Revenim asupra propunerilor de modificare a Codului Muncii, iniţiate de Blocul Naţional Sindical, prin lansarea simultană a unui proiect de lege şi a unei campanii naţionale de strângere de semnături pentru înaintarea acestuia către Parlament.

În cadrul unui articol anterior, am prezentat modificările referitoare la contractul individual de muncă pe perioadă determinată, perioada de probă, clauza de neconcurenţă, delegare şi detaşare.

În cele ce urmează, vom aborda elementele incluse în propunerea legislativă BNS, care vizează contractul de muncă temporară, contractul de muncă individual cu timp parţial, telemunca, timpul de muncă şi de odihnă şi salarizarea.

Contractul de muncă temporară

Popunerea de act normativ include în capitolul VII. Munca prin agent temporar articolele 94 – 95. Conform acestora, contractul de muncă temporară este un contract individual de muncă ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar, de regulă, pe perioadă nedeterminată.

În perioada dintre două misiuni, salariatul temporar se află la dispoziţia agentului de muncă temporară şi beneficiază de o indemnizaţie ce nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară, garantat în plată.

Contractul individual de muncă cu timp parţial şi telemunca

În cazul contractului individual de muncă cu timp parţial, durata concediului de odihnă se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile cuvenite salariaţilor pentru programul normal de lucru.

În cadrul Capitolului VIII. Contractul individual de muncă cu timp parţial, se adaugă un capitol dedicat, intitulat “Telemunca”, ce prevede 4 articole specifice.

Telemunca este o formă de organizare a muncii prin intermediul căreia salariaţii, utilizând tehnologiile informatice, îndeplinesc atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţin în alt loc decât în sediul sau domiciliul angajatorului.

Calitatea de salariat este dată persoanelor care desfăşoară activitatea în condiţiile prevăzute mai sus. Aceştia îşi stabilesc singuri programul de lucru.

Contractul individual de muncă trebuie să conţină, în acest caz, următoarele menţiuni:

– locul din care prestează munca telesalariatul;

– programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului şi modalitatea concretă de realizare a controlului;

– obligaţia angajatorului de a asigura telesalariatului condiţiile tehnice necesare prestării muncii, precum şi alte facilităţi utile bunei desfăşurări a activităţii, cu excepţia cazului în care părţile nu convin altfel;

– lista echipamentelor puse la dispoziţia telesalariatului de către angajator;

– obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la locul în care prestează munca telesalariatul al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează;

– obligaţia angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispoziţiile din reglementările legale, din contractul colectiv de muncă aplicabil sau ale regulamentului intern, în material protecţiei datelor cu caracter personal.

Timpul de muncă şi timpul de odihnă

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, precum şi prin acordarea unui spor ce nu poate fi mai mic de 50% din salariul de bază.

În perioada de reducere a activităţii, angajatorul poate acorda zile libere plătite, pe baza consimţământului salariatului. Zilele libere plătite se vor recupera, dacă este cazul, în maximum 12 luni de la efectuarea lor, prin organizarea corespunzătoare a programului de lucru.

În ceea ce priveşte repausul săptămânal, acordat în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica, în cazul în care ar fi prejudiciat interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul va putea fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. În această situaţie, noutatea constă în sporul la salariu de care beneficiază angajatul, ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Salarizarea

Art. 159 este completat cu 3 alineate în cadrul cărora se prevede că se acordă spor la salariu pentru perioadele în care salariatul, în timpul său liber, se află la dispoziţia angajatorului, putând fi chemat oricând să îndeplinească obligaţii de serviciu. În aceste situaţii, activitatea prestată în afara programului de lucru se remunerează în regim de muncă suplimentară.

În ceea ce priveşte salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, cuantumul acestuia nu poate fi mai mic de 50% din salariul mediu net la nivel naţional comunicat de Institutul Naţional de Statistică, avut în vedere la fundamentarea bugetului de stat.

Totodată, o altă reglementare vizează modalitatea de plată a salariului, respectiv viramentul într-un cont bancar, care se poate efectua numai dacă salariatul şi-a dat consimţământul în acest scop.

Reamintim faptul că, pentru ca acest proiect iniţiat de Blocul Naţional Sindical să poată fi înaintat Parlamentului, spre dezbatere şi adoptare, este necesară cumularea a 100.000 de semnături din partea cetăţenilor.

După publicarea proiectului de act normativ în Monitorul Oficial, orice persoană care este de acord cu varianta Codului Muncii propusă de BNS poate semna un tabel de susţinere, disponibil la sediile filialelor judeţene ale confederaţiei.

Consultă documentul integral referitor la modificarea Codului Muncii! Click aici!

Sursa: BNS

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Adaugă comentariu!
Adaugă nume aici