Consiliul Legislativ a emis un aviz negativ asupra Proiectului de lege privind modificarea și completarea actelor normative din domeniul pensiilor de serviciu, vizând în principal sistemul justiției (Pl-x. 103/8.04.2025).
Documentul, transmis Guvernului pe 29 august 2025, ridică o serie de critici de fond și de formă, atrăgând atenția asupra unor riscuri grave de neconstituționalitate, de incoerență legislativă și de afectare a independenței judecătorilor și procurorilor.
Lipsa de justificare reală
Consiliul Legislativ subliniază că Guvernul justifică inițiativa prin neîndeplinirea jalonului 215 din PNRR, invocând observațiile Comisiei Europene privind necesitatea consolidării contributivității în sistemul de pensii. Totuși, Consiliul reamintește că evaluarea Comisiei din 2024 a apreciat drept satisfăcătoare reforma condițiilor de pensionare realizată prin Legea nr. 282/2023, problema principală fiind impozitarea părții necontributive, declarată ulterior neconstituțională de Curtea Constituțională(Decizia CCR nr. 724/2024).
Prin urmare, Consiliul Legislativ consideră că modificarea condițiilor de pensionare pentru magistrați nu are temei real și este „ab initio lipsită de justificare”, în contradicție cu poziția Consiliului Superior al Magistraturii.
Încălcarea rolului Parlamentului și a procedurii constituționale
Proiectul este criticat de Consiliul Legislativ și pentru faptul că Guvernul intenționează să îl promoveze prin asumarea răspunderii, imediat după respingerea unei propuneri similare de către Senat. Consiliul Legislativ invocă jurisprudența Curții Constituționale (Deciziile nr. 1557/2009 și nr. 1431/2010), care stabilește că recurgerea la această procedură este constituțională doar în situații excepționale.
Adoptarea legii în aceste condiții ar însemna o ocolire a atribuțiilor Parlamentului, contravenind art. 61 și art. 114 din Constituție și transformând Guvernul într-o autoritate legiuitoare concurentă.
Lipsa fundamentării și a studiilor de impact
Consiliul semnalează deficiențe grave în expunerea de motive:
· absența unui studiu de impact financiar și social,
· lipsa analizelor privind efectele asupra sistemului judiciar,
· inexistența consultărilor prealabile cu CSM, deși Constituția prevede expres rolul acestuia ca garant al independenței justiției.
Curtea Constituțională a sancționat anterior lipsa studiilor de impact ca viciu de neconstituționalitate intrinsec, fiind o încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție.
Probleme de discriminare și incoerență legislativă
Un punct central al avizului este crearea a trei regimuri de pensionare distincte pentru magistrați, în funcție de momentul pensionării:
· cei pensionați înainte de 1 ianuarie 2024,
· cei pensionați după intrarea în vigoare a Legii nr. 282/2023,
· cei care s-ar pensiona conform noii legi.
Această fragmentare ar genera discriminări evidente între magistrați aflați în situații identice. De asemenea, proiectul creează discrepanțe între magistrații civili și cei militari, aceștia din urmă păstrând condiții de pensionare mult mai avantajoase.
Afectarea independenței justiției prin reducerea drastică a pensiilor
Consiliul subliniază că reducerea cuantumului pensiilor de serviciu (de la 80% la 55% din baza de calcul) și creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani ar conduce, practic, la desființarea pensiilor de serviciu.
Această soluție contravine unei jurisprudențe constante a Curții Constituționale (deciziile nr. 900/2020, nr. 467/2023, nr. 724/2024), care a stabilit că pensia de serviciu este o garanție a independenței justiției, nu un privilegiu. În plus, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat în hotărâri recente că pensiile adecvate sunt un instrument de protecție împotriva corupției și presiunilor externe.
Încălcarea principiului securității juridice și a încrederii legitime
Proiectul intervine intempestiv, la mai puțin de doi ani de la reforma din 2023, generând insecuritate juridică și afectând drepturile câștigate ale magistraților. Consiliul arată că soluțiile propuse contravin principiului neretroactivității și celui al așteptării legitime, consacrate atât în jurisprudența CCR, cât și în dreptul Uniunii Europene.
"Pentru respectarea principiului neretroactivității și al securității juridice, ar trebui să se aplice numai persoanelor care acced în magistratură după intrarea în vigoare a legii. Soluția propusă referitoare la o nouă etapizare pentru eliminarea până în anul 2034 a vechimii asimilate recunoscute, formulată într-o manieră identică celei declarate ca neconstituționale prin Decizia nr. 467/2023 este contrară jurisprudenței obligatorii a Curții Constituționale, nesocotind Constituția"
Concluzii: un proiect care poate destabiliza sistemul judiciar
Avizul Consiliului Legislativ avertizează că adoptarea proiectului ar avea consecințe grave:
· eliminarea de facto a pensiilor de serviciu,
· discriminări interne între categorii de magistrați,
· afectarea independenței justiției, pilon fundamental al statului de drept,
· riscuri de neconstituționalitate majore, inclusiv prin nerespectarea deciziilor obligatorii ale CCR.
Documentul solicită reanalizarea și reformularea completă a soluțiilor legislative, în concordanță cu Constituția, jurisprudența CCR și obligațiile europene ale României.
Între dreptul constituțional și echitate socială: unde se rupe echilibrul?
Trebuie subliniat că rolul Consiliului Legislativ este limitat: instituția nu evaluează oportunitatea politică sau aspectele de echitate socială, ci doar coerența și constituționalitatea proiectului. Din acest motiv, avizul său negativ are un caracter rigid și conservator, raportându-se exclusiv la jurisprudența Curții Constituționale și la normele fundamentale privind independența justiției. În plan social, însă, există o realitate care nu poate fi ignorată.
Această coliziune între două perspective – cea juridico-constituțională și cea social-politică – explică de ce reforma pensiilor de serviciu este una dintre cele mai dificile mize ale momentului: orice soluție care încearcă să răspundă unei părți riscă să fie considerată injustă sau chiar neconstituțională de cealaltă.
Consiliul atrage atenția că:
· modificările propuse ar elimina de facto pensiile de serviciu, ceea ce CCR a declarat deja neconstituțional;
· Guvernul ar fi invocat greșit PNRR, pentru că problema reală identificată de Comisia Europeană a fost impozitarea părții necontributive, nu condițiile de pensionare;
· proiectul creează discriminări între categorii de magistrați și chiar între civili și militari;
· lipsesc studiile de impact și consultările obligatorii cu CSM.
Din acest punct de vedere, avizul este realist juridic: dacă proiectul ar fi adoptat așa cum e, șansele să fie declarat neconstituțional sunt mari.
Pe partea socială, însă, trebuie spus că există un nucleu real de inechitate:
· pensiile magistraților (și ale altor categorii cu statut special) sunt semnificativ mai mari decât cele din sistemul public, în timp ce finanțarea provine tot din bugetul de stat;
· în timp ce majoritatea românilor ies la pensie la 65 de ani, mulți magistrați se pensionează anticipat, cu pensii foarte ridicate și cu posibilitatea de reangajare la aceeași instanță;
· raportul contribuție/beneficiu este dezechilibrat, ceea ce creează frustrare socială și pune presiune pe Guvern să arate Comisiei Europene că reduce discrepanțele.
Deci proiectul urmărea, cel puțin declarativ, să corecteze aceste dezechilibre și să răspundă cerințelor PNRR privind contributivitatea.
Unde apare conflictul
· Guvernul vrea să reducă diferențele sociale și să bifeze jaloanele PNRR.
· Consiliul Legislativ și CCR apără ideea că pensia magistraților nu e un privilegiu, ci o garanție constituțională a independenței justiției.
Exemple din AVIZ:
”9.1. Analiza noastră pleacă de la ceea ce statuează la nivel de principiu Curtea Constituțională la paragraful 18 din Decizia nr. 900/2020: Independenţa justiţiei este o valoare fundamentală a statului de drept, nefiind un privilegiu al magistratului, ci un drept al cetăţenilor, constituind o condiţie prealabilă, esenţială, a statului de drept. Garanţia asigurării independenţei judecătorilor în componenta sa economică implică nu doar remunerarea la un nivel înalt a muncii acestora, ci şi oferirea ulterior încetării activităţii acestora a unui nivel al pensiei cât mai apropiat de cel al salariului avut înainte de pensionare, în acest sens fiind prevederile bine cunoscute ale unei serii de recomandări şi avize ale organismelor internaţionale cu preocupări în domeniul justiţiei. Independenţa financiară a judecătorului - componentă indubitabilă a independenţei judecătorului, ca esenţă a conceptului de "tribunal independent", consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a fost afirmată şi reafirmată în documentele internaţionale ale căror prevederi nu pot fi ignorate, având în vedere angajamentele luate de statul român. Aceste documente internaţionale au fost luate deja în considerare de Curtea Constituţională, în fundamentarea deciziilor sale referitoare la exigenţele izvorâte din dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţia Românie”
De asemenea, își găsesc aplicabilitatea, considerentele din recenta Decizie nr. 467/2023, care conform art. 147 alin. (4) din Constituție sunt general obligatorii, unde Curtea Constituțională a reținut că: 13. Nicio intervenţie legislativă în materia dreptului la pensia de serviciu a magistraţilor nu poate fi făcută decât în măsura în care nu aduce atingere principiului fundamental al independenţei justiţiei, care este o valoare fundamentală a unei societăţi democratice, nefiind un privilegiu al magistratului, ci un drept al cetăţenilor, constituind o condiţie prealabilă, esenţială a statului de drept. Independenţa justiţiei trebuie să reprezinte dezideratul întregii societăţi, iar nu doar al magistraţilor, pentru că acest element fundamental al democraţiei este esenţial în garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
14. Or, contrar exigențelor ce se degajă din prevederile constituționale, din instrumentele internaționale, dar și din jurisprudența Curții Constituționale și a instanțelor europene cu privire la principiul independenței justiției ca pilon al statului de drept și ca cerință sine qua non a asigurării dreptului la un proces echitabil-modificările aduse, prin legea criticată, pensiei de serviciu a magistraților contravin acestui principiu atât în componenta sa instituțională, cât și în cea individuală.”
Astfel, proiectul e văzut de Guvern ca un act de echitate socială, dar de Consiliu ca un act de vulnerabilizare a justiției.
Avizul Consiliului Legislativ este realist juridic, pentru că se bazează pe Constituție și pe jurisprudența CCR și CEDO. Dar este parțial partinic în sensul că protejează prioritar interesele magistraților, chiar și în fața unor inechități sociale evidente.
Cu alte cuvinte, dacă ne uităm din unghiul dreptului constituțional, avizul e corect; dacă ne uităm din unghiul echității sociale și politice, avizul ar putea fi catalogat incomplet și insuficient.