14 Noiembrie, 2019

Atenție la contrabanda cu țigări!

În examinarea criticii de neconstituționalitate pornind de la speța de mai jos, aparent minoră, CCR explică de ce nu pot fi primite interpretări sau excepții. 

În cauza de față, inculpatul (care nu are antecedente penale) a fost trimis în judecată pentru faptul că ar fi cumpărat dintr-o piață un număr de 47 de pachete de țigări pe care urma să le dea muncitorilor angajați cu ziua în gospodăria agricolă a inculpatului, prejudiciul total calculat de organele fiscale fiind de doar 561 lei.

Judecătoria Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și ale art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, cu ocazia soluționării cauzei penale. 

Obiectul criticii de neconstituţionalitate 

Dispozițiile criticate au următorul conținut:

- Art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006: “Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.”;

- Art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal: “Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă: [...] d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.“;

- Art. 83 alin. (2) din Codul penal: “Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.” 

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate 

Instanța de judecată susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi. Reținem, pe scurt, câteva din argumente.

- Dispoziţiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care sintagma “cunoscând că acestea provin din contrabandă” este interpretată altfel decât în sensul “cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 86/2006″.

- Nu este o problemă de interpretare a legii ce revine spre soluționare instanțelor de drept comun, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 32/2015 prin care a stabilit că noțiunea de “contrabandă” utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, în sintagma “cunoscând că acestea provin din contrabandă”, privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

- Atât timp cât în Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal ori în alt act normativ nu este dată o altă definiție termenului “contrabandă”, folosirea aceleiași noțiuni în cadrul aceluiași articol cu înțelesuri diferite apare ca fiind contrară principiului legalității incriminării și normelor enunțate privind tehnica legislativă.

- Dispozițiile art. 270 alin. (3) din Codul vamal sunt neconstituționale în măsura în care nu se prevede un prag valoric ori de altă natură de la care faptele constituie infracțiune.

- Fapte de genul celor din speţa de faţă nu pot fi considerate ca având gradul de intensitate, de gravitate, care să justifice sancțiunea penală a condamnării la pedeapsa de cel puțin 2 ani închisoare (pentru această infracțiune neputându-se dispune amânarea aplicării pedepsei ori renunțarea la judecată).

- Este de neînțeles că deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal provenite din contrabandă sunt sancționate numai penal (în interpretarea obligatorie pentru instanțe a Înaltei Curți de Casație și Justiție), în timp ce fapta mai gravă constând în chiar introducerea în țară a acestor bunuri prin sustragerea de la controlul vamal este sancționată, după caz, contravențional sau penal.

- Lipsa unui prag valoric în funcție de care fapta constituie sau nu infracțiune încalcă și principiul constituțional al egalității persoanelor în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât eludarea regimului vamal prin sustragerea bunurilor de la controlul vamal, ce presupune în mod implicit și deținerea bunurilor de către persoana care le sustrage controlului vamal, este contravenție, dacă valoarea lor este mai mică de 20.000, respectiv, 40.000 lei, în timp ce deținerea ulterioară a unor asemenea bunuri constituie întotdeauna infracțiune, indiferent cât de mică este valoarea acestora. 

Pe ce argumente a respins CCR critic de neconstituţionalitate 

- Examinând excepția de neconstituționalitate, în interpretarea dată prin Decizia nr. 32/2015 a ÎCCJ, Curtea a arătat că s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 556/2017, respingând excepția ca neîntemeiată. Cu acel prilej, Curtea a reținut că dispozițiile art. 270 din Legea nr. 86/2006 reglementează cu privire la infracțiunea de contrabandă și vizează bunuri introduse sau scoase din țară “prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal“, bunuri de o anumită valoare introduse sau scoase din țară “prin locurile stabilite pentru controlul vamal” și bunuri colectate, deținute, produse, transportate, preluate, depozitate, predate, desfăcute ori vândute “care trebuie plasate sub regim vamal“, cunoscând că provin din “contrabandă” sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

- În ceea ce privește critica referitoare la noțiunea de “contrabandă“, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 32/2015, Curtea a constatat că legiuitorul a incriminat infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Codul vamal, în vederea prevenirii și combaterii concurenței neloiale față de producătorii Uniunii Europene, dar și în vederea preîntâmpinării pierderilor veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase care pun în pericol atât resursele statelor membre, cât și pe cele proprii ale Uniunii Europene. În acest sens, în alin. (1) al textului mai sus menționat s-a incriminat fapta de introducere sau de scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau a mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Totodată, în alin. (2) legiuitorul a prevăzut o limită valorică de la care fapta săvârșită pentru prima dată în decursul unui an este infracțiune. Ceea ce se situează sub nivelul valoric prevăzut de alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal corespunde reglementării prevăzute în art. 653 alin. (1) lit. a) cu referire la alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006. În cazul în care fapta de sustragere de la controlul vamal se săvârșește de două ori în decursul unui an, corespunzător incriminării din alin. (2) lit. b) al art. 270 din Codul vamal, făptuitorul nu mai beneficiază de un prag valoric de la care fapta să fie infracțiune, astfel că, prin voința legiuitorului, fapta este infracțiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor sau mărfurilor, această incriminare neavând corespondent în reglementarea contravențională. În același mod, fapta de “înstrăinare sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal“, reglementată în alin. (2) lit. c) al art. 270 din Codul vamal, este infracțiune indiferent de valoarea bunurilor sau a mărfurilor înstrăinate, întrucât nici această incriminare nu are corespondent în reglementarea contravențională.

- Potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal, se asimilează infracțiunii de contrabandă o serie de acțiuni/operațiuni, enumerate în mod limitativ (colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea și vânzarea), ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiționat de cunoașterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârșirii contrabandei. Așadar, din conținutul incriminării rezultă că această infracțiune, prin voința legiuitorului, este “asimilată” infracțiunii de contrabandă, legiuitorul folosind procedura normei incomplete pentru a-i întregi conținutul, făcând, în acest sens, trimitere la pedeapsa prevăzută la alin. (1) al art. 270 din Codul vamal. În acest context, Curtea a observat că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) al art. 270 din Codul vamal, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiași articol același pericol social generic, deși această din urmă infracțiune este doar “asimilată”, derivată, corelativă.

- Ca și în cazul infracțiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, conținutul normativ al infracțiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din aceeași lege se referă la sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Așa fiind, obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

- În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, Curtea reține că a mai fost sesizată anterior cu o atare critică ce vizează faptul că legiuitorul a condiționat posibilitatea instanței de judecată de a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei de limita pedepsei cu închisoarea de cel mult 5 ani, comparativ cu prerogativa procurorului de a dispune renunțarea la urmărirea penală, pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani. Astfel, Curtea Constituțională a apreciat că autoarea excepției realizează o comparație între instituția renunțării la aplicarea pedepsei și instituția renunțării la urmărirea penală. Având în vedere aceste aspecte, Curtea, prin Decizia nr. 527/2017 și Decizia nr. 774/2017 a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, soluție care se impune și în prezenta cauză.

Curtea a hotărât următoarele:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Iași – Secția penală, în Dosarul nr. 24.833/245/2016 și constată că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în același dosar al aceleiași instanțe. 

Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2019, Decizia nr. 255/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 742 din 11 septembrie 2019.

Ai nevoie de Decizia nr. 255/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu