Lege specială pentru consolidarea leului ca monedă unică de plată în contracte

Senatul va dezbate în procedură de urgență un proiect de lege care conferă monedei naționale statutul de monedă unică de plată în contractele dintre rezidenți. Inițiatorii legii, mai multe zeci de parlamentari, invocă anumite practice care au impus cutuma ca plăţile în lei să fie consolidate în euro, la un curs care depăşeşte, de regulă, cursul oficial de schimb valutar afişat de BNR: “Practic, euro este transformat, contrar Constituţiei, Statului BNR şi Regulamentului valutar, în moneda defacto a României, cu consecinţa pierderii în proporţii inseminate aîncrederii în moneda naţională şi a reducerii injuste, nemotivate economic, a puterii sale de cumpărare. în plus, consecinţa acestei cutume este transferul integral, de la vânzător sau furnizor la consumator, a riscului asociat cursului de schimb valutar şi pierderii treptate a puterii de cumpărare a leului”, se mai arată în expunerea de motive a proiectului de lege. De asemenea, datele oficiale mai arată că puterea de cumpărare a leului a scăzut, în ultimii ani, cu aproape 50%, fără ca veniturile populației să crească în același ritm. De aceea se impune o lege specială de impunere a leului ca monedă unică de plată în contractele dintre rezidenți. Actul normativ va impune, practic, ca la anumite contracte, cum sunt cele care privesc telefonia, apa, alte utilități să nu se mai exprime decât în lei.

Lege privind consolidarea monedei naţionale ca monedă unică de plată pe teritoriul României

Art. 1 - (1) Contractele încheiate pentru prestarea de servicii sau pentru furnizarea de utilităţi pot fi exprimate numai în lei, dacă atât emitenţii, cât şi destinatarii, sunt rezidenţi în România. (2) în sensul prezentei legi, sunt utilităţi alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu energie termică în sistem centralizat, salubrizarea localităţilor, iluminatul public, alimentarea cu gaze naturale, transportul public local de călători, telefonia fixă sau mobilă, internetul, televiziunea prin cablu sau digitală şi orice altele asemenea. (3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică oricăror alte plăţi, încasări, transferuri, operaţiuni în conturi curente şi altele asemenea care decurg din vânzări de bunuri şi prestări de servicii între rezidenţi, inclusiv din împrumuturi, credite, leasing, asigurări, service, transporturi de mărfuri sau de pasageri, coletarie, mesajerie sau poştă, indiferent dacă sunt consemnate sau nu prin facturi. Pentru a evite riscurile de devalorizare a valorii monedei naţionale (leul) faţă de orice monedă străină de referinţă, precum şi a riscului de inflaţie, prestatorii de servicii sau furnizorii menționați pot beneficia, în contracte, mecanisme de consolidare sau de indexare a unor plăți periodice. Art. 3. (1) In contractele la care se referă Art. 1 şi care se derulează pe perioade mai mari de 5 ani sau pe perioade nedeterminate, riscul anormal se suportă de ambele părţi. (2) Se consideră că este anormal riscul contractual care rezultă din:

a) depăşirea cu mai mult de 20% a cursului de schimb al monedei naţionale (leul) faţă de moneda străină de referinţă din data încheierii sau a perfectării raportului juridic
b) depăşirea cu mai mult de 50% a ratei anuale a inflaţiei, corespunzătoare datei încheierii sau perfectării raportului juridic.

Art. 4. (1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi, care fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia categoriilor de rezidenţi care pot efectua operaţiuni în valută, prevăzute de Anexa 2 a Regulamentului BNR nr.4 /2005, privind regimul valutar. (2) Toate celelalte operaţiuni între rezidenţi, care nu fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, pot fi efectuate în mod liber, fie în moneda naţională (leu), fie în valută. (3) Operaţiunile prevăzute la alin. (2) şi în Anexa nr. 2 a Regulamentului BNR 4/2005 privind regimul valutar se pot efectua şi în valută, numai pe baza acordului de voinţă al părţilor. Legea mai prevede că plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi, care sunt prevăzute de Anexa 2 a Regulamentului BNR nr.4 /2005 privind regimul valutar, pot fi efectuate în valută, si care fac obiectul comerţului cu bunuri sau servicii, dar numai dacă există un acord prealabil al părților. Iar operațiunile care nu fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, pot fi efectuate în mod liber fie în moneda naţională (leu), fie în valută, dar numai pe baza acordului de voinţă al părţilor. După dezbaterile din Senat, proiectul de lege va fi analizat în comisiile de specialitate din Camera Deputaților și supus plenului, pentru votul final.