Speţa de mai jos ridică mai multe probleme din perspectiva firmei de transport în regim de taxi, mai ales ca fost reţinută copia autorizaţiei de transport: plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, dreptul la atac în contencios administrativ, dreptul angajatorului de a se întoarce împotriva angajatului pentru amenda plătită.
Contravenţiile constatate şi măsurile aplicate de R.A.R.
Ca urmare a controlului efectuat de către organele de poliție împreună cu un inspector de trafic din cadrul Registrului Auto Român, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției săvârșite de către salariatul Societății X. Y. - S.R.L. (operator de transport în regim de taxi), conducător auto al taximetrului, prin care acestuia i s-au reținut talonul și permisul de conducere, i-a fost aplicată o amendă contravențională și a fost anulată dovada privind inspecția tehnică periodică a autovehiculului, pentru conducerea acestuia cu defecțiuni la sistemul de direcție. Având în vedere faptul că acesta a săvârșit o serie de abateri ce constituie contravenții la regimul transportului rutier public de persoane în regim de taxi, în temeiul art. 56 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, distinct de procesul-verbal prin care a fost sancționat conducătorul auto, a fost întocmit procesul-verbal de reținere a copiei conforme a autorizației de transport în regim de taxi, ca sancțiune contravențională complementară aplicată persoanei juridice - societatea de transport.
Aceasta este, pe scurt, situaţia care a determinat firma de transport să deschidă proces având ca obiect o plângere contravențională, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție judeţean. Pe parcursul derulării procesului, reclamanta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În motivarea excepției, autoarea acesteia arată că:
- prevederile art. 25 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituționale, în măsura în care o copie a procesului-verbal nu este comunicată și persoanelor juridice afectate de aplicarea sancțiunii contravenționale complementare;
- şi prevederile art. 31 alin. (1) din același act normativ sunt considerate a fi neconstituționale, în măsura în care din interpretarea acestora nu rezultă și dreptul persoanei împotriva căreia s-a aplicat măsura contravențională complementară de a depune plângere împotriva acestei măsuri. Prin procesul-verbal întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean, a fost sancționat salariatul societății, însă de măsura complementară de reținere a copiei conforme a autorizației de transport, în vederea suspendării, este afectată societatea;
- nu există o alternativă de contestare a măsurii sancționatoare a contravenției complementare pe calea contenciosului administrativ, atât timp cât competența și procedura de soluționare a plângerilor contravenționale, atât împotriva celor principale, cât și a celor complementare, este reglementată de prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Reglementările atacate
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care au următorul conținut:
- art. 25 alin. (1): "Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.";
- art. 31 alin. (1): "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia."
Ce a spus Curtea Constituţională
Completul CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 49/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 355 din 24 aprilie 2018. Iată câteva din argumentele completului CCR.
• Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere, de către contravenient sau, după caz, de către partea vătămată sau proprietarul bunurilor confiscate, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
• Referitor la critica autoarei excepției potrivit căreia aceasta nu beneficiază de o cale de atac alternativă pentru formularea plângerii contravenționale, alta decât cea prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, respectiv pe calea contenciosului administrativ, prin Decizia nr. 1118/2009 Curtea a reținut că, "în sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, prin contencios administrativ se înțelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiției, cetățenii sunt apărați de eventualele abuzuri ale autorităților administrației publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefecților, miniștrilor și ale Guvernului însuși. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În schimb, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 cuprinde reglementări al căror scop îl constituie sancționarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deși nu se bucură de protecția legii penale, trebuie apărate prin mijloace extrapenale. [...] Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 183/2003, că «contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și au fost supuse unui regim administrativ». Scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivalează însă cu introducerea lor sub cupola Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aceasta este o lege care [...] are în vedere raporturile stabilite între cetățean și autoritățile publice prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ."
• În speță, distinct de procesul-verbal de constatare a contravenției prin care a fost sancționat contravenientul, salariat al societății, a fost întocmit procesul-verbal prin care a fost aplicată societății sancțiunea complementară a reținerii copiei conforme a autorizației de transport - ca măsură ce are caracterul unei măsuri administrative, proces-verbal în cuprinsul căruia s-a stipulat faptul că, "împotriva măsurii de reținere a copiei conforme a autorizației de transport se poate face plângere la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare." Așa fiind, chiar dacă autoarea excepției nu are calitatea procesual activă de a ataca procesul-verbal prin care a fost sancționat contravenientul, nejustificând niciun interes în formularea unei plângeri contravenționale împotriva acestuia, societatea beneficiază de o cale de atac împotriva procesului-verbal prin care i s-a aplicat, în mod direct, sancțiunea reținerii copiei conforme a autorizației de transport, ca sancțiune complementară subsecventă sancțiunilor contravenționale principale aplicate contravenientului.
• Obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârșită de către conducătorul auto este o soluție legislativă justificată prin raportul de prepușenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier și conducătorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligația de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului și documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, societatea are la dispoziție o acțiune în regres împotriva prepusului. Astfel, în situația în care un salariat este responsabil de conduita ilicită care a atras sancționarea contravențională a angajatorului persoană juridică, posibilitatea angajatorului de a regresa împotriva salariatului vinovat, pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de sancțiune contravențională, precum și a pagubelor înregistrate în urma aplicării sancțiunilor contravenționale complementare, se poate face în condițiile art. 254 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, privind angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
