24 August, 2019

Bunuri confiscate şi regimul fiscal al acestora. O critică de neconstituţionalitate

O societate a fost sancționată cu amendă contravențională, dispunându-se și confiscarea sumei rezultate din vânzarea produselor energetice pe perioada suspendării activității de comercializare. De aici s-a ajuns, în proces, la o critică de neconstituţionalitate privitor la dispoziţiile legale aplicabile. 

Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, republicată. Excepția a fost ridicată de Societatea M.B.- S.R.L., în soluționarea plângerii contravenționale formulate cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prin care s-a reținut că autoarea excepției a încălcat prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, întrucât nu a respectat sancțiunea complementară privind suspendarea activității de comercializare a produselor energetice în sistem en detail pentru perioada 22-30 octombrie 2016, sancțiune dispusă, anterior, de inspectorii antifraudă. Prin procesul-verbal, autoarea excepției a fost sancționată cu amendă contravențională, dispunându-se și confiscarea sumei rezultate din vânzarea produselor energetice pe perioada suspendării activității de comercializare. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate

Sunt criticate dispozițiile art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, republicată, care au următorul conținut: “Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă.”

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține, în esență, că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 12/1990 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma “sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției” se înțeleg sumele dobândite prin săvârșirea contravenției, inclusiv valoarea accizelor și taxei pe valoarea adăugată care au fost achitate deja bugetului de stat. Învederează faptul că atât accizele, cât și taxa pe valoarea adăugată reprezintă taxe cuvenite bugetului de stat, suportate de consumatorul final, care se adaugă prețului de vânzare și sunt evidențiate separat. În momentul în care aceste taxe, aferente și incluse în suma dobândită prin săvârșirea contravenției, au fost plătite bugetului de stat, confiscarea ulterioară a unei sume egale cu toată suma încasată de contravenient conduce la “deposedarea” acestuia de o sumă mai mare decât cea “dobândită prin săvârșirea contravenției”. 

În soluţionarea criticii de neconstituţionalitate sunt de reţinut cele două aspecte, adică atât legalitatea confiscării bunurilor, cât şi chestiunea obligaţiilor fiscale. Iată principalele concluzii al completului CCR, pe cele două chestiuni. 

Confiscarea bunurilor

• Măsura confiscării beneficiilor și încasărilor rezultate din vânzarea unor asemenea mărfuri apare ca o măsură subsidiară dobândirii ilegale și se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârșirea contravenției

 Aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, întrucât sunt consecința unor încălcări ale legii.

• În ceea ce privește critica potrivit căreia prin dispozițiile de lege contestate s-ar încălca prevederile art. 1 referitoare la protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a observat că Instanța de la Strasbourg, deși a recunoscut că o anumită măsură de confiscare a unor bunuri reprezintă o privare de proprietate, a reținut că aceasta nu intră sub incidența celei de-a doua fraze din paragraful 1 al art. 1 din Primul Protocol, ci ține de paragraful 2, care reglementează folosința bunurilor în conformitate cu interesul general. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, în speță, confiscarea efectuată a avut drept scop prevenirea folosirii bunurilor confiscate de către reclamant pentru săvârșirea altor infracțiuni. 

Obligaţiile fiscale incidente

• Față de susținerile autoarei excepției – în ceea ce privește obligațiile fiscale la care face referire, Curtea reține ca fiind relevante dispozițiile art. 25 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, potrivit cărora “Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile, datorate către autoritățile române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepția celor aferente contractelor încheiate cu aceste autorități”, ale art. 68 alin. (7) lit. f) din același act normativ, care, de asemenea, prevăd că “Nu sunt cheltuieli deductibile: f) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispozițiilor legale în vigoare și penalitățile, datorate autorităților române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepția celor plătite, conform clauzelor din contractele comerciale încheiate cu aceste autorități.”

• Potrivit art. 14 din Codul de procedură fiscală, având denumirea marginală “Prevalența conținutului economic al situațiilor relevante din punct de vedere fiscal”, veniturile, alte beneficii și elemente patrimoniale sunt supuse legislației fiscale indiferent dacă sunt obținute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale. Situațiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanță cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condițiile prezentului cod. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operațiuni sau tranzacții, cu respectarea fondului economic al acestora. Totodată, organul fiscal stabilește tratamentul fiscal al unei operațiuni având în vedere doar prevederile legislației fiscale, tratamentul fiscal nefiind influențat de faptul că operațiunea respectivă îndeplinește sau nu cerințele altor prevederi legale. Curtea reține că aceste din urmă prevederi reprezintă temeiul reîncadrării operațiunilor economice, al redefinirii stării de fapt fiscale în scopul impozitării veniturilor sau bunurilor persoanelor fizice, persoanelor juridice sau entităților fără personalitate juridică.

• Așadar, alin. (3) al art. 14 din Codul de procedură fiscală prevede, în mod expres, eliminarea criteriului legalității operațiunii atunci când se analizează dreptul de deducere a unei cheltuieli ori a taxei pe valoare adăugată aferente unei achiziții de bunuri sau servicii. Cu toate acestea, potrivit alin. (2) al art. 14 din Codul de procedură fiscală, realitatea economică trebuie apreciată doar pe baza probelor administrate, orice redefinire fiscală a unor operațiuni fiind necesar să se facă în acord cu art. 12 din Codul de procedură fiscală, așadar respectându-se principiul bunei-credințe, în aceeași măsură contribuabilul având dreptul să contribuie chiar el la clarificarea stării de fapt fiscale, în temeiul art. 9 din Codul de procedură fiscală.

• În aceste condiții, dispozițiile art. 3 din Legea nr. 12/1990, care prevăd confiscarea veniturilor din activități comerciale ilicite, nu sunt afectate de vicii de neconstituționalitate, având în vedere, astfel cum s-a arătat, că măsura confiscării unor bunuri sau valori reprezintă consecința unei încălcări a legii, este o măsură subsidiară dobândirii ilegale a beneficiilor/încasărilor și se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârșirea contravenției.

• Eventualele nemulțumiri ale autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la obligațiile fiscale aferente operațiunilor desfășurate de aceasta trebuie să fie soluționate în concurs cu organele fiscale, în acord cu normele fiscale în vigoare, pentru a se ajunge la concluzia că anumite operațiuni nu au fundament economic și nu atrag consecințe fiscale. 

CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 242/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 600 din 13 iulie 2018.

Ai nevoie de Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu