21 Iulie, 2019

Călător găsit fără legitimație de transport

În pregătirea deciziei ce urmează să fie dată de CJUE, Avocatul General pune în discuţie aspecte la care nu ne-am fi gândit să le luăm în considerare: dacă între călătorul fără bilet şi transportatorul feroviar există sau nu un raport contractual – şi de ce natură -, precum şi condiţiile de dimensionare a suprataxei aplicabile persoanelor care călătoresc fără legitimație de transport.

Concluziile Avocatului general Giovanni Pitruzzella prezentate Curţii de Justiţie a UE, la 11 iunie 2019, în cauzele conexate C‑349/18-C‑351/18, în urma cererii de decizie preliminară formulată de Judecătorul de Pace din Antwerpen, Belgia. 

Conform dreptului Uniunii, raportul juridic dintre o persoană care decide să călătorească cu trenul fără a achiziționa o legitimație de transport și fără a‑și regulariza situația în urma controalelor este un contract? În plus, în orice situație, acelui raport juridic i se poate aplica reglementarea privind clauzele abuzive, cu consecința că instanța poate considera că clauzele care reglementează suprataxa impusă de întreprinderea feroviară pentru neachiziționarea unei legitimații de transport nu creează obligații pentru consumatorul‑călător?

Astfel sintetizează Avocatul general întrebările din cererea de decizie preliminară formulată de Judecătorul de Pace din Antwerpen în cadrul unei proceduri principale în care o întreprindere feroviară belgiană impune persoanelor care călătoresc fără legitimație de transport plata sumelor prevăzute în condițiile generale de transport pentru cazul în care călătorul fără legitimație de transport a refuzat să achite costul călătoriei cu majorările prevăzute în lipsa unei regularizări ulterioare. 

Cadrul juridic

În ce priveşte dreptul Uniunii Europene, sunt puse în discuţie reglementări din:

- Directiva nr. 13/1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;

- Regulamentul nr. 1371/2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar. 

Situația de fapt, procedura principală și întrebările preliminare

Procedura întrebărilor preliminare are la origine trei cauze în care se ridică întrebări similare.

- În cursul anului 2015, Societatea Națională a Căilor Ferate Belgiene – NMBS – a constatat că domnul K. a încălcat de patru ori condițiile de transport, întrucât a călătorit cu trenul fără să achite prețul legitimației de transport. În niciuna dintre cele patru ocazii, domnul K nu a optat pentru posibilitatea oferită de NMBS „de a‑și regulariza situația” prin cumpărarea legitimației de transport la bordul trenului cu o suprataxă de 7,50 euro sau, alternativ, prin plata unei suprataxe de 75 de euro în termen de 14 zile de la constatarea încălcării ori prin plata sumei de 225 de euro la expirarea termenului de 14 zile de la constatare.

- În cursul anilor 2013 și 2015, aceeași constatare fusese efectuată împotriva doamnei N., în cinci rânduri, și, în cursul anilor 2014 și 2015, împotriva domnului D., în 11 rânduri.

- NMBS a oferit fiecăruia dintre aceștia posibilitatea de a‑și regulariza situația în termenele menționate. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste persoane nu a profitat de posibilitatea respectivă.

- Prin urmare, NMBS a acționat în justiție, solicitând obligarea domnului K. la plata sumei de 880,20 euro, a doamnei N. la plata sumei de 1 103,90 euro și a domnului D. la plata sumei de 2 394 de euro. În cadrul procedurii principale, reclamanta arată că raportul intervenit între ea și cele trei persoane ar fi de natură administrativă, iar nu contractuală, întrucât acestea nu au cumpărat legitimația de transport.

- Instanța de trimitere consideră că, potrivit jurisprudenței Curții, este obligată să examineze din oficiu aplicarea normelor privind clauzele abuzive de fiecare dată când serviciul este furnizat unui consumator, precum în speță. În această privință, se pune, pe de o parte, problema naturii raportului juridic intervenit între NMBS și consumatori și, pe de altă parte, problema dacă se poate considera sau nu că s‑a încheiat un contract în pofida faptului că aceștia din urmă au călătorit fără a achiziționa legitimația de transport.

- În special, instanța de trimitere arată că nu este clar temeiul juridic al condițiilor generale de transport ale NMBS. Potrivit unei prime teze, condițiile generale care stabilesc drepturile și obligațiile părților ar fi clauze pur contractuale. Potrivit unei a doua teze, în schimb, acestea ar constitui regulamente în sensul dreptului administrativ.

- În plus, instanța de trimitere menționează o dezbatere doctrinară din Belgia cu privire la natura raportului juridic dintre NMBS și călători. Unii autori consideră acest raport ca fiind de natură contractuală – inclusiv în cazul în care călătorul nu cumpără legitimația de transport – întrucât simplul fapt de a intra în zona în care este necesară deținerea unei legitimații de transport valabile ar presupune încheierea unui contract de transport de adeziune. Există însă opinii potrivit cărora raportul în cauză ar fi de natură contractuală numai în cazul în care călătorul cumpără legitimația de transport, în caz contrar, trebuind să se considere că acest raport are caracter normativ.

- În sfârșit, instanța de trimitere amintește că Curtea Constituțională și Curtea de Casație au precizat că „teoria clauzelor abuzive” din dreptul belgian s‑ar aplica și raporturilor juridice cu caracter normativ.

- În aceste condiții, Judecătorul de Pace din Antwerpen a suspendat judecarea cauzei și a adresat Curții următoarele întrebări preliminare:

1) Articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1371/2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar, coroborat cu articolul 2 litera (a) și cu articolul 3 din Directiva 93/13, trebuie interpretat în sensul că între societatea de transport și călător ia naștere un raport juridic contractual, chiar și atunci când acesta utilizează serviciile operatorului de transport fără a deține o legitimație de transport?

2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, protecția prevăzută în doctrină în materia clauzelor abuzive se extinde și asupra unui călător care utilizează un mijloc de transport public, fără o legitimație de transport, și care, din cauza unui astfel de comportament, este obligat să plătească o suprataxă, în plus față de prețul călătoriei, în conformitate cu condițiile generale ale operatorului de transport care sunt considerate de aplicabilitate generală, dat fiind caracterul lor normativ sau publicarea lor într‑un buletin oficial al statului?

3) Articolul 6 din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, care prevede că „[s]tatele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într‑un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un profesionist, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile potrivit dispozițiilor sale, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive”, se opune în orice situație ca instanța să modereze clauza considerată abuzivă sau să aplice, în locul acestei clauze, dreptul comun?

4) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea de mai sus, în ce condiții poate instanța națională să modereze clauza considerată abuzivă sau să o înlocuiască cu dreptul comun?

5) În cazul în care nu se poate răspunde in abstracto la întrebările de mai sus, se pune întrebarea dacă, în cazul în care întreprinderea feroviară națională sancționează potrivit dreptului civil un călător fără legitimație de transport, prin aplicarea unei suprataxe adăugate la prețul călătoriei, iar instanța ajunge la concluzia că suprataxa solicitată este abuzivă în sensul articolului 2 litera (a) coroborat cu articolul 3 din Directiva 93/13, articolul 6 din Directiva 93/13 se opune anulării clauzei în instanță și aplicării dreptului comun în materia răspunderii pentru repararea prejudiciului suferit de întreprinderea feroviară națională?” 

Analiză juridică

Pentru a dezvolta considerațiile sale, Avocatul general a pornit de la următoarele premise.

- Prima premisă: Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 și Directiva 93/13 nu conțin nicio precizare cu privire la natura juridică a raportului care există între un consumator care urcă la bordul unui tren și întreprinderea de transport.

- Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 prevede: „Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, încheierea și executarea unui contract de transport, precum și furnizarea de informații și de legitimații de transport sunt reglementate de dispozițiile titlurilor II și III din anexa I”.

- Articolul 6 din titlul II din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 se limitează la a preciza la alineatul (2): „Contractul de transport trebuie să fie confirmat prin una sau mai multe legitimații de transport eliberate călătorului. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 9, absența, neregularitatea sau pierderea legitimației de transport nu afectează existența sau validitatea contractului […]”.

- Articolul 9 din titlul II din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 prevede: „(1) Încă de la începerea călătoriei, călătorul trebuie să dețină o legitimație de transport valabilă și să o prezinte cu ocazia controlului legitimațiilor de transport. Condițiile generale de transport pot prevedea: (a) că un călător care nu prezintă o legitimație de transport valabilă trebuie să plătească, în afara prețului transportului, o suprataxă;(b) că un călător care refuză să facă plata imediată a prețului transportului sau a suprataxei poate fi exclus de la transport […]”.

- Așadar, aceste dispoziții doar presupun existența unui contract de transport încheiat în prealabil.

- Directiva 93/13 nu conține nicio referire la noțiunea de contract nici la momentul încheierii acestuia, limitându‑se la a presupune existența unui acord contractual pentru aplicarea reglementării privind clauzele abuzive.

- Prin urmare, niciuna dintre dispozițiile de drept al Uniunii citate de instanța de trimitere nu precizează când un raport juridic poate fi calificat drept contract de transport și cu atât mai puțin momentul în care un contract de transport poate fi considerat încheiat.

- Calificarea naturii raportului juridic care se constituie în situațiile descrise mai sus se înscrie, așadar, în marja deplină de apreciere a statelor membre(7).

- În consecință, dreptul Uniunii nu se opune unor dispoziții naționale care prevăd că o persoană care efectuează o călătorie cu trenul fără a deține o legitimație de transport valabilă și care nu își regularizează situația după control nu se află într‑un raport contractual cu întreprinderea feroviară.

- Prin urmare, considerăm că articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007, articolul 2 litera (a) și articolul 3 din Directiva 93/13 nu pot fi interpretate în sensul că între societatea de transport și călător ia întotdeauna naștere un raport contractual.

- În consecință, instanța națională va trebui să verifice, în lumina dreptului național, dacă există sau nu un raport contractual.

- A doua premisă este că fapta descrisă constituie o încălcare a valorilor sociale apărate, care, în diferitele ordini juridice, poate fi calificată din punct de vedere juridic ca o simplă neîndeplinire a obligațiilor contractuale, ca o contravenție sau chiar ca infracțiune, având în vedere interesele, inclusiv de drept public, implicate în transportul de călători.

- Astfel, după cum reiese din dosar, ne aflăm în fața unei situații în care un călător urcă la bordul trenului, conștient că nu deține o legitimație de transport și fără nicio intenție de a‑și îndeplini obligația de a plăti prețul unui serviciu de care beneficiază, nici chiar având în vedere diferitele posibilități pe care concesionarul serviciului le oferă în timpul sau după utilizarea serviciului respectiv.

- Aplicarea reglementării privind clauzele abuzive în situația unui călător fără legitimație de transport.  Pe baza premiselor expuse mai sus, pe fondul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită Curții, în esență, să stabilească dacă reglementarea privind clauzele abuzive cuprinsă în Directiva 93/13 se poate aplica și în ipoteza în care un călător urcă la bordul trenului fără legitimație de transport și, după ce a refuzat în mai multe ocazii să își regularizeze situația în conformitate cu condițiile generale de transport ale întreprinderii feroviare, este chemat în judecată de aceeași întreprindere pentru plata legitimației de transport plus o suprataxă. 

Concluzii

Avocatul General propune Curții să răspundă la cererea de decizie preliminară care i‑a fost adresată de Judecătorul de Pace din Antwerpen, numai în ceea ce privește a doua întrebare, după cum urmează:

Directiva 93/13/CEE nu reglementează condițiile de încheiere a contractului, iar reglementarea privind clauzele abuzive cuprinsă în aceasta se aplică, în principiu, numai raporturilor juridice de origine contractuală, a căror calificare în lumina dreptului intern revine instanței naționale. În ipoteza unui călător care utilizează serviciul de transport fără a fi cumpărat o legitimație de transport și care, ca urmare a unui astfel de comportament, este obligat să plătească o suprataxă pe lângă prețul legitimației de transport, instanța națională va trebui să califice în lumina dreptului intern natura contractuală sau necontractuală a raportului în cauză și să aprecieze dacă reglementarea privind clauzele abuzive se poate aplica oricărui raport dintre un profesionist și un consumator, inclusiv celor de natură necontractuală. În plus, aprecierea caracterului abuziv al clauzei prin care se impune plata unei suprataxe pe lângă prețul legitimației de transport în lipsa achiziționării prealabile și a regularizării ulterioare, prevăzută în condițiile generale de transport, va trebui să fie efectuată prin verificarea, cu respectarea articolului 3 din Directiva 93/13, a existenței unui dezechilibru semnificativ în poziția părților, având în vedere și faptul că, într‑o astfel de ipoteză, se suprapun interese private și interese publice și ținând seama de toate împrejurările speței și, în special, de caracterul ilicit al faptei consumatorului.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu