Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 31.05.2018 în cauza C-537/17. Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat în cadrul unui litigiu între doamna Claudia Wegener, pe de o parte, și Royal Air Maroc SA, pe de altă parte, în legătură cu o compensație solicitată din cauza întârzierii prelungite a unui zbor.
Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?
Doamna Wegener a încheiat cu Royal Air Maroc un contract de transport aerian concretizat printr-o rezervare unică care îi permitea să se deplaseze de la Berlin (Germania) la Agadir (Maroc) și care prevedea o escală la Casablanca (Maroc), cu schimbarea aeronavei.
După ce a obținut confirmarea rezervării sale și s-a înregistrat la aeroportul din Berlin pentru întregul traseu, doamna Wegener s-a îmbarcat în aeronava Royal Air Maroc cu destinația Casablanca, care a decolat cu întârziere.
La sosirea la Casablanca, ea s-a prezentat la îmbarcarea în aeronava cu destinația Agadir, însă Royal Air Maroc i-a refuzat îmbarcarea, motivând că locul său fusese reatribuit altui pasager.
Doamna Wegener s-a îmbarcat în cele din urmă într-o altă aeronavă a Royal Air Maroc și a ajuns la Agadir cu o întârziere de patru ore față de orarul prevăzut inițial.
Doamna Wegener a solicitat ulterior să fie despăgubită pentru această întârziere.
Royal Air Maroc a refuzat însă să îi admită cererea, pentru motivul că aceasta nu putea invoca un drept la compensație în temeiul Regulamentului nr. 261/2004 (Regulamentul Uniunii privind drepturile pasagerilor aerieni [1]).
În fapt, acest regulament nu se aplică zborurilor efectuate exclusiv în afara Uniunii Europene [2].
Întrucât aeroporturile din Casablanca și Agadir sunt situate în Maroc, aplicabilitatea regulamentului depinde astfel de aspectul dacă cele două zboruri (Berlin-Casablanca și Casablanca-Agadir), care au făcut obiectul unei rezervări unice, trebuie calificate drept un singur zbor (cu legătură directă) cu plecarea dintr-un stat membru (Germania) sau dacă trebuie avute în vedere separat, astfel încât zborul de la Casablanca la Agadir nu ar intra sub incidența regulamentului.
În aceste împrejurări, Landgericht Berlin (Tribunalul Regional din Berlin, Germania) , căruia s-a adresat doamna Wegener, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE următoarea întrebare preliminară:
„Trebuie considerat zbor, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din [Regulamentul nr. 261/2004], un transport aerian efectuat de un operator de transport aerian cu întreruperi programate (escale) în afara teritoriului [Uniunii] Europene și cu schimbarea aeronavei?”.
Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ?
Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.
Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.
Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Cum a motivat în esenţă CJUE Hotărârea din data de 31.05.2018?
CJUE a hotărât că regulamentul se aplică unui transport de pasageri efectuat în temeiul unei rezervări unice și care cuprinde, între plecarea sa de pe un aeroport situat într-un stat membru (Berlin) și sosirea sa pe un aeroport situat într-un stat terț (Agadir), o escală programată în afara Uniunii (Casablanca), cu schimbarea aeronavei.
Potrivit CJUE, rezultă din regulament precum și din jurisprudență [3] că, atunci când, precum în speță, două (sau mai multe) zboruri au făcut obiectul unei rezervări unice, aceste zboruri constituie un ansamblu din perspectiva dreptului la compensație al pasagerilor. Aceste zboruri trebuie considerate, așadar, unul și același „zbor cu legătură directă”.
CJUE a arătat în plus că schimbarea aeronavei care poate interveni cu ocazia unui zbor cu legătură directă nu are nicio incidență asupra acestei calificări. Astfel, nicio dispoziție din regulament nu condiționează calificarea drept zbor cu legătură directă de împrejurarea că toate zborurile care îl alcătuiesc trebuie să fie efectuate cu aceeași aeronavă.
Prin urmare, un transport precum cel în discuție în speță trebuie să fie considerat, privit în ansamblul său, drept un singur zbor cu legătură directă și, pe cale de consecință, ca intrând sub incidența regulamentului.[1] Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11.02.2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218, rectificare în JO 2016, L 94, p. 17). Potrivit acestui regulament, pasagerii aerieni pot primi o compensație forfetară care se ridică, în funcție de distanță, la 250, 400 sau 600 de euro, în cazul anulării sau a întârzierii de trei ore sau mai mult la sosire.
[2] Potrivit articolului 3 alineatul (1) din regulament, acesta se aplică (a) pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul și (b) pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță către un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul (exceptând cazurile în care aceștia au primit indemnizații sau compensații și au beneficiat de asistență în țara terță respective), în cazul în care operatorul de transport aerian al zborului respectiv este un operator de transport comunitar
[3] Hotărârea Curții din 26.02.2013, Folkerts (C-11/11, a se vedea CP n°18/13).
Ai nevoie de Regulamentul nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
