29 Ianuarie, 2020

Când se datorează TVA la tranzacţii imobiliare

Excepția de neconstituționalitate pe care o semnalăm a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunal prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea privind anularea unui act administrativ, respectiv o decizie de impunere întemeiată pe dispozițiile art. 127 alin. (2) din Codul fiscal 2003, în ceea ce privește obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată în domeniul tranzacțiilor imobiliare.

Materialul nostru conţine atât actualizări, cât şi trimiteri la decizii ale CCR şi ale Curţii de Justiţie a UE.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut, în esență, că definirea activității economice ca fiind exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate nu este de natură a asigura claritatea și previzibilitatea normei din perspectiva identificării concrete a contribuabilului și a conținutului obligației fiscale, astfel că normele criticate sunt susceptibile de aplicare arbitrară, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 44 alin. (1) din Constituție. În acest context se arată că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal s-au adus completări [art. 127 alin (21)], prin care s-a clarificat în mod expres situația subiecților fiscali angajați în tranzacții imobiliare, ceea ce confirmă situația neclarității prevederilor criticate, anterior acestor precizări.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au următorul cuprins: “(2) În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.” În acest context, în legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși în încheierea de sesizare se face mențiunea, astfel cum susține autorul excepției, că acesta este constituit din dispozițiile art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma avută anterior modificărilor operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, în realitate, prin art. I pct. 98 din acest act normativ, s-au adus completări art. 127 în sensul introducerii alin. (21).

Deşi dispozițiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, Curtea este obligată să exercite controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate.

Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituţionalitate, pentru considerente – bazate inclusiv pe jurisprudenţa CCR – din care reţinem, succinct, cele de mai jos.

- În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, nu se consideră că persoanele fizice realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată atunci când acestea obțin venituri din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale. Se consideră că persoana fizică realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale numai dacă sunt îndeplinite anumite criterii avute în vedere de către organul fiscal la calificarea unei persoane fizice ca fiind persoană impozabilă. Astfel, persoana respectivă trebuie să acționeze ca atare, de o manieră independentă, și activitatea respectivă trebuie să fie desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003.

- În legislația națională, potrivit art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este considerată a fi persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activități. În acest sens, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

- Prin art. I pct. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 a fost completat art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intro ducându-se un nou alineat, alineatul (21), prin care legiuitorul a prevăzut că “situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme”. În aplicarea Codului fiscal au fost adoptate norme metodologice, iar pct. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, prevedea, în versiunea în vigoare de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2009, că “În sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal [...]“.

- În procesul de interpretare și aplicare a prevederilor legale criticate, prin prisma normelor naționale și europene incidente, revine instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor concrete deduse judecății, în care se pune problema aplicării textului în discuție, să interpreteze măsura în care poate fi reținut caracterul de continuitate al obținerii veniturilor respective și dacă acestea se circumscriu prevederilor în discuție cuprinse în Codul fiscal, neputând fi aplicate de plano. 

Decizia nr. 449/2019 a CCR publicată în Monitorul Oficial nr. 881 din 1 noiembrie 2019.

Documentar

Codul fiscal din 2015

Persoane impozabile

Art. 269. - Persoane impozabile și activitatea economică 

(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.

(2) În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

(3) Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile se prevăd prin normele metodologice.

 

Decizie a CCR referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (21) din Codul fiscal 2003

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia consideră că în speță este încălcat principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prin defavorizarea persoanelor fizice care efectuează livrări de bunuri imobile, întrucât, în ceea ce le privește pe acestea, conform prevederilor de lege criticate, situația în care aceste persoane devin impozabile este explicitată prin norme, iar nu prin lege, instituindu-se astfel o discriminare nejustificată față de celelalte persoane impozabile al căror regim juridic este stabilit prin lege.

Actul normativ criticat împuternicește puterea executivă ca prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, să reglementeze situații juridice noi, prin care se lărgește sfera persoanelor impozabile din punctul de vedere al TVA, conduită prin care situează, în mod nepermis, normele deasupra legii.

Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia, arătând că:

- Normele criticate, și anume alin. (21) al art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au fost introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009, iar împrejurarea că în cuprinsul său normativ reglementarea criticată stipulează faptul că prin norme vor fi explicitate situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile nu este de natură a contraveni normei constituționale invocate, ci are doar rolul de a clarifica ipoteza normei legale.

Decizia nr. 734/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 183 din 7 martie 2019

O decizie a CJUE

Speţa pentru care a fost trimisă o întrebare preliminară la CJUE este mai complexă şi a fost prezentată deja pe LegeStart.ro. Reluăm aici numai dispozitivul hotărârii pronunţate.

Articolul 12 alineatul (1) literele (a) și (b) și alineatele (2) și (3), precum și articolul 135 alineatul (1) literele (j) și (k) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că o operațiune de livrare a unui teren pe care la momentul livrării există o clădire nu poate fi calificată drept livrare a unui „teren construibil” atunci când această operațiune este independentă din punct de vedere economic de alte prestații și nu formează împreună cu acestea o operațiune unică, deși intenția părților era ca clădirea să fie total sau parțial demolată pentru a face loc unei clădiri noi.

Hotărârea CJUE din 4 septembrie 2019 în cauza C‑71/18, având ca obiect cererea de decizie preliminară formulată Curtea de Apel a Regiunii de Vest, Danemarca, în procedura Skatteministeriet împotriva KPC Herning

Ai nevoie de Codul fiscal? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii



Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu