Chiar în cazul anulării unui zbor din cauza unor probleme tehnice neprevăzute, operatorii de transport aerian au obligația să îi despăgubească pe pasageri. Cu toate acestea, anumite probleme tehnice care rezultă, printre altele, din vicii ascunse de fabricație care afectează securitatea zborurilor sau din acte de sabotaj sau de terorism pot scuti operatorii de obligația de despăgubire
Astfel s-a pronunţat, printre altele, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-257/14 prin Hotărârea din data de 17.09.2015.
Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la cererea ce a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna van der Lans, pe de o parte, și compania aeriană KLM (Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acesteia din urmă de a o despăgubi pe reclamanta din litigiul principal, al cărei zbor fost amânat.
Ce prevede reglementarea europeană în materia analizată?
Conform Regulamentului (CE) nr. 261/2004, în cazul anulării unui zbor, transportatorul aerian are obligația de a furniza asistență pasagerilor vizați, precum și o indemnizație (între 250 și 600 de euro, în funcție de distanță).
Acesta nu are însă obligația să plătească indemnizația respectivă dacă este în măsură să dovedească că anularea se datorează unor împrejurări extraordinare care nu ar fi putut fi evitate chiar dacă fuseseră luate toate măsurile rezonabile.
Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?
Doamna van der Lans dispunea de o rezervare de bilet de avion la un zbor operat de KLM. Acest zbor, cu destinația Amsterdam (Țările de Jos), trebuia să plece din Quito (Ecuador) la 13 august 2009, la 9.15, ora locală. Plecarea nu a avut însă loc decât a doua zi la 19.30, ora locală. Avionul utilizat pentru zborul respectiv a sosit la Amsterdam cu o întârziere de 29 de ore.
Potrivit KLM, întârzierea respectiva s-ar fi datorat faptului că, la aeroportul din Guayaquil (Ecuador), de unde ar fi trebuit să plece avionul respectiv pentru a ajunge la Amsterdam via Quito și Bonaire (Antilele Olandeze), s‑a constatat, în cursul procedurii „push back”, constând în împingerea avionului în spate, la sol, cu ajutorul unui vehicul, că unul dintre motoarele avionului menționat nu demara ca urmare a unui defect legat de alimentarea cu carburant.
Potrivit KLM, din „aircraft technical log” a reiesit că a survenit o combinație de defecțiuni. Erau defecte două componente, și anume pompa de carburant și unitatea hidromecanică. Aceste componente, care nu erau disponibile la Guayaquil, au trebuit să fie expediate prin avion de la Amsterdam pentru a fi montate ulterior la avionul în cauză, care a decolat de la Quito cu întârzierea menționată (29 de ore).
Componentele menționate nu ar fi făcut obiectul unei investigații suplimentare pentru a stabili cauza incidentului, o astfel de investigație neputând fi efectuată decât de constructorul acestora.
Doamna van der Lans a sesizat Rechtbank Amsterdam (Tribunalul Amsterdam) cu o acțiune prin care a solicitat acordarea unei indemnizații de 600 euro ca urmare a acestei întârzieri.
KLM s-a opus acestei cereri și a invocat excepția prevăzută la art. 5 alin. 3 din Regulamentul nr. 261/2004, în cazul unor „împrejurări excepționale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile”.
Potrivit KLM, componentele defecte nu au depășit durata de viață medie. Pe de altă parte, producătorul acestora nu ar fi furnizat nicio indicație specifică potrivit căreia, atunci când aceste componente ar atinge o anumită durată de viață, ar putea surveni defecțiuni. KLM a aratat, în plus, că aceste componente nu fuseseră inspectate înaintea decolării, în cursul „preflight check”‑ului general, însă fuseseră inspectate în cursul ultimului „check A”, efectuat cu aproximativ o lună înainte de zborul în discuție în litigiul principal.
Potrivit doamnei van der Lans, KLM nu poate invoca survenirea în speță a unor împrejurări excepționale. Astfel, întârzierea acestui zbor ar fi fost cauzată de o problemă tehnică. Or, în Hotărârea Wallentin‑Hermann, CJUE ar fi considerat că soluționarea unor defecțiuni tehnice este inerentă activității operatorului de transport aerian și nu poate fi calificată drept împrejurări excepționale.
În aceste condiții, Rechtbank Amsterdam (Tribunalul Amsterdam) a decis să adreseze CJUE următoarea întrebare preliminară (în esență): dacă o problemă tehnică ce a survenit inopinat, care nu poate fi imputată unei întrețineri deficitare și nici nu a fost descoperită în timpul unei operațiuni obișnuite de întreținere, intră în sfera noțiunii „împrejurări excepționale”, scutind astfel transportatorul de obligația sa de despăgubire.
Cum a motivat în esenţă CJUE Hotărârea din data de 17.09.2015?
În hotărârea sa din data de 17.09.2015, CJUE a amintit mai întâi că din jurisprudența sa rezultă că, într-adevăr, problemele tehnice pot fi considerate împrejurări excepționale. Cu toate acestea, împrejurările circumscrise survenirii acestor probleme nu pot fi considerate „excepționale” decât dacă se raportează la un eveniment care nu este inerent exercitării normale a activității operatorului de transport aerian vizat și scapă de sub controlul efectiv al acestuia din cauza naturii sau a originii sale.
În opinia CJUE, aceasta ar fi situația de exemplu în cazul în care producătorul aparatelor care alcătuiesc flota operatorului de transport aerian vizat sau o autoritate competentă ar comunica, atunci când aceste aparate sunt deja în uz, că sunt afectate de un viciu ascuns de fabricație care aduce atingere siguranței zborurilor. Situația ar fi aceeași în cazul prejudiciilor produse de acte de sabotaj sau de terorism.
Cu toate acestea, întrucât în funcționarea aeronavelor intervin inevitabil probleme tehnice, operatorii de transport aerian se confruntă în mod obișnuit, în cadrul activității lor, cu asemenea probleme. În această privință, problemele tehnice descoperite cu ocazia lucrărilor de întreținere a aeronavei sau din cauza deficiențelor în cadrul acestor lucrări nu pot constitui, prin ele însele, „împrejurări excepționale”.
În continuare, CJUE a aratat, pe de o parte, că o pană provocată de defectarea prematură a anumitor componente ale unei aeronave, constituie, desigur, un eveniment inopinat. În aceste condiții, o asemenea pană este legată în mod intrinsec de sistemul de funcționare foarte complex al aparatului, acesta fiind exploatat de operatorul de transport aerian în condiții, în special meteorologice, adesea dificile, chiar extreme, subînțelegându-se, pe de altă parte, că nicio componentă a unei aeronave nu este inalterabilă.
În consecință, în cadrul activității unui operator de transport aerian, acest eveniment inopinat este inerent exercitării normale a activităților operatorului de transport aerian, acest operator de transport confruntându-se în mod obișnuit cu acest tip de probleme tehnice neprevăzute. Pe de altă parte, prevenirea unei asemenea pene sau repararea ocazionată de aceasta, inclusiv înlocuirea unei componente defectate în mod prematur, nu scapă de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian în cauză, întrucât acestuia din urmă îi revine sarcina de a asigura întreținerea și buna funcționare a aeronavelor pe care le exploatează în cadrul activităților sale economice.
În consecință, o problemă tehnică precum cea în discuție în litigiul principal nu poate intra în sfera noțiunii „împrejurări excepționale”.
În această privință, CJUE a amintit de asemenea că scutirea de obligații, în temeiul dreptului european, nu aduce atingere dreptului operatorului de transport menționat de a pretinde compensații de la orice persoană care a cauzat întârzierea, cum este producătorul anumitor componente defecte.
Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din 17.09.2015, dată în cauza C-257/14, îl puteţi consulta in extenso aici.
