La 17 ani de la înființarea fondurilor de pensii administrate privat (Pilonul II), Guvernul României, prin intermediul unui briefing de presă susținut de Alexandru Petrescu, președintele Autorității de Supraveghere Financiară, și de Elena Horvath, director în cadrul Sectorului de pensii private, a prezentat pe larg, în data de 8 iunie 2025, un proiect de lege esențial care reglementează faza de plată a acestor pensii.
Proiectul de lege privind plata pensiilor private, care a fost pe ordinea de zi a Guvernului din 8 iunie 2025, a fost amânat pentru a se permite o perioadă mai lungă de consultare publică și pentru a implica mai mulți specialiști în procesul de analiză. Astfel, actul normativ nu a fost adoptat și se află încă în faza de discuții.
Proiectul reprezintă o condiție cheie pentru finalizarea cu succes a parcursului de aderare a României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), dar opțiunile prezentate sunt destul de rigide în comparație cu sistemele mature de pensii private din Marea Britanie, Franța și Germania.
Critici aduse proiectului de plată a pensiilor din România
Proiectul de lege privind plata pensiilor private din România a stârnit numeroase discuții, în special din cauza limitărilor propuse. Comparativ cu sistemele mature de pensii private din Europa, modelul românesc este vulnerabil la următoarele critici:
1. Lipsa de flexibilitate în modalitatea de plată: Propunerea de a permite retragerea a doar 25% din capitalul acumulat, cu obligativitatea transformării restului în rentă viageră sau plată eșalonată pe maxim 10 ani, poate fi considerată restrictivă.
În contrast, sisteme mature de pensii private precum cel din Franța sau Marea Britanie permit retragerea sumei integrale. De asemenea, în UK 25% pot fi plătite într-o singură tranșă fără a fi supuse impozitării restul sumelor putând fi investite și retrase la nevoie (opțiunea numită "drawdown"). Pe lângă flexibilitatea la plată, sistemele internaționale permit adesea și retragerea anticipată a fondurilor pentru anumite cauze excepționale (cum ar fi achiziționarea unei locuințe, invaliditate sau boală terminală). Această libertate de acces este o opțiune care lipsește din proiectul românesc, restrângând și mai mult controlul beneficiarilor asupra propriilor economii.
2. Restricționarea alegerii și a controlului cetățenilor: Filosofia din spatele sistemului francez s-a orientat către a oferi cetățenilor o alegere reală între capital și rentă. Un model care impune o limită de 25% poate fi perceput ca o abordare paternalistă din partea statului, care subminează autonomia financiară a beneficiarului și reduce încrederea în sistem.
3. Risc de incertitudine și neîncredere: Amânarea proiectului de lege și discuțiile publice intense arată că există o lipsă de consens cu privire la acest proiect. O astfel de situație poate crea incertitudine și poate eroda încrederea publicului, având în vedere precedentele din alte țări, cum ar fi naționalizarea fondurilor de pensii private din Ungaria.
4. Lipsa de detaliere a aspectelor fiscale: Pentru ca un sistem să fie transparent și previzibil, este esențial să se specifice clar tratamentul fiscal al plăților. Lipsa unor detalii complete despre impozitarea sumelor retrase face ca beneficiarii să nu poată lua decizii informate, lăsând loc de interpretări și potențiale dezavantaje fiscale neanticipate.
În contextul acestor critici, o analiză aprofundată a sistemelor de plată a pensiilor private din Franța, Marea Britanie, Germania (prezentate mai jos) poate oferi exemple concrete și soluții viabile pentru îmbunătățirea propunerii românești.
Măsurile principale ale proiectului de lege din România: 25% plată unică, restul pe termen lung
Cea mai importantă noutate adusă de acest proiect de lege o constituie limitarea accesului la activul personal acumulat. Noul cadru legislativ prevede posibilitatea de a retrage o sumă forfetară ("lump sum") de maximum 25% din valoarea activului. Această plată unică se va acorda la cerere, o singură dată, înainte de a începe plățile lunare ale pensiei.
Restul de 75% din suma acumulată va fi accesibil doar prin două mecanisme principale de plată:
1. Pensia de tip retragere programată: Acesta este un mecanism de plată lunară a pensiei până la rambursarea integrală a activului personal. Valoarea plății lunare va fi egală cu indemnizația socială pentru pensionari din sistemul public. Legea prevede o excepție: în cazul în care valoarea pensiei lunare ar duce la o perioadă de plată mai mare de 10 ani, pensia lunară poate depăși această limită, cu condiția ca durata totală a plăților să fie de cel puțin 10 ani. În cazul decesului beneficiarului, suma neîncasată se plătește moștenitorilor într-o singură tranșă.
2. Pensia viageră: Aceasta oferă o sumă lunară fixă, plătită pe toată durata vieții participantului. Fondurile de pensii viagere pot oferi mai multe tipuri de pensii, inclusiv pensia viageră cu componentă de supraviețuitor. Activul acestor fonduri nu poate face obiectul urmăririi silite de către creditori și nu intră în masa succesorală, moștenitorii având dreptul doar la sumele neîncasate aferente lunii decesului.
Alinierea la standardele internaționale și necesitatea adoptării
Adoptarea acestui act normativ este prezentat ca o cerință unică și prioritară a OCDE în contextul evaluării României din luna septembrie a acestui an. Sistemul de pensii private din România a ajuns la peste 9 milioane de participanți și active ce depășesc 10% din PIB-ul țării. Prin reglementarea fazei de plată, se oferă predictibilitate și garanția că aceste economii se vor transforma în venituri sigure.
Președintele ASF, Alexandru Petrescu, a subliniat că valoarea de 25% pentru suma forfetară se încadrează în media europeană, menționând exemple precum Croația și Bulgaria (25%), Italia (30%) și Polonia (15%). Această arhitectură a fost concepută pentru a conferi predictibilitate atât participanților, cât și administratorilor de fonduri.
Noii furnizori de pensii și supravegherea
Proiectul de lege introduce fondurile de plată a pensiilor private, care vor fi administrate de entități autorizate special, numite furnizori de pensii private. Acești furnizori pot fi administratori de fonduri, societăți de asigurări de viață, societăți de administrare a investițiilor sau entități nou înființate.
ASF va avea un rol central în supravegherea și autorizarea acestor fonduri, garantând separarea activelor fondului de plată de cele ale furnizorului.
Procedura și implementarea
Textul proiectului de lege a fost publicat pe site-ul Ministerului Muncii încă din 10 iunie pentru consultare publică, dar având în vedere impactul major acesta va fi dscutat si analizat și în perioada imediat următoare într-un context mult mai extins.
La elaborarea sa au contribuit instituții precum Banca Națională a României, Ministerul de Finanțe, Ministerul Muncii, Asociația Administratorilor de Fonduri de Pensii Private, precum și sindicate și persoane fizice care au trimis sugestii.
Potrivit proiectului, noua lege va intra în vigoare la un an de la publicarea sa în Monitorul Oficial iar până la autorizarea primului fond de plată, activele participanților vor fi plătite conform legislației actuale, printr-o plată unică sau plăți eșalonate pe o durată de maximum 5 ani pentru cei cu active prea mici.
Contextul și justificarea proiectului de lege: De la acumulare la plată
Sistemul de pensii private din România, implementat începând cu anul 2005, a fost conceput după modelul Băncii Mondiale, având două faze distincte: acumularea și plata. Deși faza de acumulare a înregistrat o evoluție remarcabilă în ultimii ani, cu un număr în continuă creștere de participanți și o valoare a activelor tot mai mare, faza de plată a rămas nereglementată. Acest proiect de lege, care este de fapt o promisiune legislativă veche de 17 ani, vine să rezolve acest gol, conform prevederilor din legile fondatoare ale sistemelor de pensii (Legea nr. 411/2004, Legea nr. 204/2006 și Legea nr. 1/2020).
În absența unei legi speciale, plățile către participanții care au îndeplinit condițiile de pensionare se realizau prin plăți unice sau eșalonate pe o durată de maximum 5 ani. Valoarea totală a acestor plăți a crescut exponențial, atingând în 2024 aproape 455 de milioane de lei pentru Pilonul II și peste 93 de milioane de lei pentru Pilonul III. Proiectul de lege devine astfel un demers esențial și prioritar, având în vedere că, începând cu anul 2030, se așteaptă ca un număr masiv de participanți să ajungă la vârsta de pensionare, iar sumele de plată vor deveni considerabil mai mari.
Detalii operaționale
Proiectul de lege propune soluții aliniate cu practicile din alte state membre ale Uniunii Europene, luând în considerare specificul pieței românești. Pe lângă furnizorii existenți, activitățile de plată a pensiilor vor putea fi desfășurate și de entități autorizate din alte state membre UE sau de furnizori de produse paneuropene de pensii personale (PEPP).
Garanții și responsabilități: Proiectul de lege instituie reguli prudențiale pentru investițiile fondurilor de plată și obligă furnizorii să constituie rezerve și provizioane tehnice. De asemenea, sunt prevăzute sancțiuni (civile, contravenționale sau penale) pentru furnizori, depozitari și auditori în cazul nerespectării obligațiilor. Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat.
Suma minimă pentru o pensie privată: Pentru a primi o pensie privată, activul personal transferat către un fond de plată trebuie să aibă o valoare minimă egală cu de 12 ori valoarea indemnizației sociale pentru pensionarii din sistemul public. La data de 31 decembrie 2024, această sumă era de aproximativ 15.372 lei. Activele sub acest prag vor fi plătite direct de către administrator sub formă de plată unică sau eșalonată pe maximum 5 ani, similar cu situația actuală.
Speranța de viață și perioada de plată: Perioada minimă de plată de 10 ani a pensiilor de tip retragere programată a fost stabilită pe baza statisticilor EUROSTAT privind speranța de viață la pensionare în România, estimată la peste 10 ani. Această durată se încadrează în media europeană (1-10 ani), cu excepția unor țări precum Japonia și Suedia (până la 20 de ani).
Comparații internaționale
Comparativ cu alte jurisdicții: Dreptul de a retrage o sumă forfetară de 25% este o practică întâlnită pe plan internațional. Expunerea de motive la acest proiect menționează exemple precum Croația și Polonia (25%), Italia (30%) și Africa de Sud (33%), cu scopul de a demostra că soluția adoptată în România se aliniază practicilor globale.
Și totuși, ar putea fi loc de mai bine.
Vom analiza mai jos sistemele de plați ale pensiilor private din Mare Britanie, Franța și Germania.
Plata pensiilor private în Marea Britanie
Sistemul de pensii private din Marea Britanie oferă o mare flexibilitate, dar este structurat diferit față de cel din România.
În Marea Britanie, există două tipuri principale de pensii private care funcționează conform acelorași reguli fiscale de bază:
- Workplace pensions (pensii la locul de muncă): Acestea sunt pensii oferite de angajator, la care, de cele mai multe ori, angajatul și angajatorul contribuie împreună. Guvernul adaugă, de asemenea, un credit fiscal (tax relief), completând contribuțiile. Acest tip de pensie este obligatoriu pentru majoritatea angajatorilor. Spre deosebire de sistemul din România, unde Pilonul II (pensia administrată privat) este obligatoriu și se bazează pe o cotă din contribuția de asigurări sociale, pensiile private din Marea Britanie sunt, în esență, un sistem de economisire voluntară, chiar dacă înscrierea automată la pensiile la locul de muncă este obligatorie.
- Personal pensions (pensii personale – similare cu pilonul III din România): Acestea sunt contracte pe care o persoană le încheie direct cu un furnizor de pensii (o companie de asigurări sau o firmă de investiții), fără a fi legate de un loc de muncă anume. Orice persoană poate contribui la o pensie personală, iar contribuțiile beneficiază de același credit fiscal de la stat.
1. Când se pot accesa banii din pensia privată?
În Marea Britanie, vârsta minimă la care se poate accesa pensia privată este numită "Normal Minimum Pension Age" (NMPA). Aceasta a fost, în mod tradițional, 55 de ani. Începând cu 6 aprilie 2028, NMPA va crește la 57 de ani.
Există anumite excepții pentru persoanele care au o "vârstă de pensionare protejată" în cadrul unor anumite scheme de pensii, caz în care pot accesa fondurile mai devreme.
2. Cât poate fi plătit fără taxe?
O caracteristică esențială a sistemului britanic este posibilitatea de a retrage o parte din pensia privată fără a plăti impozit. Această sumă este cunoscută sub numele de "tax-free lump sum" (sumă forfetară scutită de taxe).
Limita sumei scutite de taxe: O persoană poate retrage până la 25% din valoarea totală a pensiei private până la un plafon maxim de 268.275 de lire sterline sub formă de sumă forfetară, care este complet scutită de impozitul pe venit.
3. Ce se întâmplă cu restul sumei? Taxe și opțiuni de plată
Restul de 75% din fondul de pensii de regulă nu poate fi retras fără taxe. Pentru această sumă, pensionarii au următoarele opțiuni principale, fiecare cu propriul regim fiscal:
· Retragere programată (Drawdown): Aceasta este o opțiune foarte populară. Restul de 75% rămâne investit într-un fond, iar pensionarul poate retrage sume, la nevoie. Banii retrași sunt considerați venit și sunt taxați la cotele de impozit pe venit în vigoare. Această opțiune oferă o flexibilitate sporită, permițând fondului să continue să crească, dar implică și un risc de investiție.
· Anuitate (Annuity): O altă opțiune este de a cumpăra o anuitate de la o companie de asigurări. Practic, se transferă suma de 75% către asigurător, care se obligă să plătească o pensie fixă pe toată durata vieții. Această opțiune elimină riscul de investiție, dar odată cumpărată anuitatea, plata este fixă și nu mai poate fi modificată.
· Retragere integrală: Persoanele pot alege să retragă întreaga sumă rămasă (75%) dintr-o singură dată. Această opțiune este posibilă, dar are un impact fiscal major. Întreaga sumă de 75% este supusă impozitului pe venit, ceea ce poate împinge beneficiarul în cele mai înalte trepte de taxare.
4. Se poate aplica anticipat pensia privată?
După cum am menționat, vârsta minimă de acces este NMPA (55 de ani, urmând să devină 57 de ani). Nu există opțiunea de a accesa pensia privată înainte de această vârstă, cu excepția cazului în care o persoană se confruntă cu o boală terminală sau are o stare de sănătate gravă. În aceste cazuri excepționale, pot fi aplicate reguli speciale pentru a permite accesul la fonduri.
5. Excepții de la plata taxelor sau alte facilități
· Taxe la contribuții: Contribuțiile la pensia privată sunt o modalitate eficientă de a reduce impozitul pe venit. Statul adaugă un "credit fiscal" la contribuțiile făcute, astfel încât, de exemplu, pentru fiecare £80 contribuite de o persoană, statul adaugă încă £20, aducând totalul la £100.
· Transferul de pensie: Persoanele pot transfera fondurile acumulate dintr-un plan de pensie în altul, în funcție de opțiunile și costurile oferite de diferiți furnizori, pentru a găsi o schemă mai avantajoasă.
6. Se poate lua integral pensia privată?
Da, o persoană poate retrage integral suma din pensia privată. Acest lucru se realizează prin retragerea sumei forfetare de 25% (scutită de taxe), iar restul de 75% poate fi retras dintr-o singură dată. Este important de reținut că această decizie are implicații fiscale majore, deoarece cele 75% vor fi impozitate la cotele de impozit pe venit, reducând substanțial valoarea netă a pensiei. Din acest motiv, această opțiune este de obicei considerată o soluție de ultim resort.
Pentru rezidenții din Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, sistemul de impozitare pe venit are următoarele tranșe:
· Personal Allowance (Alocația Personală): Primii £12,570 din venitul anual sunt scutite de impozit. Această sumă este valabilă pentru majoritatea persoanelor.
· Basic Rate (Rata de bază): Următorii £37,700 (de la £12,571 până la £50,270) sunt impozitați cu o rată de 20%.
· Higher Rate (Rata superioară): Venitul între £50,271 și £125,140 este impozitat cu o rată de 40%.
· Additional Rate (Rata adițională): Orice venit care depășește £125,140 este impozitat cu o rată de 45%.
Există o singură excepție importantă, dar rară:
· Dacă o persoană se confruntă cu o boală terminală și are o speranță de viață sub un an, poate retrage întreaga sumă din pensie fără a plăti impozit, cu condiția să aibă sub 75 de ani iar toată pensia ta trebuie să se încadreze în limitele pentru sumele fără taxe, inclusiv beneficiile de deces.
Plata pensiilor private in Franța
În Franța, sistemul de pensii private este un element complementar celui public și cunoscut sub numele de "pensie suplimentară" (retraite supplémentaire).
Prin utilizarea unor platforme online dedicate, precum lassuranceretraite.fr, sistemul de pensii francez asigură transparența și informarea cetățenilor, oferindu-le acces la un cont personalizat și la simulatoare pentru a-și planifica viitorul financiar.
Acesta a fost simplificat radical prin Legea PACTE din 22 mai 2019, care a creat un produs unic de economisire pe termen lung: Plan d'Épargne Retraite (PER).
PER a unificat vechile produse de pensii private (cum ar fi PERP, Madelin, Perco) sub un singur cadru legislativ, cu scopul de a-l face mai flexibil și mai accesibil.
1. Tipurile de pensii private (PER)
Legea PACTE a creat trei tipuri distincte de PER, care funcționează sub aceleași reguli generale, dar cu surse de finanțare diferite:
· PER individual (PERIN sau PERI): Este un produs de economii pe termen lung, finanțat integral de titular, fără contribuția angajatorului. Este accesibil oricărei persoane cu vârsta de peste 18 ani (angajat, liber profesionist, șomer, etc.).
· PER colectiv (Pereco sau Perecol): Este un plan de economii pentru angajați, oferit de angajator. Contribuțiile pot proveni de la angajat, angajator sau din profit.
· PER obligatoriu: Un plan similar, dar la care angajatorii sunt obligați să contribuie pentru anumiți angajați (de obicei, cadre superioare).
2. Vârsta de la care pot fi retrase pensiile și retragerea anticipată
· Vârsta de bază: Fondurile acumulate în PER pot fi accesate la vârsta legală de pensionare, care, în urma reformei din 2023, este de 64 de ani pentru persoanele născute după 1968 (cu o creștere progresivă de la 62 la 64 de ani pentru generațiile anterioare).
· Retragerea anticipată: Există o serie de cazuri excepționale în care fondurile pot fi retrase înainte de vârsta legală de pensionare. Acestea includ:
Achiziționarea unei locuințe principale (doar pentru o parte din fonduri).
Invaliditate sau boală gravă.
Decesul soțului/soției sau al partenerului
Expirarea drepturilor la șomaj.
Supraîndatorare (insolvență personală).
3. Modalități de plată și suma minimă care poate fi retrasă
Sistemul francez oferă o flexibilitate ridicată la pensionare, permițând beneficiarului să aleagă dintre următoarele opțiuni, fără o sumă minimă impusă pentru retragerea integrală:
· Retragerea integrală a capitalului ("sortie en capital"): Poți retrage întreaga sumă acumulată dintr-o singură dată sau în tranșe eșalonate. Nu există o limită de 25% sau alt plafon.
· Plata sub formă de rentă viageră ("rente viagère"): Întreaga sumă acumulată este convertită într-un venit lunar garantat pe toată durata vieții.
· Combinație: O soluție mixtă, unde o parte din capital este retrasă dintr-o singură dată, iar restul este transformat în rentă viageră.
4. Impozitarea plăților
Impozitul depinde de modalitatea de plată și de regimul fiscal ales la momentul contribuției.
Suma totală acumulată în PER este formată din două componente: Contribuțiile tale (Capitalul) și Profitul generat de fond (Plusvaloarea).
A. Impozitarea retragerii integrale a capitalului ("Sortie en capital")
- Capitalul (Contribuțiile personale): Este supus impozitului pe venit, dar exită două opțiuni:
- Opțiunea 1 (Cotă progresivă): Sumele sunt adăugate la venitul personal anual (pensia de stat, chirii etc.) și impozitate conform grilei standard.
- Opțiunea 2 (Rată forfetară): Plata unui impozit fix de 7,5% pe această sumă, indiferent de alte venituri.
- Plusvaloarea (Câștigurile tale): Este impozitată separat, cu o cotă fixă de 30%, compusă din 12,8% impozit pe venit și 17,2% contribuții sociale.
B. Impozitarea rentei viagere ("Rente viagère")
- Scutire parțială de impozit: O parte din suma primită lunar este scutită de impozit. Cu cât renta începe să fie plătită la o vârstă mai înaintată, cu atât procentul de impozitare scade.
- Vârsta de 70 de ani sau mai mult: 30% din rentă este impozabilă.
- Vârsta între 60 și 69 de ani: 40% din rentă este impozabilă.
- Vârsta între 50 și 59 de ani: 50% din rentă este impozabilă.
- Vârsta de 50 de ani sau mai puțin: 70% din rentă este impozabilă.
Concluzie: Deși persoanle pot retrage întreaga sumă, impozitul pe capital și pe câștiguri poate fi considerabil. Opțiunea de rentă viageră este adesea mai avantajoasă din punct de vedere fiscal, deoarece impozitarea se face pe o perioadă mai lungă de timp, cu o cotă mai redusă și cu o parte neimpozabilă.
Pentru mai multe detalii despre PER click aici.
Tipurile de pensii private în Germania
Pe lângă pensia publică obligatorie (Öffentlich-rechtliche Pflichtsysteme)care reprezintă baza, pensiile private din Germania sunt complementare şi se împart în următoarele categorii principale, care sunt adesea completate de economiile private.
1. Pensia profesională (betriebliche Altersvorsorge - bAV): Acesta este un plan de pensii oferit de angajator. Contribuțiile pot proveni de la angajat, angajator sau ambele. Angajatorul subvenționează o parte din contribuție, ceea ce îl face avantajos pentru salariați.
2. Pensia privată:
o Subvenționată de stat (Riester-Rente):
Este un produs individual, foarte popular, subvenționat de stat prin subvenții directe și deduceri fiscale. Este creat pentru a încuraja economisirea individuală pentru pensie.
o Rürup-Rente (cunoscută și ca Basisrente):
Este destinată în special liber-profesioniștilor, persoanelor care desfășoară activități independente și angajaților cu venituri mari, care pot beneficia de deduceri fiscale semnificative pentru contribuții.
Contribuții și sume minime
· bAV: Contribuțiile sunt stabilite prin contractul de muncă sau contractul colectiv de muncă și sunt adesea deduse direct din salariu.
o Angajatorul este obligat să contribuie cu 15% din contribuția angajatului.
o Contribuțiile sunt scutite de impozit și de contribuțiile sociale până la o anumită sumă, ceea ce reduce venitul impozabil al angajatului. În schimb, plățile din pensie, primite la pensionare, sunt supuse impozitării și contribuțiilor sociale.
o Contribuțiile sunt investite în diverse instrumente, cum ar fi asigurări directe (Direktversicherung), fonduri de pensii (Pensionskasse) sau angajamente directe ale companiei (Direktzusage).
· Riester-Rente: Nu există o sumă minimă obligatorie. Pentru a beneficia de subvențiile maxime de la stat, trebuie să contribui minim 4% din venitul brut anual (cu un plafon stabilit).
o Contribuțiile beneficiază de subvenții de stat (o alocație de bază și una pentru copii) și de avantaje fiscale. Angajații trebuie să plătească minim 4% din venitul brut al anului precedent (cu un plafon de 2.100 € pe an) pentru a primi subvenția integrală. Contribuțiile, inclusiv subvențiile, pot fi investite în produse de pensii private certificate, cum ar fi asigurări de viață sau fonduri de investiții.
o Contribuțiile (inclusiv subvențiile) sunt deductibile fiscal ca cheltuieli speciale în declarația de venit. Pensia primită ulterior este impozitată integral la o rată individuală, dar, de obicei, cu o cotă de impozit mai mică decât în perioada activă.
· Rürup-Rente (Basisrente): Contribuțiile sunt deductibile fiscal în totalitate, cu un plafon maxim (care se actualizează anual). Această deducere fiscală este principalul avantaj al acestui tip de pensie. La fel ca la Riester, pensia primită la vârsta de pensionare este impozitată.
Vârsta de la care pot fi luate pensiile
Vârsta de la care poți începe să primești pensia privată este legată de vârsta legală de pensionare în sistemul public, care în prezent crește treptat.
· Pensia de stat și bAV: Vârsta legală de pensionare este de 67 de ani pentru persoanele născute după 1964. Cu toate acestea, există posibilitatea de a accesa pensiile profesionale (bAV) începând cu vârsta de 62 de ani, în funcție de contract.
· Riester-Rente și Rürup-Rente: Plata poate începe de la vârsta de 62 de ani (pentru contractele încheiate după 2012).
Retragerea anticipată
O retragere anticipată, adică înainte de vârsta minimă de 62 de ani, nu este posibilă pentru pensiile de tip bAV, Riester-Rente și Rürup-Rente. Dacă un contract este reziliat anticipat (Riester), subvențiile și avantajele fiscale primite până la acel moment trebuie returnate statului. În cazul Rürup-Rente, contractul nu poate fi reziliat și nu permite retragerea sumei acumulate.
Modalități de plată
Sistemul german se concentrează pe ideea de venit lunar garantat pe viață, limitând opțiunile de retragere integrală a capitalului.
· Riester-Rente: Principala modalitate de plată este o rentă lunară, pe toată durata vieții. Poți retrage o sumă unică, dar aceasta este limitată la maximum 30% din capitalul acumulat, la începutul perioadei de plată. Restul de 70% este obligatoriu convertit în rentă viageră.
· Pensia profesională (bAV): Aici există mai multă flexibilitate. Poți alege între:
o O rentă lunară pe viață.
o O plată unică (Einmalzahlung).
o O combinație între cele două.
· Rürup-Rente: Singura modalitate de plată este o rentă lunară pe viață (viageră). Nu este posibilă retragerea unei sume forfetare (Einmalzahlung) din capitalul acumulat.
Impozitul plătit
Taxarea se face la momentul plății (impozitare amânată). Contribuțiile în timpul vieții active sunt scutite de impozit sau subvenționate, iar plățile la pensie sunt impozitate.
· Pensia profesională (bAV): Plățile sunt impozitate la cota de impozit pe venit a pensionarului, plus contribuții sociale (asigurare de sănătate și de îngrijire).
· Riester-Rente și Rürup-Rente: Plățile sunt impozitate la cota de impozit pe venit a pensionarului. De obicei, cota de impozitare a pensionarilor este mai mică decât cea a persoanelor active.
Asigurarea privată de rentă (Private Renten-versicherung):
De asemenea, mai există și posibilitatea de a încheia o asigurare privată de pensii care va completa pensia legală. Asigurarea de pensie privată este un plan suplimentar de pensie care oferă o pensie suplimentară pe viață pentru a menține nivelul de trai obișnuit la bătrânețe. Există diverse modele de contracte care pot fi adaptate nevoilor individuale, de exemplu, cu opțiunea de plată forfetară sau cu protecție pentru supraviețuitor. În faza de plată, doar o parte din pensie este impozitată (partea reprezentată de venit).
Dezavantaj: Contribuțiile nu sunt deductibile din impozit, iar randamentul nu este garantat. Spre deosebire de contractele Riester sau Rürup, contribuțiile în faza de economisire nu sunt deductibile din impozit. Pentru opțiunile legate de fonduri, randamentul nu este garantat și poate depinde de evoluțiile pieței de capital.
În concluzie, sistemul german de pensii private se concentrează mai mult pe ideea de venit lunar garantat pe viață, limitând opțiunile de retragere integrală a capitalului, în special pentru produsele de tip Rürup.