Discuţia şi soluţia în materie au făcut obiectul Hotărârii pronunţate pe data de 8 mai a.c., de Curtea de Justiţie a UE, în cauza C-271/2012, ca răspuns la întrebarea preliminară primită de la instanţa belgiană care a oprit judecarea cauzei pentru a afla interpretarea CJUE privind sistemul comun al TVA: baza unitară de evaluare, precum şi a principiului neutralităţii.
Curtea de Apel din Mons (Belgia) a înaintat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cererea de decizie preliminară privind interpretarea celei de A şasea directive 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/5/CE a Consiliului din 14 februarie 1994 (JO L 60, p. 16), precum şi a principiului neutralităţii.
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Petroma Transports SA, Martens Énergie SA, Martens Immo SA, Martens SA, precum şi domnii F. Martens, G. Martens şi T. Martens, care constituie împreună grupul Martens, pe de o parte, şi Statul belgian, pe de altă parte, cu privire la refuzul acestuia din urmă de a le acorda dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru prestări de servicii furnizate în cadrul grupului Martens.
Curtea de Apel din Mons
„1) Un stat membru are dreptul să refuze deducerea în cazul unor persoane impozabile, destinatare ale unor servicii, care deţin facturi lacunare, însă completate prin furnizarea de informaţii prin care se urmăreşte dovedirea caracterului real, a naturii şi a valorii operaţiunilor facturate (contracte, reconstituirea cifrelor pe baza declaraţiilor date la Oficiul Naţional al Securităţii Sociale, informaţii cu privire la grupul implicat etc.)?2) Un stat membru care refuză deducerea în cazul unor persoane impozabile, destinatare ale serviciilor, ca urmare a caracterului imprecis al facturilor nu are obligaţia să constate că facturile ar fi în egală măsură atât de imprecise pentru a permite [plata] TVA‑ului? Prin urmare, în vederea garantării principiului neutralităţii TVA‑ului, un stat membru nu are obligaţia de a acorda prestatorilor de servicii astfel contestate restituirea TVA‑ului care îi fusese plătit?”
Prin Decizia formulată, Curtea (Camera a doua) a declarat următoarele:
1) Dispoziţiile din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/5/CE a Consiliului din 14 februarie 1994, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naţionale, precum cea în discuţie în litigiul principal, în temeiul căreia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată poate fi refuzat unor persoane impozabile, destinatare ale unor servicii, care deţin facturi incomplete, chiar dacă acestea din urmă sunt completate ulterior prin furnizarea de informaţii prin care se urmărește dovedirea caracterului real, a naturii şi a valorii operaţiunilor facturate după adoptarea unei astfel de decizii de refuz.
2) Principiul neutralităţii fiscale nu se opune ca autoritatea fiscală să refuze restituirea taxei pe valoarea adăugată plătite de o societate prestatoare de servicii în cazul în care exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente acestor servicii a fost refuzată societăţilor destinatare ale serviciilor respective ca urmare a neregulilor constatate în facturile emise de acea societate prestatoare de servicii.
Textul integral al hotărârii pronunţate de CJUE în cauza C-271/2012 poate fi studiat la această adresă.
