Plăţile voluntare eşalonate, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
Astfel s-a pronunţat Completul ÎCCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, într-un dosar în care a fost invocată, de către debitori, excepţia prescripţiei dreptului asupra fructelor sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale în baza unor titluri executorii amânate la plată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. a) şi b) şi art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, raportate la dispoziţiile OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, în sensul dacă introducerea acţiunii pentru debitul principal şi plăţile voluntare, eşalonate în temeiul unui act normativ, efectuate în baza unui titlu executoriu, întrerup sau nu termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune şi pentru drepturile accesorii debitului principal, termen ce a început să curgă de la data scadenţei dreptului principal.
Dosarul a ajuns la ÎCCJ în urma unei cereri de chemare în judecată înregistrată la Tribunalului Vâlcea, prin care reclamanta a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca să dispună obligarea pârâţilor la calcularea şi plata dobânzilor legale pentru sumele datorate în baza unei hotărâri judecătoreşti, definitivă şi irevocabilă, pentru sumele rămase neachitate şi până la data plăţii integrale a acestor sume, precum şi obligarea pârâţilor la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 585/2014, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a hotărât următoarele:
- a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 21 februarie 2011;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea faţă de acest pârât;
- a admis cererea formulată de reclamantă şi i-a obligat pe ceilalţi pârâţi la plata către reclamantă a dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform Sentinţei civile nr. 4.134 din 13 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă irevocabilă la data de 6 septembrie 2010, începând cu data de 6 septembrie 2010 şi până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Împotriva Sentinţei civile a Tribunalului Vâlcea a declarat apel pârâtul Ministerul Justiţiei. Curtea de Apel Piteşti a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile deoarece, de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. a) şi b) şi art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât, în cauză, a fost invocată de către debitori excepţia prescripţiei dreptului asupra fructelor sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale în baza unor titluri executorii amânate la plată prin ordonanţă de urgenţă.
Cererea de chemare în judecată priveşte executarea obligaţiei principale, condiţie de acordare, potrivit art. 1079 din Codul civil din 1864, a daunelor-interese în sensul punerii în întârziere a debitorului şi, în acelaşi timp, momentul de la care se stabileşte refuzul debitorului de a executa, respectiv de la care creditorul poate solicita daune-interese.
Aceasta înseamnă că ele pot fi solicitate şi ulterior acestui moment, ceea ce nu împiedică a se constata dacă sunt datorate de la momentul anterior al punerii în întârziere pentru executarea obligaţiei principale.
Aceeaşi este situaţia şi în cazul în care debitorul este de drept în întârziere.
Ceea ce Completul ÎCCJ a mai avut de stabilit a fost respectarea termenului de prescripţie pentru solicitarea dobânzilor ca daune-interese.
Au fost considerate ca relevante dispoziţiile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora odată cu dreptul la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.
Urmând soarta principalului, potrivit art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, de la data hotărârii definitive pronunţate cu privire la obligaţia principală, a început să curgă un nou termen de prescripţie pentru dobânzi.
Este întrerupt acest termen prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, astfel încât să poată fi cerute dobânzile de la data scadenţei dreptului salarial în considerarea caracterului obligaţiei de plată a dreptului salarial de obligaţie care, prin natura sa, nu putea fi executată decât într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire?
Deosebit de relevant este – apreciază completul de judecată al ÎCCJ – faptul că debitor este însuşi statul, că actele sale de autoritate pot fi comparate cu forţa majoră care împiedică în mod absolut realizarea dreptului, dar şi faptul că speranţa acestei realizări a fost succesiv mutată în timp, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2009, respectiv prin OUG nr. 71/2009, eşalonarea iniţială a plăţii pe 18 luni fiind prelungită cu încă 6 ani, astfel încât, numai în urma acestei intervenţii legislative, creditorii au putut observa că prejudiciul constând în fructele civile tinde să devină la fel de important ca şi cel constând în plata muncii lor.
Chestiunea de drept dedusă judecăţii a fost apreciată ca fiind nouă, având în vedere că a devenit actuală, în special, după pronunţarea Deciziei nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 411/2014, prin care s-a stabilit, în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, republicat, cu modificările ulterioare, că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009.
Fără a mai intra în raţionamentele dezvoltate de Curte, reţinem concluziile prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel, Completul ÎCCJ stabilind următoarele: Plăţile voluntare eşalonate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
Cei interesaţi pot consulta Decizia nr. 7/2015, publicată în Monitorul oficial nr. 461/2015.
(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.
