Printr-o hotărâre pronunțată la 11 iunie 2026, în Cauza C-81/24 (Jenec), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a trasat o linie roșie clară privind aplicabilitatea extrateritorială a listelor de sancțiuni.
Instanța de la Luxembourg a statuat fără echivoc: simpla includere a unei persoane pe o listă de sancțiuni a unui stat terț — cum este lista OFAC (Oficiul pentru Controlul Activelor Străine) a SUA — nu reprezintă un temei legal suficient pentru ca o instituție de credit din UE să refuze deschiderea unui cont de plăți cu servicii de bază, în lipsa unei evaluări individualizate a riscului.
Contextul Litigiului: Fuga de risc vs. Prezumția de Nevinovăție
Speța a debutat în 2022, la Tribunalul Districtual din Maribor (Okrajno sodišče v Mariboru), Slovenia. O instituție de credit (banca OTP) a refuzat cererea unui consumator (LH) de a deschide un cont de plăți cu servicii de bază.
Banca și-a motivat refuzul pe un singur pilon: consumatorul figura pe lista OFAC, o structură a Departamentului Trezoreriei SUA. Instituția financiară a considerat că deschiderea contului ar reprezenta, automat, o încălcare a legislației privind prevenirea spălării banilor (AML) și a finanțării terorismului.
Totuși, instanța națională a remarcat o serie de aspecte procedurale și legate de drepturile omului care complicau speța:
· Prezumția de nevinovăție: LH nu fusese niciodată condamnat penal, nicăieri în lume, pentru fapta care a atras includerea sa pe lista OFAC.
· Lipsa sancțiunilor comunitare sau internaționale: Consumatorul nu era vizat de nicio măsură restrictivă impusă de statul sloven, de Uniunea Europeană sau de ONU.
· Identitatea clară: Clientul era identificat corespunzător și era, fără dubiu, beneficiarul real al relației de afaceri avute în vedere.
Confruntat cu posibila încălcare a articolului 48 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE (prezumția de nevinovăție), judecătorul sloven a suspendat cauza și a adresat CJUE o serie de întrebări preliminare, solicitând clarificarea graniței dintre conformitatea bancară și dreptul la incluziune financiară:
1) Dispozițiile articolului 16 alineatul (4) din Directiva [2014/92] permit statelor membre să impună băncilor să respingă cererea depusă de un consumator în scopul de a obține un cont de plăți cu servicii de bază, pentru motivul că acest consumator este inclus în lista întocmită de OFAC […], întrucât în cazul deschiderii unui astfel de cont ar fi întrunite elementele constitutive ale unei încălcări a reglementării privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, prevăzută de Directiva [2015/849]?
2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, există o excepție în cazul în care consumatorul respectiv nu a fost niciodată condamnat în vreun loc din lume pentru săvârșirea infracțiunii din cauza căreia figurează pe lista menționată și/sau în cazul în care împotriva unui asemenea consumator nu au fost adoptate niciun fel de măsuri restrictive de statul membru în cauză, de Uniune […] sau de o altă organizație internațională din care face parte statul membru în cauză sau Uniunea […]?
3) Un răspuns afirmativ la prima întrebare înseamnă că există o neconformitate cu articolul 48 din [cartă], care prevede dreptul la prezumția de nevinovăție?
4) Un răspuns negativ la a doua întrebare înseamnă că există o neconformitate cu articolul 48 din [cartă], care prevede dreptul la prezumția de nevinovăție?
Arhitectura Juridică: Analiza Normelor Europene
Pentru a tranșa litigiul, Curtea a trebuit să analizeze dispozițiile a două directive fundamentale:
1. Directiva 2014/92/UE (Directiva privind conturile de plăți)
· Articolul 16 alineatul (2): Garantează oricărui consumator cu reședința legală în UE dreptul de a deschide și folosi un cont de plăți cu servicii de bază.
· Articolul 16 alineatul (4): Reprezintă excepția – statele membre trebuie să se asigure că băncile refuză cererea doar dacă deschiderea contului ar încălca dispozițiile privind prevenirea spălării banilor și combaterea finanțării terorismului.
· Notă importantă a CJUE: Curtea a amintit considerentele (34) și (47) ale directivei, subliniind că normele AML nu pot fi folosite ca pretext pentru a respinge clienți mai puțin avantajoși comercial sau pentru că procedura de verificare ar fi considerată „prea costisitoare”.
2. Directiva (UE) 2015/849 (A patra Directivă AML)
· Instituie o abordare bazată pe risc (evaluat la nivel de UE, stat membru și entitate obligată).
· Articolul 13 și 14: Obligă băncile să nu stabilească o relație de afaceri dacă nu pot respecta cerințele de precauție privind clientela (identificarea clientului, a beneficiarului real etc.).
· Articolul 18: Impune măsuri de precauție sporită în situațiile cu risc ridicat.
Motivarea Curții: Sfârșitul Automatismelor
Raționamentul Curții demontează practica bancară de tip „tick-the-box” (bifarea mecanică a listelor printr-o evaluare formală suăerficială).
CJUE a reținut următoarele:
1. Listele terțe nu au efect automat de veto: Directiva 2015/849 nu prevede nicăieri că includerea pe lista OFAC sau pe liste similare ale țărilor terțe atrage o interdicție automată de a stabili o relație de afaceri.
2. OFAC este un indicator, nu o decizie finală: Includerea pe o astfel de listă reprezintă un factor de risc relevant. Acesta nu dictează refuzul, ci obligă banca să treacă la aplicarea unor măsuri de precauție sporită (Art. 18).
3. Specificul contului de bază: CJUE, susținută de concluziile Avocatului General, a subliniat că funcționalitățile limitate ale unui cont de bază (depuneri, retrageri, transferuri interne) reduc intrinsec riscul de spălare a banilor sau finanțare a terorismului.
Când devine legal un refuz bancar?
Decizia protejează consumatorii, dar nu lasă băncile fără instrumente de protecție. Un refuz devine justificat în temeiul articolului 16 alineatul (4) din Directiva 2014/92 numai dacă:
· Banca a efectuat o evaluare individualizată, luând în considerare toți factorii relevanți (dincolo de simpla prezență pe lista OFAC).
· În urma acestei evaluări, banca ajunge la concluzia obiectivă și tehnică că nu este în măsură să gestioneze eficace riscul prin măsuri proporționale cu natura și dimensiunea sa, și nu poate asigura controlul continuu al relației de afaceri (conform art. 13 alin. 1 lit. d din Directiva AML).
Dispozitivul Hotărârii
Pentru a elimina orice ambiguitate, Curtea (Camera a patra) a decis că articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2014/92/UE [...] coroborat cu Directiva (UE) 2015/849 [...] trebuie interpretat în sensul că nu autorizează statele membre să impună instituțiilor de credit să refuze unui consumator deschiderea unui cont de plăți cu servicii de bază pentru simplul motiv că acest consumator este inclus într‑o listă de persoane vizate de măsuri restrictive impuse de o țară terță, fără ca instituția de credit în cauză să fi efectuat o evaluare individualizată a riscului de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului asociat relației de afaceri avute în vedere.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:
Articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază, coroborat cu Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018,
trebuie interpretat în sensul că
nu autorizează statele membre să impună instituțiilor de credit să refuze unui consumator deschiderea unui cont de plăți cu servicii de bază pentru simplul motiv că acest consumator este inclus într-o listă de persoane vizate de măsuri restrictive impuse de o țară terță, fără ca instituția de credit în cauză să fi efectuat o evaluare individualizată a riscului de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului asociat relației de afaceri avute în vedere.
Impactul deciziei asupra sectorului de conformitate (compliance)
Cauza C-81/24 va reconfigura politicile interne ale băncilor europene privind procedurile de cunoaștere a clientelei și anti spălare de bani (Know Your Customer – KYK / Anti-Money Laundering - AML).
Departamentele de conformitate vor fi obligate să documenteze mult mai riguros motivele pentru care refuză un client. Excluziunea financiară dictată de regimurile extrateritoriale de sancțiuni nu mai poate funcționa ca un scut absolut împotriva obligației de a garanta dreptul la un cont de bază, consolidând astfel suveranitatea juridică a Uniunii Europene și protecția persoanelor vulnerabile în fața deciziilor administrative externe.
Pentru mai multe detalii a se vedea Decizia CJUE si comunicatul de presă din 11 iunie 2026.