În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că deşi în cuprinsul dispozitivului hotărârii nu se face menţiune despre caracterul executoriu al hotărârii atacate, raportat la art. 274 din Codul muncii, cererea de suspendare este admisibilă în temeiul art. 450 Cod procedură civilă.

Cu privire la necesitatea depunerii unei cauţiuni s-a invocat că apelanta este scutită de la această obligaţie în temeiul art. 7 din OG nr. 22/2002.

S-a precizat că deşi legea nu impune condiţia existenţei unui motiv temeinic pentru a putea dispune suspendarea executării provizorii, în cazul de faţă suspendarea se impune cu atât mai mult cu cât motivele reţinute de instanţă sunt vădit nefondate.

Apelanta a arătat în esenţă că plata drepturilor salariale, înainte de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive este vădit prejudiciabilă pentru instituţie, întrucât este vorba de bani publici, iar prin bugetul aprobat s-au stabilit cu claritate fondurile existente şi destinaţia acestora.

De asemenea, în situaţia în care hotărârea definitivă ar fi în defavoarea reclamantului, iar anterior pronunţării acesta este repus în drepturi cu privire la plata salariilor indexate, ar exista o disproporţie vădită.

Astfel, dacă apelanta şi-ar onora obligaţiile cu bună-credinţă, nu există nicio certitudine că reclamantul ar returna integral suma de bani reprezentând salarii. În această situaţie, apelanta ar fi nevoită să apeleze la executare silită, cu riscul de a recupera banii treptat, prin poprire.

Totodată, în ipoteza în care în final intimatul ar avea câştig de cauză, acesta nu ar fi prejudiciat, fiindcă ar obţine retroactiv drepturile salariale, iar în momentul de faţă are cele necesare pentru viaţa de zi cu zi, având o pensie militară de 2417 lei.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 450 alin. 4 cu trimitere la art. 718 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă. 

Ce apărări concrete au formulat intimatul în cauză?

Intimatul a formulat fiecare întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceștia au solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În opinia intimatului, cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei apelate denotă că apelanta este rău intenţionată şi doreşte să scape de anumiţi angajaţi.

A mai aratat ca, deşi apelanta are doi consilieri juridici, a apelat la o societate civilă de avocaţi, căreia a avut bani să îi plătească onorariul. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin decizia civilă nr. 664/A/07.04.2015, a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 2699/06.10.2014 a Tribunalului Sălaj.

În temeiul art. 1063 Cod procedură civilă s-a dispus restituirea către pârâtă a cauţiunii în cuantum de 800 lei, consemnată la CEC Bank prin recipisa de consemnare nr. 383591/1 /03.04.2015.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Sentinţa civilă nr. 2699/06.10.2014, pronunţată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul L.F. în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Zalău şi, în consecinţă, s-a obligată pârâta să îl reîncadreze pe reclamant în muncă în funcţia deţinută anterior şi să îi plătească acestuia drepturile salariale indexate începând cu data de 1.05.2014. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate aferente perioadei 10.12.2009 –30.04.2014.

Împotriva acestei sentinţe apelanta a formulat apel şi cerere de suspendare a executării provizorii până la soluţionarea apelului.

Sentinţa civilă nr. 2699/06.10.2014, pronunţată de Tribunalul Sălaj a fost pusă în executare sub aspectul reîncadrării reclamantului începând cu data de 17.02.2015 (Decizia nr. 45/17.02.2015 emisă de pârâtă), rămânând neexecutată partea din dispozitiv cu privire la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.05.2014-17.02.2015.

În conformitate cu dispoziţiile art. 718 alin. 2 şi 6 Cod procedură civilă, apelanta a achitat o cauţiune în cuantum de 800 lei (recipisele de consemnare CEC Bank nr. 383591/1 din 03 aprilie 2015- fila 23).

Conform art. 448 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor.

Art. 450 Cod procedură civilă prevede că „(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.

(2) Cererea se va depune la prima instanţă sau, după caz, la instanţa de apel. În această din urmă situaţie, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii.

(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 718 alin. (6) sunt aplicabile.

(4) Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 718 alin. (2) şi (3).

(5) Până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4)”.

Contrar susţinerilor apelantei, posibilitatea instanţei de apel ca în temeiul art. 450 Cod procedură civilă să dispună suspendarea executării provizorii a hotărârii impune ca cererea de suspendare să fie motivată distinct de cererea de apel şi să fie probată, în cauză aplicându-se prevederile art. 194 Cod procedură civilă care constituie reglementarea generală, aplicabilă ori de câte ori printr-o reglementare specială, în speţă art. 450 Cod procedură civilă, nu se prevede altfel.

Curtea constată însă că apelanta a invocat motive care justifică în opinia sa cererea de suspendare.

Susţinerile apelantei în sensul că motivele reţinute de către instanţa de fond sunt vădit nefondate, nu justifică admiterea cererii de suspendare. În caz contrar, ar însemna ca în cadrul soluţionării cererii de suspendare, instanţa să realizeze c ontrolul judiciar al sentinţei pronunţată de prima instanţă, ceea ce contravine legii.

Singurul motiv invocat distinct pentru cererea de suspendare este prejudiciul produs apelantei în situaţia în care ar pune executare hotărârea primei instanţe cu privire la acordarea drepturilor salariale, iar în eventualitatea admiterii apelului şi a întoarcerii executării, nu există certitudinea că intimatul ar returna integral drepturile primite.

Curtea de Apel Cluj a apreciat că reaua-credinţă a intimatului nu se poate presupune, neexistând nici un indiciu în sensul celor invocate de apelantă, care are, de altfel, mijloace legale pentru a-şi recupera eventualul prejudiciu care i-ar fi creat în ipoteza admiterii apelului şi executării anterioare a hotărârii primei instanţe.

În concret nu se poate considera că punerea în executare a sentinţei civile nr. 2699/06.10.2014 a Tribunalului Sălaj este de natură să cauzeze debitorului un prejudiciu atât de însemnat încât să justifice suspendarea executării unei hotărâri executorii de drept.

Ceea ce prevalează în cauză este interesul salariatului de a beneficia de punerea în executare a unei hotărâri care, deşi nu este definitivă, este executorie, fără a i se putea opune ca impedimente juridice pretinsul prejudiciu cauzat angajatorul, deoarece s-ar pune sub semnul îndoielii însăşi raţiunea legii care este de a asigura protecţia salariatului în faţa angajatorului, aflat într-o poziţie de superioritate economică, financiară şi ierarhică. 

Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!