19 Iulie, 2019

Cauza Pruteanu vs. România. Ce învățăm din ea?

Ce s-a întâmplat? Susținerile reclamantului. Speța pune în discuție atingerile aduse dreptului la viață privată al unui avocat (A.V.), prin interceptarea convorbirilor telefonice dintre acesta și clienta sa (C.I.), în baza unui mandat de interceptare emis pe numele C.I.

În contextul declanșării acțiunii penale împotriva numiților M.T.O. și M.G.T. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, instanța a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice ale celor doi inculpați (M.T.O. și M.G.T.), precum și ale C.I., fratele lui M.T.O.

Măsura interceptării a fost fundamentată prin necesitatea localizării inculpaților. Printre convorbirile interceptate s-au numărat și 12 convorbiri telefonice purtate de C.I cu avocatul său, A.V.

A.V. a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”), invocând încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului („Convenția”), mai exact a dreptului la viață privată și de familie (art. 8 din Convenție)1, respectiv a dreptului la un remediu efectiv (art. 13 din Convenție)2.

În esență, A.V. a susținut următoarele:

  • Art. 91^1 din Codul de Procedură Penală norma legală incidentă la data emiterii mandatului de interceptare, nu era aplicabil în speță întrucât pe de o parte (a) art. 91^1 CPP nu prevedea expres posibilitatea interceptării și înregistrării convorbirilor persoanelor care nu fac obiectul unei anchete judiciare, iar pe de altă parte (b) interceptarea fusese dispusă ulterior comiterii infracțiunii, când făptuitorii și faptele erau cunoscute autorităților prin alte mijloace de probă.
  • În speță, scopul măsurii interceptării (și anume de prevenire a săvârșirii infracțiunilor ori protecție a terților) nu mai putea fi atins, întrucât faptele incriminate fuseseră deja comise la data dispunerii măsurii. În acest sens, A.V. a arătat că organele judiciare interne nu au demonstrat în ce măsură interceptările dispuse au condus la aflarea adevărului în cauză.
  • Potrivit art. 91^3 alin. (7) din CPP (forma aplicabilă la data dispunerii măsurii interceptării), înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi justiţiabil nu poate fi folosită ca mijloc de probă. Întrucât a fost audiată de organele judiciare, C.I. a dobândit calitatea de „justițiabil” și, pe cale de consecință, înregistrarea convorbirilor telefonice dintre aceasta și A.V. (avocatul său) nu putea fi efectuată în mod legal.
  • Legislația internă nu conferă lui A.V. un remediu efectiv pentru constatarea și repararea atingerii aduse dreptului său la viață privată. Nefiind parte în proces, A.V. nu a putut ataca procedura de certificare a înregistrărilor de către instanța internă competentă3.

Cu alte cuvinte, A.V. a pretins că măsura înregistrării nu era nici previzibilă (în sensul de a fi reglementată  de lege), nici necesară (în condițiile în care circumstanțele producerii faptelor și persoanele suspecte fuseseră deja stabilite).

Puteţi afla mai multe detalii pe acest subiect de AICI.

_________________________

1 Art. 8 din Convenție (Dreptul la viață privată și de familie) prevede: „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora”;

2 Art. 13 din Convenție (Dreptul la un remediu efectiv) prevede: „Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale”;

3 Procedura de certificare era reglementată de prevederile art. 913 din C. Proc. Pen. și, în esență, viza determinarea părților din înregistrările efectuate care aveau relevanță pentru obiectul cauzei, porțiunile nerelevante fiind distruse. În cadrul unei atare proceduri, procurorul și părțile (inclusiv inculpații) puteau contesta caracterul relevant al înregistrărilor.

ciprian timofte

Autor:

Ciprian Timofte

Avocat Senior

Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii

comentarii

Despre autor  ⁄ Ţuca Zbârcea şi Asociaţii

Ţuca Zbârcea & Asociaţii este o firmă de avocatură de tip „full service”, având un portofoliu format din numeroase companii naţionale şi multi-naţionale, importante instituţii financiare, precum şi autorităţi publice şi instituţii guvernamentale. Ţuca Zbârcea & Asociaţii oferă servicii pluridisciplinare prin intermediul echipei de avocaţi, propriilor divizii de specialitate sau reţelei de colaborări teritoriale şi internaţionale. Cu o echipă formată din peste 100 de avocaţi în cadrul biroului din Bucureşti. Ţuca Zbârcea & Asociaţii operează un sediu secundar în Cluj-Napoca, cât şi un birou de reprezentanţă în Madrid, Spania. Date de contact: Tel.: + 40 21 204 88 90, fax: + 40 21 204 88 99, e-mail: office@tuca.ro, web: www.tuca.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu