Miercuri, 19 noiembrie 2025, Ministerul Muncii a publicat în transparență publică Proiectul de ”Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu”.
Astfel, Guvernul revine cu un nou Proiect de lege privind pensiile de serviciu, după ce tentativa anterioară a fost respinsă în bloc prin Decizia CCR nr. 479/2025, care a declarat actul „neconstituțional în ansamblul său”. Acesta a fost doar ultimul episod dintr-o suită lungă de confruntări juridice: Decizia CCR nr. 467/2023 și Decizia nr. 724/2024 invalidaseră, deja, încercările precedente de reformă, consolidând ideea că orice atingere adusă acestui sistem este tratată ca o intruziune în „independența justiției”.
Subiectul pensiilor de serviciu numite fără eufemisme drept „pensii speciale”, a polarizat opinia publică românească. În jurul acestor pensii s-a construit o adevărată fortăreață a privilegiilor, apărată cu tenacitate de magistrați și instituțiile sistemului judiciar. De fiecare dată când statul a încercat să reformeze acest domeniu, reacția a fost promptă: memorii, avize negative, sesizări la Curtea Constituțională – o mobilizare impecabilă a unei profesii care, atunci când vine vorba de propriile beneficii, își cunoaște foarte bine puterea.
În România, independența justiției a ajuns să fie invocată, nu doar pentru protejarea actului de judecată, ci și pentru justificarea unor scheme de pensionare care nu au legătură cu principiul contributivității. Iar corpul magistraților, un grup profesional altfel respectabil, se apără cu o solidaritate care, privită din exterior, seamănă mai degrabă cu logica unei caste decât cu cea a unui serviciu public: Cum poate echitatea și contributivitatea pensiilor să constituie o amenințare la adresa independenței justiției?
Realitatea arată că presiunea reformei a devenit inevitabilă. Jalonul 215 din PNRR impune „reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale”, iar Comisia Europeană a suspendat deja 869 de milioane de euro prin Decizia C(2025)3490. În același timp, economia românească traversează o perioadă dificilă: deficitul bugetar a urcat la 9,3% din PIB, datoria publică la 54,8%, iar costurile cu dobânzile depășesc anual 8 miliarde de euro.
În acest context, proiectul actual încearcă o nouă reașezare a sistemului: creșterea treptată a vârstei de pensionare, extinderea vechimii la 35 de ani, reducerea procentului aplicat bazei de calcul la 55%, limitarea actualizărilor și eliminarea progresivă a unor vechimi asimilate.
Reforma pensiilor de serviciu încearcă din nou să spargă zidul rezistenței instituit de o categorie profesională care s-a obișnuit cu un tratament aparte. Este o tentativă necesară, într-o zonă în care, prea des, principiul echității sociale a pierdut în fața unui reflex de autoconservare.
Schimbări preconizate în expunerea de motive la acest proiect:
Ținând cont de considerentele Curții Constituționale din Decizia nr. 467/2023 și din Decizia nr. 724/2024, Guvernul României îşi propune o intervenţie legislativă care să reglementeze condițiile de acordare a pensiilor de serviciu, cuantumul acestora, criterii de majorare/actualizare, un prim pas în acest demers constituindu-l pensiile de serviciu din sistemul justiţiei, respectiv:
- pensiile judecătorilor și procurorilor (reglementate prin Legea nr. 303/2022),
- pensiile personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (reglementate prin Legea nr. 567/2004), precum și
- pensiile magistraților asistenți și ale personalului de specialitate juridică asimilat acestora din cadrul Curții Constituționale (reglementate prin Legea nr. 361/2023), toate aceste categorii de pensii guvernate de norme similare sau chiar identice.
Proiectul de act normativ propune următoarele măsuri:
➢ 35 de ani vechime în muncă și creșterea graduală a vârstei de pensionare
Masurile vizează instituirea vârstei de 49 ani ca vârstă minimă de pensionare până la data de 31 decembrie 2026 și creșterea treptată (între 1 ianuarie 2026 și 31 decembrie 2041) a vârstei de pensionare cu câte un an pentru fiecare generație de magistrați până la vârsta standard de pensionare de 65 de ani.
Ambele măsuri au drept obiectiv armonizarea dintre principiile generale referitoare la pensii instituite prin Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii și principiile care guvernează pensiile de serviciu din domeniul justiției. De asemenea, o astfel de reglementare este de natură să conducă la creșterea vârstei de pensionare a magistraților din România până la un nivel comparabil cu vârsta de pensionare a magistraților din celelalte state membre ale Uniunii Europene, pentru care media vârstei de pensionare este de 65 de ani, potrivit datelor făcute publice de către Comisia Europeană. Date fiind standardele unitare privind statul de drept și independența justiției aplicabile la nivelul Uniunii Europene, nu se poate argumenta că în cazul României standardele în aceeași privință pot fi diferite. Având în vedere considerentele Curții Constituționale din Decizia nr. 467/2023, în mod special paragrafele 122-124,
creșterea vârstei de pensionare se va realiza treptat, între 1 ianuarie 2026 și 31 decembrie 2041, asigurând astfel previzibilitate și predictibilitate, cu scopul respectării principiului securității juridice. Pentru a evita viciile de neconstituționalitate indicate în cadrul Deciziei nr. 467/2023, proiectul propune:
- instituirea vârstei de 49 ani ca vârstă minimă de pensionare până la data de 31 decembrie 2026;
- creșterea treptată a vârstei de pensionare cu câte un an pentru fiecare generație de magistrați.
O astfel de reglementare ar minimiza riscul de a realiza o creștere bruscă și intempestivă a vârstei de pensionare. Dimpotrivă, reglementarea propusă este proiectată astfel încât să asigure o creștere treptată a vârstei de pensionare, eliminând condiția ca anul în care se îndeplinește condiția de vechime și anul în care se împlinește vârsta de pensionare să fie același.
- Introducerea unui număr rezonabil de etape de eșalonare până la atingerea vârstei standard de pensionare din sistemul public de pensii, iar ulterior ultimei etape se va ajunge la vârsta de 65 de ani. Având în vedere această dată, nu a mai fost introdusă condiția unei vârste diferențiate între bărbați și femei întrucât Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii prevede în cadrul Anexei 5 aplicarea începând cu 2035 a unei vârste egale de pensionare de 65 de ani, atât pentru femei cât și pentru bărbați.
- Introducerea etapizată a condiției de 35 de ani vechime totală în muncă, iar nu doar în magistratură, condiţie care va introdusă treptat. De asemenea, potrivit legislației în vigoare, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta propunere în vederea obținerii pensiei de serviciu nu va afecta dreptul la pensie în sistemul public de pensii sau la pensie de serviciu stabilită potrivit altor acte normative, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de legislația incidentă.
➢ Stabilirea unei noi eşalonări a vechimilor asimilate care intră în calculul perioadei utile pentru pensia de serviciu pe o perioadă de 10 ani de la momentul intrării în vigoare a noilor reglementări, respectiv până la 31 decembrie 2035;
- Potrivit reglementării propuse, perioada de 5 ani vechime în funcţii/profesii asimilate va fi treptat eliminată, cu scăderea unui an de vechime asimilată la fiecare doi ani calendaristici. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2036, această posibilitate va fi complet eliminată. Totuși, etapizarea are ca obiectiv respectarea principiului securității juridice, eliminarea perioadei de 5 ani fiind realizată în mod treptat și predictibil.
➢ Stabilirea unui cuantum al pensiei de 55% din baza de calcul reprezentată de media indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a sporurilor pentru care au fost reținute contribuții de asigurări sociale realizate în ultimele 60 de luni de activitate înainte de data pensionării, cu limitarea cuantumului net al pensiei de serviciu la 70% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. - Conform angajamentelor luate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență, toate pensiile trebuie să fie bazate pe principiul contributivității sau să aibă un cuantum cât mai apropiat de o pensie bazată pe contributivitate. Totuși, potrivit deciziilor Curții Constituționale, anumite profesii, cum este și cazul celei de magistrat sau a celor asimilate ori similare, justifică obținerea unui venit suplimentar, care nu este bazat pe contributivitate, ca urmare a existenței pe parcursul întregii cariere a interdicției de a ocupa și alte funcții sau de a desfășura alte activități ce ar putea genera venituri suplimentare, precum și a îngrădirii exercitării anumitor drepturi fundamentale, așa cum este cazul drepturilor prevăzute de art. 37 și art. 40 din Constituție. Potrivit Curții Constituționale, această componentă a pensiei de serviciu a magistraților garantează independența acestora și, implicit, independența justiției.
- Astfel, pentru a atinge atât obiectivul de a aduce pensiile de serviciu la un nivel cât mai apropiat de cel al pensiilor contributive, păstrând în același timp o componentă care nu este bazată pe contributivitate, este propusă stabilirea cuantumului pensiei raportat la ultimele 60 de luni de activitate, cu o creștere de 12 luni față de prevederea actuală, în scopul creșterii relevanței acestor venituri, inclusiv din perspectiva principiului contributivității. De asemenea cuantumul pensiei va fi de 55% din baza de calcul reprezentată de media indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a sporurilor pentru care au fost reținute contribuții de asigurări sociale, reprezentând o scădere de 25% din procentul actual.
- O asemenea reglementare menține, în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale, o componentă a pensiei care nu se bazează pe contributivitate, dar care are rolul de a compensa restricțiile specifice profesiei de magistrat. O simulare efectuată pe baza regulilor din sistemul public de pensii arată că, pentru un stagiu complet de 35 de ani, pensia brută ar reprezenta doar între 30% și 40% din ultimul salariu brut, în timp ce modificarea propusă pentru pensiile acordate magistraților va duce la o pensie brută de 55%. Astfel, în cazul unui magistrat care, pe parcursul carierei de 35 de ani, a avut un venit brut în creștere de la aproximativ 11.500 lei (nivel mediu pentru un magistrat stagiar) până la aproximativ 33.000 lei (nivel mediu pentru un magistrat de Curte de Apel/Parchet de pe lângă Curte de Apel, incluzând sporuri), pensia pe care acesta ar fi obținuto ca urmare a aplicării dispozițiilor sistemului public de pensii ar fi de cel mult 11.000 lei brut, ceea ce va corespunde unei pensii nete de aproximativ 9.500 lei. În schimb, conform normelor propuse prin această inițiativă, aceeași persoană ar primi o pensie brută de circa 17.000 lei, ceea ce corespunde unui venit net de aproximativ 14.000 lei, cu 4.500 lei mai mult față de ipoteza aplicării normelor specifice sistemului public de pensii. Prin urmare, componenta necontributivă a pensiei de serviciu rămâne semnificativă, ducând la o creștere de aproximativ 50% a pensiei ce ar fi fost obținută potrivit normelor specifice sistemului public de pensii și putând fi considerată o compensație rezonabilă pentru limitările impuse magistraților de-a lungul carierei. - Suplimentar angajamentelor luate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență, modificările aduse sunt justificate și de situația economică dificilă a României, generată în mare parte de creșterea semnificativă a cheltuielilor bugetare raportare la produsul intern brut și, implicit, a creșterii deficitului bugetar și acumulării unei datori publice sporite.
➢ Modificarea dispoziţiilor privind acordarea bonificaţiei de 1% şi actualizarea pensiei, în sensul restrângerii acestor posibilităţi doar la persoanele cu decizii de pensionare sau care îndeplinesc condiţiile de pensionare, fără a fi afectate drepturile câștigate ale acestora.
- Date fiind dificultățile bugetare existente, s-a luat măsura eliminării bonificațiilor existente, însă doar pentru viitor. Astfel, dreptul la o bonificație de 1% aplicată pentru fiecare an suplimentar față de vechimea de 25 de ani va fi conservat, continuând să facă parte din pensie pentru persoanele care aveau dreptul de a primi această bonificație la data intrării în vigoare a legii. În schimb, aceste bonificații nu vor mai fi aplicate și pentru eventualele perioade viitoare suplimentare, modificarea normativă, respectiv eliminarea bonificației de 1%, guvernând exclusiv situații viitoare.
- Similar, actualizarea pensiilor prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară, introdusă prin Legea nr. 282/2023, va continua să se aplice pentru toate persoanele care au dobândit deja dreptul la pensie. În schimb, pentru persoanele care vor dobândi în viitor dreptul la pensie, vor fi aplicabile dispozițiile în vigoare ale Legii nr. 303/2022 privind actualizarea anuală prin raportare la rata medie anuală a inflaţiei.
Prin stabilirea acestui mod de calcul a actualizării exclusiv pentru viitor este evitată orice retroactivitate. De altfel, actualizarea pensiilor, inclusiv a pensiilor de serviciu, nu a fost considerată un drept existent, fiind în mai multe rânduri suspendată pentru motive ce țin de situația economică, similar cauzelor ce au determinat adoptarea prezentelor prevederi. Cel mai recent, o astfel de suspendare a actualizărilor, inclusiv în cazul magistraților, a fost realizată prin Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare.
➢ Introducerea posibilităţii de pensionare anticipată la împlinirea unei vechimi minime de 35 de ani în funcţiile respective, cu aplicarea unei reduceri anuale de 2% din baza de calcul pentru fiecare an care lipseşte până la împlinirea vârstei standard de pensionare din sistemul public.
- Noua reglementare are ca obiectiv să asigure o formă de pensionare anticipată pentru persoanele care au lucrat în magistratură semnificativ mai mult față de vechimea minimă necesară, eliminând condiția vârstei. Astfel, o persoană care a fost admisă în magistratură la 22 de ani va putea să iasă la pensie după îndeplinirea unei condiții de vechime minimă de 35 de ani, cel mai devreme la vârsta de 57 de ani. Similar pensionării anticipate din sistemul public de pensii, fiecare an suplimentar necesar până la atingerea vârstei de pensionare va atrage o scădere a cuantumului pensiei. Treptat, pe măsură ce vârsta persoanei crește, cuantumul pensiei va crește, ajungându-se ca la vârsta de 65 de ani pensia să fie egală cu cea a unei persoane care a ieșit la pensie direct la această vârstă. Modificările legislative propuse prin proiectul de lege minimizează riscul de afectare a componentelor menționate drept constante ale jurisprudenței Curţii Constituţionale, respectiv accesibilitatea şi previzibilitatea legii, asigurarea interpretării unitare a dispoziţiilor legale şi neretroactivitatea legii.
Astfel, dispozițiile legii:
- sunt accesibile destinatarilor acestora, stabilind criterii clare și precise privind dreptul la pensie și drepturile accesorii acestuia;
- sunt previzibile, stabilind prin normele tranzitorii o etapizare pentru o durată rezonabilă a creşterii vârstei de pensionare, şi prin stabilirea intrării în vigoare a noilor dispoziții ca fiind data de 1 ianuarie 2026.
În ceea ce privește stabilitatea normelor, reținem că, în practica sa, Curtea Constituțională a arătat că ”proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă” (Decizia nr. 22/2016), subliniind că "nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii" (Decizia nr. 26/2012).
Astfel, stabilitatea juridică trebuie percepută drept o consecință a respectării normelor de tehnică legislativă și a criteriilor accesibilității, previzibilității, interpretării unitare și neretroactivității, iar nu drept constrângere a legiuitorului în sensul stabilirii unor intervale de timp în care acesta nu poate reglementa, fapt ce ar constitui o îngrădire a competențelor constituționale ale acestuia. Desigur, acest considerent nu elimină dezirabilitatea existenței unor reglementări unitare pentru o perioadă extinsă de timp, fără a putea afecta, în același timp, modificarea normelor ca urmare a schimbării contextului economic sau social.
Este relevant în acest sens să fie menționate deopotrivă necesitățile stringente existente în sistemul de justiție la momentul adoptării normelor supuse analizei, precum și contextul mai larg economic și social ce a determinat intervenția legislativă, ambele stând la baza adaptării dispozițiilor legale privitoare la condițiile de pensionare ale magistraţilor.
- Pentru a evita încălcarea dispozițiilor constituționale care impun aplicarea doar pentru viitor a legii, modificările normative propuse au asigurat neafectarea pensiilor aflate deja în plată sau pentru care s-a născut dreptul de a fi obținute, fie prin emiterea deciziilor de pensionare, fie doar prin îndeplinirea condițiilor de pensionare anterior aplicabile, chiar dacă nu a fost obținută decizia de pensionare. O astfel de prevedere asigură respectarea principiului neretroactivității legii, principiului securității juridice, precum și a principiului neafectării drepturilor anterior câștigate.
➢ Armonizarea dispozițiilor similare din Legea nr. 567/2004 și Legea nr. 361/2023 cu cele din Legea nr. 303/2022, în vederea asigurării unui tratament echitabil pentru toate persoanele active în domeniul justiției.
Proiect de lege
Expunere de motive