LegeStart a prezentat anterior (citiţi aici materialul) cum se deschide procedura insolvenţei persoanelor fizice, în reglementarea dată prin Legea nr. 151/2015, publicată în Monitorul oficial nr. 464/2015.
Potrivit legii, care va intra în vigoare la 6 luni de la publicare, planul de rambursare a datoriilor este planul elaborat de debitor împreună cu administratorul procedurii, care cuprinde modul de acoperire a creanţelor împotriva averii debitorului, cuantumul plăţilor şi termenele de plată, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului de creanţe, precum şi orice alte măsuri pentru redresarea financiară a debitorului.
Legea limitează, însă domeniul de aplicare. În primul rând, procedurile se aplică debitorului persoană fizică ale cărei obligaţii NU rezultă din exploatarea unei întreprinderi de către acesta. În sensul art. 3 din Codul civil, constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una ori mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ.
De asemenea, NU poate beneficia de o procedură a insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, de o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau de o procedură simplificată de insolvenţă debitorul care a mai fost subiect al unei astfel de proceduri, finalizate cu eliberarea de datoriile reziduale, cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.
În sensul legii, eliberarea de datorii reziduale este:
- ştergerea, la închiderea procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare, a creanţelor înscrise în tabelul de creanţe ce depăşesc cota de acoperire convenită prin planul de rambursare;
- ştergerea creanţelor rămase acoperite la încetarea aplicării procedurii simplificate de insolvenţă;
- ştergerea creanţelor rămase neacoperite după perioada de supraveghere post-închidere a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.
Un amănunt de reţinut este faptul că prin eliberarea de datorii nu se sting şi obligaţiile codebitorilor sau ale terţilor garanţi.
Delimitări pentru toate procedurile prevăzute de lege
Alături de procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, legea mai prevede şi procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, precum şi procedura simplificată de insolvenţă.
Niciuna din procedurile de insolvenţă reglementate de lege nu sunt aplicabile debitorului:
- în cazul căruia a fost închisă, din motive ce îi sunt imputabile, o procedură de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau o procedură simplificată de insolvenţă cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei;
- care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;
- care a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile;
- care, deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit;
- care a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare (făcute pentru simpla plăcere a celui care le-a realizat) în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă;
- care la data formulării cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă, potrivit prezentei legi, are deja deschisă o altă procedură de insolvenţă;
- care a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă.
Situaţii în care se consideră că debitorul a ajuns în starea de insolvenţă cu intenţie sau din culpă gravă
Se prezumă a fi avut acest efect mai multe fapte. Una dintre acestea este contractarea, în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a unor datorii care reprezintă cel puţin 25% din valoarea totală a obligaţiilor, cu excepţia obligaţiilor excluse.
Acelaşi este prezumat dacă, în ultimii trei ani anterior formulării cererii, debitorul şi-a asumat obligaţii excesive prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile, altele decât cele datorate de către acesta persoanelor cu care a contractat astfel;
O altă situaţie de acest gen apare atunci când se constată că debitorul a efectuat, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor plăţi preferenţiale, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii.
Acelaşi efect îl are transferarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul său în patrimoniul altei persoane fizice ori juridice în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că prin aceste transferuri va ajunge în stare de insolvenţă.
Se prezumă a fi avut acelaşi efect încetarea unui contract de muncă prin acordul părţilor sau prin demisie în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii.
Atenţie la precizarea din lege potrivit căreia toate aceste prezumţii sunt relative!
Când se respinge cererea de deschiderea a planului de rambursare?
Presupunând că, totuşi, debitorul a ajuns în faza de analiză, de către comisia de insolvenţa, a cererii sale, trebuie să arătăm că chiar şi în această etapă poate fi scos din procedură. Pentru aceasta, trebuie ca din analiza comisiei să rezulte că:
- debitorul nu se încadrează în domeniul de aplicare a legii;
- patrimoniul debitoruli nu se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;
- dacă debitorul a mai fost subiect al unei astfel de proceduri, finalizate cu eliberarea de datoriile reziduale, cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.
- dacă se constată că procedurile prevăzute de lege nu sunt aplicabile debitorului.
Comisia de insolvenţă respinge cererea şi în cazul în care debitorul are bunuri valorificabile, din al căror preţ se poate acoperi totalitatea creanţelor sau cuantumul datoriilor ce ar rămâne neplătite este mai mic decât valoarea-prag.
Ai nevoie de Legea nr. 151/2015 privind insolvenţa persoanelor fizice? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
