Începând cu data de 10 ianuarie 2015, Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială va abroga Regulamentul (CE) nr. 44/2001. În continuare sunt prezentate principalele modificări aduse de acest act în materia competenței judiciare, recunoașterii și executării hotărârilor în materie civilă și comercială.

Extinderea domeniului de aplicare a Regulamentului în ceea ce privește convenția atributivă de competență

Articolul 25 alin. (1) al Regulamentului, în comparație cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001, extinde domeniul de aplicare al prevederilor referitoare la convenția atributivă de competență, înlăturând necesitatea ca minim una dintre părți să aibă domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru.

Independența convenției atributive de competență

Articolul 25 alin. (5) al Regulamentului prevede că o convenție atributivă de competență inclusă într-un contract este considerată o convenție independentă de celelalte clauze ale contractului, iar valabilitatea acesteia nu poate fi contestată doar pe motivul că respectivul contract nu este valabil.

Renunțarea la necesitatea declarării ca executorie a unei hotărâri pronunțate într-un stat membru în scopul punerii sale în executare în alt stat membru

Articolul 39 din Regulament prevede că o hotărâre pronunțată într-un stat membru care este executorie în statul membru respectiv este executorie în celelalte state membre fără a fi necesară o hotărâre de încuviințare a executării (care era cerută anterior conform articolului 38 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001).

Pentru ca o hotărâre pronunţată într-un stat membru să fie pusă în executare într-un alt stat membru este necesar ca reclamantul să furnizeze autorității competente de executare o copie a hotărârii, care întrunește condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității acesteia, precum și un certificat emis de instanța de origine care atestă că hotărârea este executorie și care conține un rezumat al hotărârii, precum şi, dacă este cazul, informaţii relevante cu privire la cheltuielile de judecată recuperabile şi la calcularea dobânzii.

Protecția acordată convenției părților cu privire la competența de soluționare a litigiului

Regulamentul (CE) nr. 44/2001 prevedea în articolul 27 faptul că în situația în care mai multe cereri având același obiect și aceeași cauză sunt introduse între aceleași părți înaintea unor instanțe din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu acțiunea până în momentul în care se stabilește competența primei instanțe sesizate. Potrivit Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 această prevedere îşi găseşte aplicabilitatea și în prezent, inclusiv în cazul în care, prin introducerea unei cereri într-un alt stat decât cel convenit, este încălcată convenția părților cu privire la competența de soluționare a litigiului.

Regulamentul introduce, în articolul 31 alin. (2), prevederea conform căreia atunci când este sesizată o instanță dintr-un stat membru căreia o convenție a părților îi conferă competență exclusivă, orice instanță dintr-un alt stat membru suspendă acțiunea până când instanța sesizată pe baza convenției stabilește că nu este competentă în temeiul convenției.

Noi reguli privind acțiunile pendinte înaintea unei instanțe dintr-un stat terț

Regulamentul introduce, prin articolul 34, posibilitatea suspendării unei acțiuni de către o instanță a unui stat membru, în cazul în care o altă acțiune conexă este pendinte înaintea instanței dintr-un stat terț la momentul sesizării instanței din statul membru, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• este oportună instrumentarea și judecarea acțiunilor conexe împreună, pentru a se evita riscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile în cazul judecării separate a acțiunilor,
• se preconizează că instanța din statul terț va pronunța o hotărâre care poate fi recunoscută și, dacă este cazul, executată în statul membru respectiv,
• instanța din statul membru consideră că suspendarea este necesară pentru buna administrare a justiției.

Conform aceluiași articol, instanța statului membru poate încheia procedurile dacă acțiunea în fața instanței din statul terț s-a încheiat și are drept rezultat pronunțarea unei hotărâri care poate fi recunoscută și executată în statul membru respectiv.

Totodată este prevăzută posibilitatea ca instanța din statul membru să continue judecarea acțiunii în orice moment dacă:

• instanța din statul membru consideră că nu mai există riscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile;
• acțiunea în fața instanței din statul terț a fost suspendată sau întreruptă;
• instanța din statul membru consideră că este puțin probabil ca acțiunea în fața instanței din statul terț să se încheie într-un interval rezonabil; sau
• continuarea acțiunii este necesară pentru buna administrare a justiției.

Reguli privind conflictul de legi

Regulamentul desemnează legea statului membru indicat în convenția atributivă de competență drept legea în raport cu care se va examina îndeplinirea condițiilor de fond ale convenției.

Autor:

Sergiu Negreanu
Ţuca Zbârcea & Asociaţii
sergiu.negreanu@tuca.ro 

Editori:

Mihai Dudoiu
Partener, Ţuca Zbârcea & Asociaţii
mihai.dudoiu@tuca.ro 

Patricia Enache
Senior Associate, Ţuca Zbârcea & Asociaţii
patricia.enache@tuca.ro