03 septembrie 2025 – Climatul de ostilitate față de sistemul judiciar din România atinge noi cote de îngrijorare.
Într-un comunicat oficial publicat astăzi, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) anunță că a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la mai multe instigări la violență extremă – inclusiv sexuală și de natură pedofilă – îndreptate împotriva magistraților și a familiilor acestora, lansate pe rețelele sociale.
Alertă privind amenințările online: instigări grave, vizând inclusiv copiii magistraților
Potrivit CSM, mesajele denunțate nu sunt simple opinii radicale, ci instigări directe la comiterea unor infracțiuni violente, unele dintre ele șocante prin conținutul lor: „instigări explicite la violență fizică și sexuală și fapte de pedofilie” – se menționează în comunicat. Acestea ar fi fost propagate atât în postări publice, cât și în mesaje private trimise direct magistraților.
Consiliul consideră aceste acte nu doar infracționale, ci și parte a unei campanii concertate de intimidare a judecătorilor și procurorilor, într-un context general de destabilizare a sistemului judiciar.
CSM reacționează la afirmațiile premierului. Campania de dezinformare întreținută de factorul politic.
În același comunicat, CSM acuză factorul politic – în special pe premierul României – de întreținerea unei campanii de dezinformare cu privire la statutul financiar și profesional al magistraților. Această reacție a Consiliului Superior al Magistraturii survine în contextul unor declarații publice recente ale premierului, potrivit cărora magistrații ar beneficia de salarii nete cuprinse între 4000 și 5000 de euro lunar și s-ar pensiona la vârste de 48–49 de ani. CSM oferă o serie de clarificări statistice și legislative menite să contrabalanseze aceste afirmații, pe care le consideră inexacte.
Consiliul contestă ferm aceste afirmații și le califică drept „nereale și constant repetate în spațiul public”, cu un impact negativ major asupra încrederii în sistemul judiciar și al climatului de lucru al magistraților.
Datele oficiale ale CSM despre salarii și pensii: România, sub media europeană
Pentru a contracara afirmațiile premierului, CSM oferă cifre detaliate despre veniturile magistraților. Potrivit afirmațiilor CSM:
- Un judecător stagiar câștigă 6.990 lei net/lună, echivalentul a aproximativ 1.400 euro.
- În primii ani de carieră, venitul net ajunge la 10.486 lei (aprox. 2.100 euro).
- După 20 de ani de experiență, un magistrat poate ajunge la un salariu net de 16.157 lei (aprox. 3.200 euro).
- Salariile cresc treptat în funcție de grad (tribunal, curte de apel), dar niciuna dintre categoriile salariale nu atinge nivelul vehiculat public de 5000 de euro net/lună.
În plus, CSM afirmă că România se situează pe locul 20 din 27 în UE în ceea ce privește salariile nete ale judecătorilor debutanți – cu niveluri similare celor din Lituania și sub cele din Polonia și Bulgaria.
Realitățile despre pensiile de serviciu și vârsta de pensionare în opinia CSM
CSM clarifică și situația pensiilor speciale.
Potrivit datelor comunicate de CSM, informațiile repetate în spațiul public despre pensionări la 47–48 de ani sunt, în opinia CSM, „falsuri flagrante”, care contribuie la radicalizarea discursului împotriva magistraților.
CSM afirmă că vârsta de pensionare este în prezent de 60 de ani, cu o creștere progresivă iar în prima parte a anului 2025, vârsta medie de pensionare este de 52 de ani pentru judecători, față de peste 58 de ani în perioada de stabilitate legislativă (2010–2011). Pentru procurori, este menționată o medie de pensionare este de 55 de ani între 2010–2025.
În privința cuantumului pensiilor magistraților CSM afirmă că Legea nr. 282/2023 a reformat calculul pensiilor astfel încât pensia nu mai poate depăși salariul net în plată.
Probabil, în speranța de a minimiza impactul social, CSM ține să menționeze că doar 5000 din cele peste 215.000 de pensii de serviciu din România aparțin magistraților – adică maxim 4%.
CSM avertizează: Pericole directe asupra independenței justiției
Consiliul subliniază că aceste acțiuni – de la instigările grave din spațiul online până la declarațiile publice ale liderilor politici – pun în pericol independența justiției, generează un climat de nesiguranță pentru magistrați și pot afecta în mod direct drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.
Într-un apel ferm, CSM solicită tuturor actorilor instituționali și publici responsabilitate și moderație în discursul referitor la justiție, pentru a preveni destabilizarea unei puteri fundamentale a statului.
Și totuși, dincolo de reacția instituțională și de corectitudinea datelor prezentate, se impune o privire mai adâncă asupra realităților care au alimentat această criză de percepție publică: există sau nu un dezechilibru real între statutul magistraților și restul societății? Totodată, se pune întrebarea cât de obiectiv este acest comunicat, având în vedere că provine de la o instituție reprezentată chiar de magistrații asupra cărora Guvernul dorește să le elimine privilegii considerate inechitabile.
Comunicatul CSM din 3 septembrie 2025 reflectă o ruptură tot mai adâncă între puterile statului, într-un climat politic tensionat și polarizat. Cu un ton apăsat, dar argumentat prin date concrete, instituția cere respect pentru statutul magistraților și protejarea justiției ca fundament al democrației.
Deși reacția CSM urmărește să clarifice informațiile eronate vehiculate în spațiul public, realitatea evidențiază un dezechilibru de fond care alimentează tensiunile sociale: statutul privilegiat al magistraților rămâne greu de justificat în ochii contribuabililor de rând.
Salarii considerabil mai mari decât media națională, pensii de serviciu calculate diferit față de sistemul contributiv, vârste de pensionare mai reduse și un regim profesional protejat fac ca această categorie socio-profesională să fie percepută ca ruptă de realitatea celor care muncesc, plătesc taxe și nu beneficiază de același nivel de protecție sau recompensă.
În plus, o practică controversată care a alimentat percepția de privilegiu este posibilitatea pensionării anticipate urmate de reangajare în sistemul public, inclusiv în instanțele din care magistrații s-au retras. Acest mecanism a permis, în unele cazuri, cumularea pensiei speciale cu salariul, într-un context în care restul populației active este supusă limitărilor stricte privind vârsta de pensionare și cuantumul pensiei. Deși legislația recentă a încercat să restrângă acest fenomen, efectele și percepțiile persistă, afectând grav încrederea în echitatea și integritatea sistemului.
Pe de altă parte, nu se poate ignora realitatea tot mai apăsătoare din instanțele românești: magistrați copleșiți de dosare, termene de judecată întinse unele chiar pe ani întregi, amânări repetate și o presiune uriașă asupra sistemului judiciar. România se confruntă de ani buni cu o supradimensionare a volumului de muncă, alimentată parțial și de o apetență crescută a populației pentru litigii, uneori chiar în chestiuni minore, ceea ce duce la supraîncărcarea instanțelor.
Datele oficiale publicate de Consiliul Europei prin CEPEJ confirmă faptul că România se află printre țările europene cu cel mai ridicat număr de litigii civile și comerciale raportate la populație — peste 7,8 cauze la 100 de locuitori — mult peste media europeană. Acest fenomen de supraaglomerare a instanțelor afectează grav eficiența actului de justiție: timpul mediu de soluționare a cauzelor a crescut semnificativ, iar rata de rezolvare a dosarelor este sub media europeană. În acest context, este evident că sistemul judiciar funcționează sub o presiune constantă, iar resursele umane — deși comparabile cu cele ale altor state — devin insuficiente.
În acest context, beneficiile de care se bucură magistrații vin nu doar ca privilegii, ci și ca o formă de compensare pentru un volum de muncă intens, neuniform și adesea lipsit de suport logistic adecvat.
Cu toate acestea, echitatea socială nu înseamnă uniformizare, ci proporționalitate și responsabilitate față de întregul corp social. În absența unei reforme coerente, care să echilibreze statutul magistraților cu performanța și eficiența sistemului judiciar, percepția de inechitate și de ruptură între justiție și societate va continua să se adâncească. Or, într-o democrație funcțională, încrederea publicului în justiție este nu doar necesară, ci fundamentală.