21 Aprilie, 2019

Bunuri desigilate şi returnate în baza unui contract la distanţă

O recentă decizie a CJUE a răspuns la întrebări preliminare privind dreptul de retragere dintr-un contract încheiat la distanţă, dacă bunul achiziţionat a fost desigiliat de consumator. 

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 6 alineatul (1) litera (k) și a articolului 16 litera (e) din Directiva nr. 83/2011 privind drepturile consumatorilor. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între slewo – schlafen leben wohnen GmbH (denumită în continuare „slewo”), pe de o parte, și domnul Sascha Ledowski, pe de altă parte, cu privire la exercitarea, de către acesta din urmă, a dreptului său de retragere referitor la o saltea cumpărată pe site‑ul internet al slewo. 

Litigiul care a generat întrebările preliminare

- Firma slewo este o întreprindere de vânzări online, care comercializează printre altele saltele.

- La 25 noiembrie 2014, domnul Ledowski a comandat, pe site‑ul internet al slewo, o saltea în scopuri private, la prețul de 1 094,52 euro. Condițiile generale de vânzare reproduse pe factura întocmită de slewo conțineau, printre altele, „informații în atenția consumatorilor privind retragerea”, redactate după cum urmează:

„Vom suporta costul returnării bunurilor. […] Dreptul dumneavoastră de retragere se stinge înainte de termen în următoarele cazuri: în cazul contractelor pentru furnizarea de bunuri sigilate care nu pot fi returnate din motive de protecție a sănătății sau din motive de igienă, dacă bunurile au fost desigilate după livrare.”

- La momentul livrării, salteaua comandată de domnul Ledowski era acoperită cu o folie de protecție, pe care acesta din urmă a îndepărtat‑o ulterior.

- Printr‑un e‑mail din 9 decembrie 2014, domnul Ledowski a informat slewo că dorea să returneze salteaua respectivă și i‑a solicitat să organizeze transportul ei.

- Întrucât acest transport nu a fost organizat de slewo, domnul Ledowski a plătit el însuși costurile transportului, care se ridicau la 95,59 euro.

- Domnul Ledowski a sesizat Tribunalul Districtual din Mainz cu o cerere de rambursare, de către slewo, a prețului de achiziție și a costurilor transportului saltelei în cauză, în valoare totală de 1 190,11 euro, majorată cu dobânzi, precum și a cheltuielilor reprezentând onorariile de avocat.

- Prin Hotărârea pronunţată,Tribunalul Districtual din Mainz a admis această cerere.

-Tribunalul Regional din Mainz a confirmat, în apel, hotărârea menționată.

- În aceste condiții, slewo a formulat recurs la Curtea Federală de Justiție din Germania. 

Considerentele instanţei de trimitere pentru întrebările preliminare

- Instanța de trimitere consideră că articolul 16 litera (e) din Directiva 2011/83 nu exclude dreptul de retragere decât dacă, după desigilare, bunul nu ar mai putea fi comercializat din motive de protecție a sănătății sau din motive de igienă, cum este cazul, printre altele, al anumitor produse cosmetice sau de igienă, cum sunt periuțele de dinți.

- În această privință, instanța de trimitere amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, dispozițiile care derogă de la un drept conferit de dreptul Uniunii, precum dreptul de retragere în discuție în cauza principală, sunt de strictă interpretare.

- Or, spre deosebire de articolele de igienă în sens strict, o saltea returnată de un consumator după ce a fost desigilată nu ar fi definitiv improprie pentru comercializare. Această concluzie ar decurge în special din modul în care sunt utilizate saltelele în sectorul hotelier, din existența, printre altele pe internet, a unei piețe pentru saltele de ocazie, precum și din posibilitatea de a curăța saltelele care au fost utilizate.

- În opinia instanței de trimitere, în ipoteza în care articolul 16 litera (e) din Directiva 2011/83 ar trebui interpretat în sensul că bunurile care pot intra direct în contract cu corpul uman, precum saltelele, atunci când sunt utilizate potrivit destinației lor, chiar dacă comerciantul le poate face din nou apte de a fi comercializate grație unor măsuri de curățare adecvate, fac parte din bunurile care nu pot fi returnate din motive de protecție a sănătății sau din motive de igienă vizate de această dispoziție, se pune problema condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească ambalajul unor astfel de obiecte și dacă trebuie să reiasă cu claritate din condițiile concrete, printre altele din aplicarea cuvântului „sigilat” pe ambalaj, că nu este vorba despre o simplă ambalare pentru transport, ci că bunul a fost sigilat din motive de protecție a sănătății sau din motive de igienă.

- În plus, instanța de trimitere consideră că articolul 6 alineatul (1) litera (k) din Directiva 2011/83 nu oferă precizări suficiente cu privire la conținutul informațiilor pe care comerciantul este obligat să le ofere consumatorului, înainte ca un contract la distanță să producă efecte obligatorii pentru acesta, în ceea ce privește împrejurările în care consumatorul își pierde dreptul de retragere, conform articolului 16 litera (e) din această directivă.

 În aceste condiții, Curtea Federală de Justiție a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 16 litera (e) din Directiva 2011/83 trebuie interpretat în sensul că printre bunurile menționate la acest articol, care nu pot fi returnate din motive de protecție a sănătății sau din motive de igienă, se numără și acele bunuri (de exemplu, saltele) care, atunci când sunt folosite în mod corespunzător, pot să intre direct în contact cu corpul uman, însă pot fi din nou comercializate după ce comerciantul a luat măsurile (de curățare) corespunzătoare?

2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

a) care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească ambalajul unui bun pentru a se putea considera că bunul este sigilat în sensul articolului 16 litera (e) din Directiva 2011/83

și

b) informația pe care comerciantul trebuie să o furnizeze, potrivit articolului 6 alineatul (1) litera (k) din Directiva 2011/83, înainte de producerea efectelor obligatorii ale contractului asupra consumatorului, trebuie să atragă atenția acestuia din urmă asupra faptului că va pierde dreptul de retragere dacă desigilează bunul, vizând concret obiectul cumpărat (în speță, o saltea) și faptul că acesta este sigilat?” 

Răspunsul la întrebările preliminare dat prin Hotărârea CJUE

Prin hotărârea pronunţată, Curtea de Justiţie a UE arată că articolul 16 litera (e) din Directiva 2011/83 privind drepturile consumatorilor trebuie interpretat în sensul că nu intră în sfera noțiunii „bunuri sigilate care nu pot fi returnate din motive de protecție a sănătății sau din motive de igienă și care au fost desigilate de consumator”, în sensul acestei dispoziții, un bun, precum o saltea, a cărui protecție a fost îndepărtată de consumator după livrarea acestuia 

Hotărârea CJUE din 27 martie 2019 în cauza C‑681/17, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Curtea Federală de Justiție din Germania, în procedura slewo – schlafen leben wohnen GmbH împotriva Sascha 

Cadrul juridic

Reţinem câteva din trimiterile Curţii la Directiva nr. 83/2011.

- Potrivit considerentelor (34), (37), (47) și (49) ale Directivei 2011/83:

(34)  Comerciantul ar trebui să transmită consumatorului informații clare și inteligibile înainte ca acesta din urmă să își asume obligații în temeiul unui contract la distanță […]

[…]

(37) Deoarece în cazul vânzărilor la distanță consumatorul nu are posibilitatea de a vedea bunurile înainte de încheierea contractului, acesta ar trebui să aibă dreptul de a se retrage. Din același motiv, consumatorului ar trebui să i se permită să testeze și să verifice bunurile pe care le‑a cumpărat în măsura în care este necesar pentru a stabili natura, caracteristicile și modul de funcționare a bunurilor […]

[…]

(47) Unii consumatori își exercită dreptul de retragere după ce au utilizat bunurile într‑o măsură care depășește limita necesară stabilirii naturii, caracteristicilor și modului de funcționare a bunurilor. În acest caz, consumatorul nu ar trebui să își piardă dreptul de retragere, ci să răspundă pentru eventuala diminuare a valorii bunurilor. Pentru a stabili natura, caracteristicile și modul de funcționare a bunurilor, consumatorul ar trebui să le mânuiască și să le inspecteze în același mod în care i s‑ar permite să o facă într‑un magazin. De exemplu, consumatorul ar trebui doar să probeze un articol de îmbrăcăminte, nu să îl poarte. Prin urmare, în timpul perioadei de retragere, consumatorul ar trebui să mânuiască și să inspecteze bunurile cu grija necesară. Obligațiile consumatorului în cazul retragerii nu ar trebui să descurajeze consumatorul să exercite dreptul său de retragere.

[…]

(49) Ar trebui să existe anumite excepții de la dreptul de retragere […] în cazul contractelor la distanță […]. Un drept la retragere ar putea fi inadecvat, de exemplu, având în vedere natura anumitor bunuri sau servicii. […]”

- Articolul 6 din directiva menționată, intitulat „Cerințe de informare pentru contractele la distanță și cele negociate în afara spațiilor comerciale”, prevede, la alineatul (1), următoarele:

„Înainte ca un contract la distanță […],să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, comerciantul trebuie să îi furnizeze consumatorului următoarele informații în mod clar și inteligibil:

[…]

(k) în cazul în care dreptul de retragere nu este prevăzut în conformitate cu articolul 16, informația conform căreia consumatorul nu va beneficia de un drept de retragere sau, după caz, circumstanțele în care consumatorul își pierde dreptul de retragere;

[…]”

- Articolul 9 din aceeași directivă, intitulat „Dreptul de retractare”, prevede, la alineatul (1), următoarele:

„Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 16, consumatorul beneficiază de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage dintr‑un contract la distanță […] fără a fi nevoit să justifice decizia de retragere și fără a suporta alte costuri decât cele prevăzute la articolul 13 alineatul (2) și la articolul 14.”

- În temeiul articolului 12 din Directiva 2011/83, intitulat „Efectele retragerii”:

„Exercitarea dreptului de retragere pune capăt obligațiilor părților contractuale:

(a) de a executa contractul la distanță […]

[…]”

- Articolul 13 din această directivă, intitulat „Obligațiile care revin comerciantului în cazul retragerii”, prevede, la alineatul (1), următoarele:

„Comerciantul rambursează toate sumele pe care le‑a primit drept plată din partea consumatorului, inclusiv, după caz, costurile livrării, fără întârziere nejustificată și, în orice caz, nu mai târziu de 14 zile de la data la care este informat de decizia de retragere din contract a consumatorului în conformitate cu articolul 11.

[…]”

- Articolul 14 din directiva menționată, intitulat „Obligațiile consumatorului în cazul retragerii”, prevede, la alineatul (2), următoarele:

„Consumatorul este responsabil doar în ceea ce privește diminuarea valorii bunurilor care rezultă din manipularea bunurilor, altele decât cele necesare pentru determinarea naturii, caracteristicilor și funcționării bunurilor. […]”

- Articolul 16 din aceeași directivă, intitulat „Exceptări de la dreptul de retragere”, are următorul cuprins:

„Statele membre nu asigură dreptul de retragere prevăzut la articolele 9-15 în ceea ce privește contractele la distanță […] pentru:

[…]

(e) furnizarea de bunuri sigilate care nu pot fi returnate din motive de protecție a sănătății sau din motive de igienă și care au fost desigilate de consumator;

 

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu