu titlu de dobânzi legale până la 27 iulie 2009.

Împotriva acestei hotărâri, Agenţia a formulat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În recursul său, ANAF a arătat, în special, că Curtea de Apel Bucureşti a săvârşit o eroare de drept atunci când a obligat‑o la plata sumei de 1.739.972 de lei cu titlu de dobânzi legale, dat fiind că legislaţia aplicabilă nu sancţionează modul în care sunt soluţionate cererile formulate de contribuabili, ci numai depăşirea termenului de soluţionare a acestor cereri. Or, deconturile de TVA, precum şi celelalte cereri prezentate de Steaua Română ar fi fost examinate cu respectarea termenelor prevăzute. În consecinţă, nu ar fi datorate dobânzi de întârziere în ceea ce priveşte perioada în care notele de compensare erau în vigoare.

Steaua Română a invocat Hotărârea din 12 mai 2011, Enel Maritsa Iztok 3 (C‑107/10, Rep., p. I‑3873), arătând că, în acea hotărâre, Curtea a tranşat în mod expres interpretarea şi aplicarea principiului neutralităţii TVA‑ului prin prisma respectării dreptului persoanelor la dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a excedentului de TVA. Steaua Română a solicitat, aşadar, respingerea recursului ca nefondat, invocând, în esenţă, faptul că ANAF nu respectase termenele de rambursare a TVA‑ului.

 

În aceste condiţii, considerându‑se obligată, ca instanţă de recurs de ultim grad, să sesizeze Curtea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CJUE următoarea întrebare preliminară:

Având în vedere consideraţiile expuse în analiza efectuată, CJUE a hotărât că trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 183 din Directiva TVA trebuie interpretat în sensul că se opune ca o persoană impozabilă care a solicitat rambursarea excedentului de TVA achitat în amonte din TVA‑ul pe care îl datorează să nu poată obţine din partea administraţiei fiscale a unui stat membru dobânzi de întârziere aferente rambursării efectuate tardiv de această administraţie pentru o perioadă în care erau în vigoare acte administrative care excludeau rambursarea şi care au fost anulate ulterior printr‑o decizie judecătorească.

Găsiţi întreaga expunere de motive în textul Hotărârii pronunţate de CJUE în Cauza C-431/12 din 24 octombrie 2013, pe site-ul www. curia.europa.eu.